7,274 matches
-
The boat sunk by itself ' Vasul s-a scufundat singur', adică o proprietate a vasului sau o stare în care se află face ca acesta să se scufunde. Factorul cauzator − în cazul inacuzativelor − nu trebuie deci înțeles ca acțiune, ci static (operatorul CAUZĂ este neutru la tipul de proprietate implicat, acțiune sau stare). Prin urmare, derivarea inacuzativelor este un tip special de reflexivizare, "internă" (RI), de natură statică, operație care pune semnul de identitate între subiect și obiect și care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
scufunde. Factorul cauzator − în cazul inacuzativelor − nu trebuie deci înțeles ca acțiune, ci static (operatorul CAUZĂ este neutru la tipul de proprietate implicat, acțiune sau stare). Prin urmare, derivarea inacuzativelor este un tip special de reflexivizare, "internă" (RI), de natură statică, operație care pune semnul de identitate între subiect și obiect și care trebuie să externalizeze argumentul rămas: a. Forma logică a RI = <e, π> → <e, p> b. Conținut: RI(sink−scufunda)](x) =˘[sink−scufunda(x)](x). Relația dintre R și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și PI: sunt identice din punct de vedere vericondițional, dar forma logică este diferită. Verbul intranzitiv care participă la alternanța cauzativă este legat de corespondentul său tranzitiv prin operația de reflexivizare, care are două trăsături specifice: factorul cauzator e înțeles static; operația de reflexivizare este de tipul unei "internalizări". Atunci când argumentul intern al unui verb inacuzativ ca affondare 'scufunda' este externalizat prin deplasarea NP, trebuie să presupunem însă că e folosită operația de reflexivizare R (nu RI). Un verb intranzitiv ca
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
schimbare de stare având cauză externă, fără a specifica modul în care are loc această schimbare. În privința situației din limba spaniolă, Koontz-Garboden (2009: 84−85) arată că subiectul verbului romper 'a rupe' poate fi Agent, Instrument, Forță naturală sau Eventualitate statică 128, adică Efector (rol tematic generalizat); verbele cauzative din spaniolă sunt derivate printr-o operație al cărei rezultat este adăugarea cliticului reflexiv se. Se este o marcă a reflexivizării; ia un predicat cu două argumente și îl reflexivizează. Koontz-Garboden (2009
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu creează o nouă poziție de specificator în care se poate atribui Caz; un argument intern trebuie să urce în alt specificator pentru a primi Caz. Interpretarea aspectuală a centrelor a este constantă în cazul adjectivelor: toate proiecțiile adjectivale sunt statice, în timp ce proiecțiile verbale sunt uneori statice, alteori dinamice. Problema adjectivelor ergative este discutată și de Tayalati (2008), tangențial, în analiza pe care o face pentru poziția cliticelor de dativ în construcțiile cauzative cu faire 'a face' și rendre 'a face
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
specificator în care se poate atribui Caz; un argument intern trebuie să urce în alt specificator pentru a primi Caz. Interpretarea aspectuală a centrelor a este constantă în cazul adjectivelor: toate proiecțiile adjectivale sunt statice, în timp ce proiecțiile verbale sunt uneori statice, alteori dinamice. Problema adjectivelor ergative este discutată și de Tayalati (2008), tangențial, în analiza pe care o face pentru poziția cliticelor de dativ în construcțiile cauzative cu faire 'a face' și rendre 'a face, a se duce' din franceză. Autorul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
localist a verbului a fi (Anderson 1971, Riegel 19854 și alții), conform căreia a fi este, atunci când are sens plin, verbul locativ prin excelență. Structurile copulative se disting de cele cu verb plin prin valoarea aspectuală: copulativele sunt prin excelentă statice. 2.1.3. Interpretarea din lingvistica generală și din gramatica comparată Meillet (1934)5, reluând punctul de vedere al lui Aristotel, nu acceptă statutul de predicat al copulei, considerând-o un accesoriu, suport al afixelor flexionare de timp și de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
deși în majoritatea limbilor indo-europene s-a generalizat folosirea lui *es- atât pentru valoarea copulativă, cât și pentru cea existențială, în latina târzie, esse era folosit drept copulă, iar existere, extare, ca verb existențial. De Cuyper (2007) analizează situația copulativelor statice în trecerea de la latină la limbile romanice: lat. esse și stare au dat două verbe copulative statice în limbile romanice: sp. ser și estar, cat. (és)ser și estar, it. essere și stare, ptg. ser și estar, rom. a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pentru cea existențială, în latina târzie, esse era folosit drept copulă, iar existere, extare, ca verb existențial. De Cuyper (2007) analizează situația copulativelor statice în trecerea de la latină la limbile romanice: lat. esse și stare au dat două verbe copulative statice în limbile romanice: sp. ser și estar, cat. (és)ser și estar, it. essere și stare, ptg. ser și estar, rom. a fi și a sta, cu excepția francezei, care nu dispune decât de être. Autoarea identifică trei situații de folosire
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este frumos'); (c) atribuirea unei localizări, prin construcție prepozițională (Juan está en Jaca 'Juan este la Jaca'). În limbile spaniolă și portugheză se folosește estar pentru localizarea indivizilor, iar pentru localizarea obiectelor, estar dacă sunt mobile și ser dacă sunt statice. În catalană, italiană și română, în contextele de localizare, atât pentru indivizi, cât și pentru obiecte, se folosește verbul moștenit din esse (Cartea e pe masă). Deși în bibliografia consacrată problemei este prezentă ideea că existența unei delimitări temporale impune
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
aflat în caz direct). La imperfectiv, verbul tranzitiv se acordă cu subiectul, ca și verbul intranzitiv. Un pacient marcat, obiect specific sau uman, cere postpoziția ko, marcă sincretică de dativ și acuzativ. Există două tipuri de participii: un participiu ergativ, static și rezultativ, care are afinitate cu clasa nominală, și un participiu pasiv, care nu acceptă introducerea unui adverb temporal printr-un relator nominal, nu acceptă marca agentivă (posesivă) și conservă marca agentului din structura pasivă. În enunțurile finite, argumentul pacient
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Case Roles, Agents and Agency Revisited", în: M. Shibatani, S. A Thompson (eds.), Grammatical Constructions: Their Form and Meaning, Oxford, Oxford University Press, p. 289−322. 128 Într-un exemplu de tipul Greutatea cărții a rupt masa, subiectul este eventualitatea statică. 129 Vezi și Soare (2010: 79−80), care arată că, în română, prezența subiectului Pacient determină apariția în forma verbului a unui se ergativ, care și-a pierdut legăturile (semantice și sintactice) cu reflexivul (Fereastra s-a închis, Oglinda s-
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care le are în patrimoniu și de uzufructul acestora - după caz -, în vederea realizării scopului pentru care a fost constituită. Articolul 9 "ROMSILVA"- R.A. are, de asemenea, în proprietate 6.332,2 mii hectare fond forestier, înregistrate ca atare în situația statică a fondului forestier - Silv. 1, la data de 1.01.1990. Capitolul 5 Structura "ROMSILVA- R.A. Articolul 10 Structura organizatorică și funcțională a "ROMSILVA"- R.A. se stabilește de Consiliul de administrație al acesteia. "ROMSILVA"- R.A. are în structura să următoarele
HOTĂRÎRE nr. 1335 din 21 decembrie 1990 privind înfiinţarea Regiei autonome a pădurilor "ROMSILVA"- R.A.. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107439_a_108768]
-
naștere și ucidere aproape În același timp, capacitate infinită de regenerare, de creație. Și, „mai presus de toate acestea”: Dansul, grația, jocul, ce nasc - Încă o dată, În optica nietzscheniană - doar În clipa când este Învinsă acea „inerție”, calm și armonie statică apolinică, când omul Își regăsește În stârșit „relieful”, complexa și contradictoria sa structură, când omul „Învie”, de fapt! Am insistat asupra „descoperirii nietzscheniene” a dionisiacului pentru a reveni Încă o dată asupra conceptului de „irațional”, atât de fals, de prost, de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ei, iar a doua, știința trebuind să aștepte secole de trudă și „descoperiri”, urmând o evoluție tehnică după principiul „de la simplu la complex”, depinzând nu de puține ori de evoluția aparatelor de măsurat, de „experiment”. În acest sens, artele sunt „statice”, ele reiau mereu „de la Început” cercetarea asupra omului și a lumii sale, a problematicii sale, pe când știința este „dinamică”, lărgind, cum se spune, tot mai mult orizontul cunoașterii legilor materiei, iar cu ultimele, colosalele descoperiri ale fizicii cuantice sau astrofizice
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
rămâne libertatea și datoria, bineînțeles, de a trata aceleași motive - nici nu există altele, de altfel, nici nu pot exista! Primii mari poeți au „Înțeles” omul nu numai În profunzimea sa dar și În toată „dezvoltarea sa viitoare”! O „dezvoltare statică” - să gândim Încă o dată oximoronic - așa cum e... Însăși existența, ceea ce numim ca atare: ca să continuie (principiul ei fundamental, „supraviețuirea”!Ă, ea trebuie să „rămână pe loc”, să-și păstreze capacitatea ei funcțională. Cităm splendida definiție pe care o dă Th.
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
resimți, va trăi disproporția Între ceea ce „voia” și ceea ce „a realizat” - o formă a nevrozei, printre altele, deoarece lupta sa, eforturile sale pentru „auto-exprimare” sunt dinamice, se „succed” și curg una din alta, În timp ce „falsul ratat” are o conștiință perfect statică și satisfăcută cu sine, găsindu-și echilibrul perfect În acea poză, În acea mască a „celui neînțeles”, născut sau prea devreme sau prea târziu, Într-o lume care „nu i se potrivește”, printre contemporani bolnavi de-o mediocritate infinită. C
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai multe praguri ale cunoașterii. Care sunt ele? În primul rând, disimetria universului, perspectiva morții termice a lui, entropia lui, a cărei lege a fost reevaluată de L. Boltzmann. În al doilea rând, modelul cosmologic platonician, bazat pe un principiu static. Or, însuși Einstein oscila între un model pseudostatic, curb și un model cilindric. Eminescu intuiește "curba în infinit a universului", refuzând principiul static și îmbrățișându-l pe cel pulsatoriu și rotatoriu. Imnul vedic al creațiunii, folosit în Scrisoarea I, prefigura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a fost reevaluată de L. Boltzmann. În al doilea rând, modelul cosmologic platonician, bazat pe un principiu static. Or, însuși Einstein oscila între un model pseudostatic, curb și un model cilindric. Eminescu intuiește "curba în infinit a universului", refuzând principiul static și îmbrățișându-l pe cel pulsatoriu și rotatoriu. Imnul vedic al creațiunii, folosit în Scrisoarea I, prefigura, în fond, Big-Bangul. Monadologiei leibnitziene îi preferă arheul, ca principiu al identității numerice a formelor. "Archaeus este Narcisul integral al lui Eminescu. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o ipoteză, ci de a își etala întâietatea unei prognoze (de multe ori fără o analiză de context bine documentată), eventual de a acoperi respectivele prognoze prin "numire". Dar fenomenul rămâne limitat și descris prin raportare la o singură fază statică într-un proces amplu de restructurare (într-o societate fluctuantă, într-o structură disipativă, care ne "va arunca" pe un palier impredictibil). Prin actul de numire, teoreticienii privesc în trecut și "extrag" modele similare, de multe ori, fără a sesiza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în paza ordinei publice, ocrotirea drepturilor individuale și ale grupărilor sociale. Acțiunea de prevenire era „adevărata higienă a ordinei publice”, deoarece „a preveni o perturbațiune este mai salutar decât a restabili ordinea deranjată”, iar mijloacele de acțiune utilizate fiind atât statice, cât și dinamice. Mijloacele dinamice erau, la rândul lor, facultative (avertismentele), respectiv obligatorii (ordonanța polițienească și supravegherea). Din punct de vedere informativ, supravegherea polițienească era definită drept „vegherea asupra unui sau mai multor indivizi sau a unei situații interesante”, a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
șoferi. La Inspectoratul de Poliție și Siguranță „Dunărea de Jos”, Serviciul Siguranței avea în coordonare Biroul Siguranța de Stat, Biroul Judiciar, Biroul Controlul Străinilor și Subbiroul Registraturii și Arhivei Speciale. Biroul Siguranța de Stat era compus din două subbirouri, unul static (centralizarea, exploatarea și difuzarea informațiilor) și unul activ (echipe pe teren și agenții informatori). La rândul său, Biroul Judiciar și-a direcționat misiunile către cercetarea infracțiunilor la adresa siguranței statului și a celor de drept comun. Prefectura Poliției Capitalei a avut
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
de condiții încît, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: a) nerespectarea exigențelor de calitate la realizarea de construcții noi, modernizarea, transformarea, consolidarea, repararea construcțiilor existente, precum și îmbunătățirea terenului de fundare a acestora, cum sînt: ... - rezistența și stabilirea la solicitări statice, dinamice, inclusiv la cele seismice; - siguranța în exploatare; - siguranța la foc; - sănătatea oamenilor și protecția mediului; - izolația termică, hidrofugă și economia de energie; - protecția împotriva zgomotului; b) realizarea de construcții noi, modernizarea, transformarea, consolidarea, repararea construcțiilor existente, la care se
HOTĂRÂRE nr. 731 din 14 octombrie 1991 privind aprobarea Regulamentului de atestare tehnico-profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/108041_a_109370]
-
tehnica a acestora de către specialiști verificatori atestați. Verificarea tehnica a proiectelor de construcții are ca scop realizarea unor construcții care să corespundă calitativ cel puțin unor niveluri minime de performanta referitoare la următoarele exigente esențiale: - rezistență și stabilitate la solicitări statice, dinamice, inclusiv la cele seismice; - siguranța în exploatare; - siguranța la foc; - sănătatea oamenilor și protecția mediului; - izolație termică, hidrofugă și economie de energie; - protecție împotriva zgomotului. Nivelurile minime de performanta referitoare la exigențele esențiale sînt prevederile obligatorii din reglementările tehnice
HOTĂRÂRE nr. 731 din 14 octombrie 1991 privind aprobarea Regulamentului de atestare tehnico-profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/108041_a_109370]
-
de performanta referitoare la exigențele esențiale sînt prevederile obligatorii din reglementările tehnice. Articolul 3 Atestarea tehnico-profesională a specialiștilor verificatori de proiecte se face pentru următoarele domenii, în funcție de exigențele esențiale și specificul lucrărilor, astfel: A.1 - rezistența și stabilitatea la solicitări statice, dinamice, inclusiv la cele seismice pentru construcții civile, industriale și agrozootehnice, cu structura de rezistență din beton, beton armat și zidărie; A.2 - rezistența și stabilitatea la solicitări statice, dinamice, inclusiv la cele seismice, pentru construcții civile, industriale și agrozootehnice
HOTĂRÂRE nr. 731 din 14 octombrie 1991 privind aprobarea Regulamentului de atestare tehnico-profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/108041_a_109370]