7,322 matches
-
șaselea, America de Sud. Țările din acel continent au simțit primejdia ce se apropia și s-au unit sub un singur steag încercând să se opună inevitabilului. Dar era prea târziu pentru o unire. Continentele trebuiau să se ralieze sub un singur steag atunci când Felix și-a început cuceririle, dar politicienii au crezut de fiecare dată că împăratului îi va ajunge doar cât a cucerit și că nu va porni alte campanii. De fiecare dată s-au înșelat și de fiecare dată au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu o febrilitate de care am fost eu însumi surprins. Atunci mi-am dat seama! Trist și nepotrivit, ăsta era momentul pe care-l așteptam! Ăsta era catalizatorul de care aveam nevoie ca să raliez pe toți elevii acestei școli sub steagul meu și să ne revoltăm. Acum era momentul pe care-l așteptam și pe care-l simțeam adeseori ca fiind aproape. Acum era timpul de a face o schimbare. Păstrând aceeași față uimită și cu ochii în lacrimi, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
EL! strigă Govar arătându-l cu degetul pe Inspector într-un mod amenințător. El e de vină pentru moartea lui Orande. El și cei pentru care lucrează au provocat asta! Răzbunați moartea lui Orande! Vă chem să vă raliați sub steagul libertății și al independenței, sub semnul dreptății! Moarte pentru moarte! Moarte Guvernului și celor care fac parte din el! Masivul om de pe scenă, al cărui scop nu-l știam, a întors capul în partea stângă șoptind ceva și în aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
destul de vag umbre ale stelelor nopții. Mici sclipiri de lumină erau eclipsate de puterea noului-venit. În mai puțin de cinci minute, norii dispăruseră complet de pe cer, evaporându-se parcă, amintirea lor rămânând înspre vest, unde erau niște fâșii albe, asemeni steagurilor de pace, care fluturau în vântul invizibil. Tot ceea ce rămăsese era un cer albastru, lipsit de viață, dominat de un tiran ce nu admitea concurență. Cum ți s-a părut? întrebă Vladimir de parcă m-ar fi întrebat ce părere am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și le dați raportul! Noi nu negociem, căci orice negocieri purtate cu Ministerul nu va conduce decât la moartea noastră. Curiozitatea oricui va păși de acum pe aleea din fața colegiului va fi tratată cu o moarte rapidă. Nu mai există steaguri albe! Nu se mișcau. Nici nu clipeau. Erau înmărmuriți că un puști, un adolescent, poate să zică așa ceva cu atâta convingere. Sau dacă preferați să stați și să împărtășiți soarta celui mai înalt în grad dintre voi... eu n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care îl momise pe actualul Împărat în cabinetul său: "Sărută-ți, copile, părinții și frații și-apoi să mergem la război..." Capitolul 28 Începutul eternității La trei ani și jumătate după Declararea Independenței Leverifului, întregul glob serba unirea sub același steag, pentru a doua oară. Istoria va ține minte acest război ca fiind unul purtat de oameni, de popor, voluntar, împotriva opresorilor. Leverif a declarat, după respingerea primelor valuri ale Uniunilor, că va sprijini orice provincii care doresc independența sau autonomia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de apărare ale Romei, dar a fost îndepărtat de Tarquinius Superbus, care a atras de partea sa familiile nobile Vercingetorix - căpetenie gală care a condus revolta împotriva lui Iulius Cezar în anul 52 î.Hr. vexillum - decorație militară în formă de steag Zoe - (gr.) viață
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ajuns în dimineața zilei de 14 noiembrie, la orele 94030. Domnitorul a fost primit cu mult entuziasm de către populație și cu cele mai înalte onoruri de către autoritățile locale din Brăila. Astfel, primarul orașului a ținut un discurs în care afirma: "Steagul României, care a fost purtat victorios dincolo de Dunăre, pe câmpiile de bătălie ale Bulgariei, va fâlfâi acum asupra marii provincii, spre a o cuceri și moralicește prin cele două principii ale civilizației, pe care le reprezintă: libertate și justiție! Să
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
a domnit între țară și Domn. Pentru Regină și pentru Mine, însă, coroana cea mai frumoasă este și rămâne dragostea și încrederea poporului, pentru care n-avem decât un gând: mărirea și fericirea lui. Să ne unim dar în fața acestor steaguri care au strălucit pe câmpul de onoare; în fața acestor coroane emblemă a regatului, împrejurul cărora națiunea strângă-se ca oștenii împrejurul drapelului; în fața acestei mărețe manifestații, pentru care țara întreagă a alergat în capitală spre a fi martoră acestei zi
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
astăzi are o îndoită importanță căci, punând întâia piatră a noului port al Constanței, am pus și temelia pentru dezvoltarea noastră maritimă"1918. În continuarea discursului său, regele Carol I amintea faptul că "astăzi deja vasele noastre duc cu mândrie steagul României pe valurile Oceanului; în curând vom dispune de nouă bastimente, cari vor înlesni relațiunile comerțului transatlantic"1919. Referindu-se la importanța portului Constanța, regele își exprima convingerea că acesta "va deveni un isvor de bogăție pentru țară, mai ales
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
prin oraș "un public foarte numeros asista de la ferestre, frumos împodobite cu cunune și verdeață, precum și în tot lungul stradelor de o parte și de alta"1946, iar "în piața Independenței se găsesc înșirate toate școlile române și turce cu steaguri tricolore"1947. La sosirea în port, unde urma să aibă loc ceremonia de inaugurare a lucrărilor de modernizare, "Majestățile Lor au fost întâmpinate de d. C. Stoicescu, ministrul Lucrărilor Publice"1948. După sosirea în port, familia regală se instalează în
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
întâmpinate de d. C. Stoicescu, ministrul Lucrărilor Publice"1948. După sosirea în port, familia regală se instalează în pavilionul special amenajat care oferea o priveliște "cum nu se poate mai fermecătoare (...) o mulțime nesfârșită de lume, sute și mii de steaguri și stegulețe, care fâlfâie de pe case și stâlpi"1949. După încheierea slujbei religioase, " d. ministru Stoicescu citește documentul inaugurării lucrărilor"1950, ulterior, acest document fiind semnat de către "Majestățile Lor, de Altețele Lor Regale și de asistență"1951. În încheierea festivităților
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
se va oficia în biserica catedrală la orele 10 jumătate dimineața"2454. Într-un articol apărut la 18 noiembrie 1901 în publicația Dobrogea din Tulcea se arăta că "în ziua de 14 noiembrie orașul Tulcea a fost frumos pavoazat cu steaguri tricolore, drapelul național fâlfâia pe la magazinele și casele locuitorilor, iar de la orele 10 pâlcuri de cetățeni se îndreptau către catedrală spre a asista la Te Deum"2455. La 29 noiembrie 1901 aceeași publicație insera în paginile sale un articol semnat
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
și sărbătorește pavoazat"2732. La Cernavodă familia regală a fost întâmpinată de către "primarii celor mai multe comune rurale din împrejurimi (...) însoțiți de mare parte a consilierilor comunali"2733, precum și de "vreo mie de locuitori din diferite comune, cu căruțele lor împodobite cu steaguri tricolore"2734. La Cernavodă sosiseră, pentru a participa la primirea familiei regale, autoritățile publice din orașul Constanța, profesori și elevi ai școlilor primare și secundare din Constanța, precum și un număr de locuitori din orașul Medgidia. Toți aceștia au ajuns la
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
iluminat. De asemenea, portul din Cernavodă a fost "iluminat cu electricitate comunicată prin fire de la uzina fabricii de ciment"2737. Familia regală a părăsit orașul Cernavodă sâmbătă, 1 mai 1904, îndreptându-se spre Hârșova, unde "orașul era frumos decorat și steagurile tricolore fâlfâiau la ferestrele și la balcoanele tuturor caselor"2738. Sosită în port, familia regală a fost întâmpinată de circa 4 000 de locuitori veniți din plasa Hârșova și de către oficialitățile locale în frunte cu primarul orașului, domnul Burghelea. În
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Căci rămâne stânca, deși moare valul, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Vis de răzbunare negru ca mormântul, Spada ta de sânge dușman fumegând, Și de-asupra idrei fluture cu vântul Visul tău de glorii falnic triumfând, Spună lumii large steaguri tricoloare, Spună ce-i poporul mare, românesc, Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Îngerul iubirii, îngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surâzând, Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, Când cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
luptă vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare; Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgâne trec rupîndu-și large uliți; Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri, Și, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri, Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată - Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română. Pe când oastea se așează, iată soarele apune, Voind creștetele-nalte
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în larg de-a lungul stâncilor abrupte ale golfului. Ținând cutia înfășurată în brocart, samuraiul și cei patru însoțitori ai săi se uitau muți la flamurile albe și la slujbașii și pedestrașii înșiruiți de-o parte și de alta a steagurilor. Pe samurai îl străfulgeră o întrebare: oare când se vor întoarce vii și nevătămați după câțiva ani și vor ajunge din nou în acest golf, vor veni la fel de mulți oameni în întâmpinarea lor? În clipa în care ieșiră din golf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sus se auzi zarvă mare. Marinarii spanioli cântau ceva ce părea o melodie cu acorduri ciudate. Era timpul să fie coborâte velele. Câțiva mateloți japonezi se cățărară pe catarge și, la ordinul marinarilor spanioli, coborâră velele ce semănau cu niște steaguri uriașe. Parâmele scoaseră un scârțâit și niște pescăruși albi cu coada neagră țipară ca niște pisici. Repede, înainte să-și dea cineva seama, galionul își stabili molcom direcția. În sunetul valurilor ce se loveau de carena vasului, samuraiul își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
drept scuză pentru pedepsirea aspră a celor cu rangul de ostaș. A doua zi înainte de prânz căpitanul, secundul, Velasco și solii încălecară pe caii pregătiți de comandantul fortăreței și plecară din Acapulco urmați de supușii lor care duceau sulițele și steagurile, de negustorii care mergeau pe jos și de căruțele încărcate cu desagi. Acest alai neobișnuit porni petrecut de salvele trase în aer de gărzile fortăreței. Primele priveliști pe care le vedeau în Nueva España erau orbitoare, fierbinți și albe. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
au dat să facă zarvă. Răceala cu care au fost primiți la Acapulco le tăiase tot avântul, iar eu simțeam cum se răspândea nemulțumirea printre ei. Cu toate acestea, solii au refăcut convoiul poruncindu-le supușilor să țină sulițele și steagurile. Am intrat pe poarta orașului. În piața din fața porții, acum muiată de ploaie, negustorii și târgoveții făceau zarvă mare. Uluiți de alaiul japonezilor pe care-i vedeau pentru prima oară în viață, mulți au uitat de negoț sau de cumpărături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și Matsuki - s-au arătat încântați și pe fețele lor a înflorit pentru întâia oară un zâmbet stângaci. În lunea întâlnirii, solii s-au urcat în trăsura trimisă de guvernator și le-au dat supușilor să le ducă sulițele și steagurile fiecăruia în parte. I-am urmat și eu în trăsură de la mănăstire și până la conacul guvernatorului. Vestea despre botezul petrecut cu câteva zile în urmă se răspândise în tot orașul, așa că oamenii de pe drum ne făceau cu mâna și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în sfârșit cum stăteau lucrurile. Japonezii trecură în luntre. Golful Tsukinoura se apropia din ce în ce mai mult. Pe promontoriile de pe laturi se înșirau case pipernicite cu acoperișuri de stuf. În spatele acestora se zărea o mică torii roșie pe care era ridicat un steag purpuriu. Pe drum alergau copii. Nu mai încăpea nici o îndoială: aceasta era Japonia, era o priveliște japoneză. „Ne-am întors acasă...” În clipa aceea, samuraiul simți pentru prima dată o bucurie năvalnică. Fără să vrea, se uită la Nishi. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
puțin câte puțin. Sosise dimineața osândei. Zori de zi. Era senin, dar vântul sufla tare. Când fură scoși din temniță, în grădină erau deja aliniați pedestrași cu sulițe și puști, iar în vânt fâlfâiau flamuri cu blazonul domeniului Ōmura. În fața steagurilor, stăteau așezați pe scăunele pliante câțiva oficiali printre care se afla și slujbașul de la judecătorie care le pusese întrebări. Unul dintre ei se ridică de pe scăunel și le strigă numele, apoi se aplecă să-i șoptească ceva la ureche celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
modul cel mai propriu, taică-su vedea la fel de bine ca un berbec cu coarne mari sau ca un vultur. Stăteau amândoi pe un mal al lacului, și pe atunci și ochii lui erau buni, și taică-su zicea: — Au ridicat steagul. Nick nu vedea nici steagul, nici stâlpul pe care se ridica. — Uite-o pe sor-ta, Dorothy, spunea taică-su. Ea l-a ridicat și acum se duce spre docuri. Nick privea peste lac și vedea pădurea Întinsă de la mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]