3,258 matches
-
el veșnic viu, sănătos și puternic. Stăpânul cred că se desfăta. Marele Preot tăcu iarăși o vreme. Toți se uitau la el cu oarecare teamă. Dar preotul Zeului Soarelui își strivi un zâmbet și întrebă: - Ce poruncești, slăvite? Bătrânul îl străpunse cu privirea și-i răscoli mintea și toate gândurile. Apoi spuse rece: - Trimite o barcă după prințul Mener. Preotul se sculă, acum zâmbind în voie. Bătrânul se întoarse spre Puarem; acesta îl privi supus, dar își încordă sprâncenele auzind porunca
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fără torță și fără opaiț. Văzînd-o, Ntombi începu iar să frece bețele. Dar Nefert întinse o cutiuță neagră cu o gaură într-un capăt spre rug, apăsă cu degetul un sâmbure roșu, și ceilalți văzură cum o dungă de foc străpunse rugul și îl aprinse într-o singură clipă. - I-am chemat pe toți, dar nu vor să mănânce carne. Lui Auta am să-i duc acolo. Celelalte două femei schimbară priviri. Numai Mai-Baka zise liniștit: - Zeii nu mănâncă ce mâncăm
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
puterea lui el a domolit marea și cu înțelepciunea lui a zdrobit pe Rahab... Nu știa nimeni cine a fost Rahab. Dar parcă asta avea vreo însemnătate? Leprosul urma: - Prin duhul său s-au limpezit cerurile și mâna sa a străpuns balaurul fugar. Iată, acestea sunt numai depărtate căpătâie ale lucrărilor sale! Cât de slab e murmurul pe care-l prindem noi!... Un bătrân din mulțime zâmbi. Leprosul tăcu câteva clipe, să-și tragă suflarea, apoi urmă: - Iar cât despre tunetul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cad mereu, nu-i vorbă, dar aceea oamenii zic că s-ar fi ridicat. Poate ai văzut-o și tu și de aceea te lauzi... Bătrânul porni spre apus, dar celălalt se luă după el. Bătrânul se opri și-i străpunse ochii cu privire de cuțit. Dar ochii străinului nu clipiră: știau să sfredelească și ei. Bătrânul îl întrebă: - Cine ești de nu mă socoți nebun, ca ceilalți? Sau mă socoți nebun, dar nu ți-e frică și vrei numai să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
documentele? Sunt convins că unele se vor mai găsi, doar nu s-au găsit toate! Totuși adevărul nu se reconstituie numai din ipoteze și mituri. - Atunci n-avem decât să așteptăm numai descoperirea documentelor palpabile și să nu îndrăznim să străpungem nici un fel de beznă cu nici un fel de reflector. Bine zici: Homer, un mit, Schlieman, o ipoteză. Ești mulțumit? Oaspetele oftă: - M-ai sucit în toate felurile, dar ești înfierbîntat și uiți mereu că eu de fapt nu combat ipoteza
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Du Maurier, conform unui ritual superstițios privat, trebuia să atingă cu bastonul ultimul copac Înainte de a se Întoarce acasă, sau poate spre Parliament Hill, de unde priveau În jos la Întinderea Londrei, căutând clădirile importante din Westminster și din City, care străpungeau negura fumului de cărbune. După aceea, pe când umbrele li se lungeau tot mai mult, se Întorceau la New Grove House, la cină, clasica pulpă englezească de vacă sau de oaie, pe care Emma o cumpăra Întotdeauna suficient de mare ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în loc. Și înghețate, imobilizate sub ceară să stea figurinele sculptate în cele mai mici detalii. · Fie soarele ale cărui raze să coboare pe pământ, să se strecoare. Să se strecoare razele soarelui printre noi. Ca niște săgeți ascuțite să ne străpungă razele soarelui. Să fie o claie de artificii! · Să picure vertical! Să cadă săgeți! Să se așeze apoi cerul peste tot ce-i ființă! · Și se făcu roșu Sângeriu Lacrimi de sânge Lacrimi iuți Și cerul deveni roșu · · · · Iubire, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pragurile prăpăstioase ale rețelei de canalizare. Când țâșniră, din nou, la suprafață, printr-o a doua mască de canal, din fontă, plasată exact la intersecția străduțelor Dionisie Lupu cu Maria Rosetti, ședeau parcă tustrei calibrați într-un ac de seringă, străpungând cu nemiluita trupurile cucoanelor cu mutrițe emailate, plimbîndu-se pe bulevarde nemaivăzute în rochii pale, ușoare ca adierea de pasăre, a franțuzitelor în teci de hermină, cu pantofi mofturoși sau cu sandale de lamé, a eleganților strânși în ghete de lac
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce putuse să facă? Înțelesese dintr-o pornire că trebuia să muncească din greu și să se sacrifice mult, altfel n-aveai de unde să-ți găsești o femeie perfectă. La una îți convenea, de exemplu, un zâmbet, la alta remarcai, străpungând cu privirile forfota trecătoarelor de pe celălalt trotuar, linia ochilor, modul ațâțător în care își balansa o poșetă, felul distins în care știa să se miște sub propriul ei parfum, intelectualitatea unei glezne. Îți compuneai în minte imaginea unei asemenea femei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu prea adorm, de frică să nu li se oprească inima în cursul somnului. Degeaba. De abia își luaseră avânt pe clădiri și, de la un timp, uite așa, cu ideația lor săracă, erau cu mințile numai după evadare. Greu să străpungi cercul de oțel al sanatoriului, păzit aidoma unei unități militare. Greu să părăsești, cu șanse de succes, zona limitrofă a Mociorniței, pe trei sferturi pustie, în care urmăritorii te puteau vedea ca în palmă, iar sătenii de abia așteptau să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu patul afară? - Las-o! E-o balama a noptierii plesnită din fabrică... Păi, știți voi ce stă la baza tuturor tipilor ce ies, cu patul, sub cerul liber, pe stradă? - Nu, recunoștea fascinat ciclul primar. Nu știm. (Și-și străpungeau, cu unghiile, fosele nazale, parte a zeflemea, parte din imitație.) Habar n-avem. Ce stă la bază? Doru, care rumegase toată dimineața răspunsul, întîi își desăvârșea toaleta de motan, mai scuipa în palmă, își dichisea freza, își pieptăna firele de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
DIAVOLULȘI SATANA, ȘI L-ALEGAT PENTRU O MIE DE ANI. 397 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cele din a doua categorie nu iartă nimic, când e vorba să zugrăvească schimbările fundamentale petrecute în societatea noastră, sub conducerea înțeleaptă. Unele străpung străfunduri atât de măiestru ascunse ale sensibilității, de-ți dau lacrimile... Cele mai multe exaltă, în chip firesc, înzestrările magistrale ale Secretarului General, personalitate marcantă a lumii contemporane. De aici, până aici... Mai sânt și altele. Ai să te orientezi. Din pricina încordării
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nu dădea semne c-ar muri. Se uită la podea și podeaua deveni solidă. O acoperea un covor de mătase țesut de mână, cu un Ochi brodat chiar în centru. Se folosi de ochi ca să facă ferestre. îl făcea să străpungă cu privirea pereții roșii și pereții se supuneau. Era într-adevăr o încăpere destul de elegantă, chiar dacă pereții erau de un roșu livid. Aproape că se simțea mândru de el însuși. Dincolo de ferestre începu să prindă contur muntele Calf. Vultur-în-Zbor ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ceea ce credea Vultur-în-Zbor. Zeul Axona s-a ridicat de pe scăunel. Discipolul său și-a continuat cântarea până când zeul l-a întrerupt cu un gest scurt. Era un om destul de scund, dar privirea aprigă a ochilor săi crunți, cu pleoape grele, străpungea până și întunericul lugubru al templului. — Așadar, Născut-din-Moarte a ajuns într-un final la zeul său, a spus Axona și cuvintele lui au stârnit iarăși un fior în inima lui Vultur-în-Zbor, pentru că scoteau la iveală ceea ce ascunseseră întunericul și veșmintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fleșcăit. Virgil, care o luase din ceara fără suflet a bisericii și îi dăduse trup. Ce norocoasă era că-l avea! — Virgil, spuse ea cu voce tare, rostindu-i numele cu plăcere. Virgil Jones. Deggle o privi. — E aici? întrebă, străpungând-o cu privirea. — Ca întotdeauna, răspunse ea și-l prinse de mână. Virgil e aici. Deggle își eliberă mâna cu un dezgust delicat. — Ești... femeia lui? o întrebă. Ea îl privi cu adorație și-i cântă cu vocea ei groaznică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și nici un leagăn care să se compare cu acesta. Ceața era azi rară, soarele cald și aerul vibra de bâzâitul albinelor, ce-și cedeau de treburile lor. Iată: un fluture scânteiază și fâlfâie din aripi printre săgețile de lumină ce străpung umbra. O zi elegiacă, grațioasă precum leagănul în plin balans, proaspătă și curată precum pâinea scoasă din cuptor, delicată ca dantela pe pielea unei femei palide, o zi pe măsura frumuseții femeilor de lângă leagăn. Vultur-în-Zbor s-a trezit în zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care îl ținea strâns sub bărbie. Se ghemui pe partea stângă continuând să-și înfigă unghiile cu putere în prosopul vinovat de stânjeneala pe care o trăia în acele momente. Inima îi zvâcnea dureros, iar din când în când era străpunsă de săgeți invizibile, dureroase. Erau acele momente în care abia mai putea respira. „- Oprește-te! Te rog, oprește-te! Vreau să te oprești! M-am săturat de tot ce-mi oferi. Vreau să se termine o dată pentru totdeauna. Nu vreau
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mă, că la ora de sport are ca un fel de umflătură de penis - ha, ha, ha!”, scorni Sorin Motolea cu un râs grobian), că este de origine extraterestră (unul lansă stupizenia că a văzut-o el când și-a străpuns degetul foarte tare cu vârful unui compas și nu i-a curs nicio picătură de sânge), că... Dar nu cred că mai are rost să vă Înșir toate tâmpeniile debitate de mințile bolnave ale unor băieți din școală, cu sufletul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și cu un gât lung, foarte Întins, pentru a le striga păsul, În timp ce alții, cu un tupeu exagerat, voiau să Împiedice lucrul acesta, trăgând de picioarele și de hainele rivalilor lor. Învălmășeala era În toi când el hotărî, totuși, să străpungă mulțimea și să traverseze piața. Numai că se trezi pe nesimțite Împins și smucit În toate părțile deodată, ca o păpușă din câlți ajunsă pe mâna unor băieți foarte răi. Începu să dea din coate și să Împingă si el
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de romaniță erau Împrăștiate prin iarba grasă, răsfirată de vânt. Găseam acolo un aer mult mai curat... Și o statuie a liniștii foarte Înaltă, care ne plăcea și ne umplea de bine. Ne uitam În lungul prăpastiei, Încercând să o străpungem cu privirea cât mai În jos. Devenirăm dintr-o dată meditativi, cu o umbră de Înfiorare deasupra capetelor. În singurătatea acelui loc, cu lumea pierdută la picioare, Milu era foarte grav. M-a privit din nou, fix, scuturându-și capul Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
atât de bine. O femeie Îmbrăcată cu o haină din păr de cămilă se apleacă să pună câteva monede În cutie și tata Își scoate o pălărie invizibilă În fața ei. Aud vocea mamei, sunete ceva mai Înalte și furioase care străpung melodia tristă. —Te poate duce de nas una, două. —Ba nu, nu poate. Ba da, poate. A făcut-o mereu. Dacă taică-tu e așa al dracului de minunat, du-te la el. Hai, du-te la el, ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și o fustă maro de culoarea biscuiților digestivi, cu margini atât de ascuțite, că ai putea scoate un apendice cu ele. Mă Încalț cu pantofii LK Bennett maro-caramelă cu toc cui, cu cusături albe și un vârf tocmai bun să străpungă vintre. Ce Încerc să obțin este un look gen „Katharine Hepburn gata de atac“. Cu două ore Înainte de prezentare, Momo vine În camera mea. Poartă un costum albastru de mătase și are părul prins la spate, strâns lipit de cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și ochi, au propria lor gravitate. Nu l-am mai văzut până acum pe Jack fără costum. Efectul este numai cu puțin mai alarmant decât dacă ar fi fost gol pușcă. Râd și beau și râd și simt cum mă străpunge ghimpele Îndoielii. Pe Jack Abelhammer Îl cunosc așa cum cunoști un personaj de roman. Am nevoie să existe ca să-mi facă realitatea mai ușor de suportat, nu ca să mi-o complice. Așadar, ce alegeți, signora? Jack examinează meniul. Vițel cu vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-ndepărtez de Clubul Nautico. Uneori sînt prea multe amintiri de dus. Ne apropiam de porțile unei vile neocupate de pe o arteră rezidențială liniștită, situată la mai puțin de trei sute de metri vest de piața centrală. Un indicator al biroului imobiliar străpungea pătratul de iarbă Îngălbenită de lîngă piscina goală. Neocupată Încă de cînd fusese construită, casa avea un aer fantomatic În prospețimea ei care pălea treptat, bîntuită de ființele umane care nu-i locuiseră niciodată Încăperile, dar Își lăsaseră amprentele acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Nu era nici dimineață, nici noapte, ci doar lâncezirea istovitoare a timpului scurt dintre asfințit și căderea nopții. Atunci demonii lumii treceau prin el precum peștii printr-un năvod. Neliniștea devenea ca un zid pe care nu putea să-l străpungă. Nici tablourile nu îi mai păreau altceva decât urma unor ferestre zidite, de nepătruns. Eleonor nu era de găsit în minutele acelei derute, și nu doar ea, ci orice suflet viu care voia să se ascundă ori să uite că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]