144,572 matches
-
șomerilor. Apoi, se poate observa că există tratamente separate ale membrilor familiei monoparentale: copiii beneficiază de forme de suport în calitatea lor de copii, iar adultului părinte singur i se recunosc diferite aspecte de rol-status în sfera publică (de exemplu, statutul de șomer sau, mai larg, de persoană aflată în nevoie), dar ca entitate separată de familia sa. Problemele pe care le întâmpină ca părinte singur nu sunt luate în considerare la nivelul politicilor publice. Acestea sunt apreciate ca ținând de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
să permită oferirea de haine, „schimb de jucării”, sprijin în activitatea de tip menajer etc.). Din perspectiva respectării drepturilor omului 81, la nivelul politicilor publice trebuie avute în vedere aspecte cum ar fi: • dreptul privind respectul pentru viața de familie; • statutul copiilor ilegitimi; • drepturile patrimoniale ale copiilor ilegitimi; • discriminarea dintre copiii legitimi și cei nelegitimi, dintre părinții căsătoriți și cei necăsătoriți; • dreptul la viață familială, după divorț; • dreptul taților necăsătoriți la primirea copilului spre îngrijire și tutelă; • drepturile părinților naturali. CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
tip de diviziune a muncii în care bărbații desfășurau o activitate remunerată în afara casei, iar femeile acopereau necesarul de muncă de acasă, având grijă ca nevoile membrilor familiei lor să fie cât mai bine satisfăcute. Erau casnice. Acesta este un statut de subordonare, erau (și se receptau ca atare) vulnerabile și dependente de soții lor. Femeile sunt purtătoare ale încărcăturii de gen a trecutului lor. Au fost socializate astfel încât să nu fie capabile de competiție, fiind tratate ca sensibile și emoționale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
individ atâta timp cât este responsabil de deciziile sale) și un segment mult mai larg de populație cu o educație modestă, care trăiește în mediul rural și perpetuează, privind familia, modelul patriarhal. Interesant ar fi de urmărit răspunsurile la o întrebare privind statutul bărbaților care au inițiat o sarcină fără a fi căsătoriți legal cu femeia care devine mamă și care, mai mult, nici nu intenționează să se căsătorească cu aceasta... Căsătoria legalizată este un mijloc de conferire de status mai ales pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Fraser, L. Gordon, 2001, p. 57): • economic, în care o anumită persoană depinde de altă persoană/alte persoane sau de altă instituție pentru asigurarea existenței; • sociolegal, sintagma numind lipsa unei identități individuale legale sau publice, ca în cazul femeii măritate, statut dobândit prin căsătorie (în multe culturi, femeile iau numele bărbaților care sunt considerați capii de familie); • politic, ca dependență față de o putere conducătoare exterioară (cum este cazul pentru o colonie sau un grup social de rezidenți fără cetățenie); • moral-psihologic, când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
În acest sens, Mihaela Miroiu (2001, p. 13) arăta: Statul se simte confortabil față de femei odată ce le include în categoria casnice și mai puțin confortabil față de bărbați pe care îi tratează ca persoane fără ocupație. Casnicele par a avea acest statut prin liberă opțiune și nu sunt o problemă publică. Bărbații fără ocupație sunt însă o problemă politică asumată ca atare. Munca desfășurată în sfera casnică este ignorată, subapreciată tocmai pentru că nu este aducătoare de venit. De aceea, multe dintre persoanele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în discuție privește pur și simplu depășirea comportamentului etichetat drept dependent. Înfruntarea problemelor de viață, asumarea responsabilităților pot învăța treptat o persoană să aibă încredere în resursele personale și încet-încet să devină autonomă. În extrema cealaltă, se poate supralicita spre statutul „de trei ori femeie”70. Statutul de mamă căsătorită este construit pe modelul „supra-femeii”, având responsabilități multiple. „Indiferent dacă o femeie își crește copilul cu un partener, în viața de zi cu zi, ea pare să rămână mamă singură. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
depășirea comportamentului etichetat drept dependent. Înfruntarea problemelor de viață, asumarea responsabilităților pot învăța treptat o persoană să aibă încredere în resursele personale și încet-încet să devină autonomă. În extrema cealaltă, se poate supralicita spre statutul „de trei ori femeie”70. Statutul de mamă căsătorită este construit pe modelul „supra-femeii”, având responsabilități multiple. „Indiferent dacă o femeie își crește copilul cu un partener, în viața de zi cu zi, ea pare să rămână mamă singură. În plus, ea îngrijește și pe tatăl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cea privată. Problemele pe care le întâmpină femeile în familiile lor (abuzuri, agresiuni, inclusiv de factură sexuală, cum este violul marital) decurg tocmai din relațiile asimetrice de gen, care implică un raport de putere în favoarea bărbaților. Din perspectiva feminismului radical, statutul de mamă singură, neajutorată, ar putea fi demontat. În primul rând, oamenii nu ar trebui să fie tratați ca „buni” sau „răi” în funcție de statutul marital sau de orientarea lor sexuală. O femeie căsătorită nu este cu nimic mai merituoasă decât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
relațiile asimetrice de gen, care implică un raport de putere în favoarea bărbaților. Din perspectiva feminismului radical, statutul de mamă singură, neajutorată, ar putea fi demontat. În primul rând, oamenii nu ar trebui să fie tratați ca „buni” sau „răi” în funcție de statutul marital sau de orientarea lor sexuală. O femeie căsătorită nu este cu nimic mai merituoasă decât o femeie ce are o relație nelegalizată sau o femeie singură. Statusurile private ar trebui să fie o expresie a liberului arbitru al fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și bărbații intră însă în relații unii cu alții și le structurează specific sub presiunea modelelor culturale. Uneori, se căsătoresc pentru că așa se obișnuiește și rămân căsătoriți pentru a păstra onorabilitatea în fața celorlalți. De exemplu, la noi, este recunoscut că statutul de fată bătrână, alături de cel de femeie divorțată sunt nefavorabile ca legitimare socială 87. Ceva pare că nu este în regulă, ca și cum persoanele respective ar suferi de o boală ascunsă. Funcționează o presupoziție tacită: că sigur nu le este bine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Femeile respective nu sunt supuse presiunilor de acest tip în cadrul familiei (opresorul lipsește), dar sunt vânate în spațiul public, ca fiind disponibile, ușor de influențat, abordabile. Toate aceste aspecte sunt de fapt dimensiuni ale vieții private, care decurg dintr-un statut aparte: celibatul. Prin faptul că persoana care este celibatară dispune de o mare libertate de alegere privind relațiile în care potențial poate să intre, celibatul (al femeilor, mai ales) este o stare dezaprobată din punct de vedere moral, în vechea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în sensul susținerii lor, sau excluzivă, în care cei ce nu se conformează tradițiilor sunt dezaprobați, considerați devianți și, ca atare, marginalizați. De pildă, în comunitatea tradițională românească, un copil din flori, al cărui tată nu era cunoscut, avea un statut inferior față de copiii din familiile complete, legalizate. Chiar și atunci când pentru respectivul copil se făceau acte de caritate, acestea erau însoțite de atitudini care arătau dezaprobarea față de situația lui. De multe ori, la maturitate, acești copii părăseau comunitatea de origine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
compun, în cele mai frecvente cazuri, din mama singură și mai mulți copii. Aceștia sunt crescuți cu sprijinul familiei lărgite. Din cauza absenței actelor, se fac simțite mai multe forme de excluziune socială. De pildă, dacă familia nu-și poate dovedi statutul de monoparentalitate, nu poate solicita alocația lunară de sprijin, nici alte forme de suport. Comunitatea de origine poate avea însă un rol important în susținerea familiei monoparentale. În foarte puține cazuri, mama singură și copiii acesteia trăiesc izolați de comunitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
o serie de discrepanțe. În cazul de față, întrebarea este: ce tip de șanse obiective îi vor fi conferite familiei monoparentale, astfel încât aceasta să beneficieze de șanse egale cu ale celorlalte familii, adică părintele singur să nu fie discriminat din cauza statutului său de a fi părinte singur, iar copiii crescuți în astfel de familii să aibă șanse reale privind educația, dezvoltarea echilibrată, integrarea socială? Inegalitățile legate de familia monoparentală pot fi de diverse facturi: • inegalități structurale - privind componența asimetrică a familiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
unor comunități inclusive, iar la nivel global a unei Europe a solidarității 56. Părinții din familiile monoparentale se confruntă frecvent cu situații de lipsă de autonomie 57, șansele lor de viață fiind diminuate printr-o participare socială deficitară. Arătând că statutul cetățenilor privind drepturile egale de autodeterminare trebuie analizat critic, astfel încât să fie evaluate oportunitățile de participare, David Held identifică șapte locații de putere 58: corpul, bunăstarea, participarea la cultură, asociațiile civice, economia, relațiile coercitive și violența organizată, instituțiile legale și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
recunoscute legal, dintre părinți și copii devin mai puțin semnificative față de legăturile socioafective directe, sufletești, psihologice dintre ei ca indivizi cu personalități unice; astfel, părinte este acel om care se implică nemijlocit în susținerea copilului, independent de recunoașterea legală a statutului său; se acreditează ideea unei „familii afective” (Jack Goody, 2003, p. 183). Democratizarea familiei este o temă controversată atunci când se presupune că aceasta înseamnă emanciparea femeilor 65. Observ că trăsăturile pe care le asociază Giddens familiei democratice ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
garantarea locului de muncă; încurajarea creării de servicii sociale de sprijin, necesare pentru a permite părinților să-și combine obligațiile familiale cu responsabilitățile profesionale și cu participarea la viața publică: asigurarea unei protecții sociale pentru femeile însărcinate. Convenția Europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei (adoptată în 1975; România aderă în 1992) Art. 2 stabilește filiația maternă prin simplul fapt al nașterii copilului. Art. 3: Filiația paternă a oricărui copil născut în afara căsătoriei poate fi constatată sau stabilită prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Ștefan-Scarlat (coord.), Dicționar de scrieri politice fundamentale, Editura Humanitas, București, 2000. Ghebrea, Georgeta, Regim social-politic și viață privată, Editura Universității București, 2000. Gheerbrant, Alain; Chevalier, Jean, Dicționar de simboluri, vol. II, Editura Artemis, București, 1995. Gheonea, Elena Simona; Gheonea, Valentin, „Statutul femeilor în legislația României comuniste (1948-1989)”, în Liliana Cristina Olteanu; Elena Simona Gheonea; Valentin Gheonea, Femeile în România comunistă. Studii de istorie socială, Editura Politeia -SNSPA, București, 2003. Giddens, Antony, Sociologie, Editura ALL, București, 2000. Giddens, Anthony, A treia cale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
plimbau ostentativ gagicile ca să le vadă lumea. Doar era timpul azvârlirii la coș a vechilor canoane, a poleitului stil de viață à la belle epoque. Pentru Bart și colegii lui, o nenorocită de motocicletă putea să însemne un fel de statut pe care unii nu îl aveau. Era ceva, dar dacă privești lucrurile din unghiul unuia care a trăit în România salamului cu soia și a nechezolului, mizeria care dorea să înlocuiască aromata cafea, dar nu făcea decât să întărească convingerea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
autonomie decizională și financiară. Această autonomie este consfințită încă prin Legea 215/2001 privind administrația publică locală, întărită ulterior prin legislația privind impozitele și taxele locale, finanțele publice locale, bugetele locale, domeniul public, descentralizarea, Carta europeană a autono-miei locale, sau Statutul aleșilor locali ș.a. În practică, însă, lucrurile sunt ceva mai complicate, autonomia și descentralizarea nefiind întru-totul reale și efective, in special datorită precarității mijloacelor aflate la dispoziție. Chiar pachetul legislativ amintit poate fi caracterizat drept ambiguu, incoerent, lacunar și conservator
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Pentru el, în toate organizațiile, indivizii caută să-și asigure o anumită putere în chiar inima relațiilor cotidiene. Pentru aceasta, ei se străduiesc să controleze informațiile sau orice ele-mente necesare funcționării ansamblului. Aceasta poate lua forme foarte variate. Plecînd de la statutul dobîndit, fiecare individ dispune de o marjă de manevră ce se manifestă sub forma puterii. Riscul este abuzul de putere, utilizarea informațiilor cu scopul exclusiv de a servi nevoi-le individului, în detrimentul bunei funcționări a ansamblului. Pentru a evita acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
între grupurile de presiune, într-un fel de care să profite cei mulți? Fiecare grup social se comportă față de celelalte în cadrul reglementărilor în vigoare, iar conținutul acestora va fi decisiv în a orienta sau nu ansamblul spre o funcționare optimală: Statutul de întreprindere îi va conferi acesteia, față de autoritatea de tutelă, mai multe sau mai puține grade de libertate. Dacă, de exemplu, este vorba de o întreprindere publică ce deține monopolul asupra unei activități considerate, ea va fi în poziție de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
servicii asigurate. Trebuie deci să ne între-băm cărei logici îi corespunde această entorsă și dacă nu se impun adaptări aduse serviciului public. Adaptări pe care le vom prezenta subliniind limitele a trei expresii cheie ale vechii definiții a sectorului public: statut, perecvări (buget comun pentru mai multe activități și acoperirea pierderilor unora din profiturile altora), monopol natural. 6.2.1. "Statut" sau salariu de eficiență Pentru a înțelege rolul cheie al chestiunii statutului, sau al contractului colectiv de muncă, vom spune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
serviciului public. Adaptări pe care le vom prezenta subliniind limitele a trei expresii cheie ale vechii definiții a sectorului public: statut, perecvări (buget comun pentru mai multe activități și acoperirea pierderilor unora din profiturile altora), monopol natural. 6.2.1. "Statut" sau salariu de eficiență Pentru a înțelege rolul cheie al chestiunii statutului, sau al contractului colectiv de muncă, vom spune că el reprezintă mai mult decît un conținut concret. El este semnul refuzului precarizării locurilor de muncă și, în contrapartidă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]