4,708 matches
-
general, o opoziție largă față de fiscalitatea excesivă, jaful economic (aur, argint, bijuterii, bumbac și mătase), occidentalizarea cu forța (în consonanță cu rolul civilizatoriu asumat de metropolă, din perspectivă istorică foarte benefică țării, dar nepercepută atunci ca atare) prin interzicerea unor străvechi cutume religioase hinduse și musulmane considerate barbare de coloniști, în fine expansionismul britanic în întreg subcontinentul indian. Flacăra răscoalei (personal apreciem că a fost doar o răscoală) a fost, în ochii occidentalilor, minoră: dotarea armatei cu noua pușcă Enfield. Aceasta
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
oamenii să îl adopte și să îl pună în practică. Și chiar în puținele cazuri în care exista o "democrație" sau o "republică", majoritatea adulților nu aveau dreptul să participe la viața politică. Cu toate că în înțelesul ei general democrația este străveche, forma de democrație pe care o voi aborda în principal în această carte este un produs al secolului al XX-lea. Astăzi am ajuns să presupunem că democrația trebuie să garanteze practic fiecărui cetățean adult dreptul la vot. Cu toate
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
ca o cerință a democrației, în fiecare stat democratic există unele persoane mai în vîrstă decît sistemul lor democratic de guvernămînt. Democrația, în înțelesul nostru modern, s-ar putea să nu fie chiar tînără, dar în nici un caz nu este străveche. Imediat ați putea obiecta: oare nu au fost Statele Unite o democrație începînd cu Revoluția Americană o "democrație într-o republică", după cum a numit-o Abraham Lincoln? Iar ilustrul scriitor francez Alexis de Tocqueville oare nu și-a intitulat faimoasa operă
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
Salonic, Samothraki, Sicilia, Siracusa, Taranto, Thessalia continuă, în forme identice sau foarte puțin modificate fonetic, nume antice, majoritatea încărcate de mitologie, dar și de istorie reală multimilenară. Neșansa istorică a romînilor de a nu fi putut păstra astfel de nume străvechi ar justifica, în opinia noastră, folosirea în mai multe cazuri a „glosării“ unor toponime actuale cu numele antice ale locurilor respective. De exemplu: Celei-Sucidava, Cenad-Morisena, Chilia- Lacostromo, Rîșnov-Cumidava, Orșova-Dierna, Geoagiu- Germisara, Isaccea-Noviodunum, Mogoșești- Rusidava, Recica-Romula, Măcin-Arrubium, Mehadia- Praetorium, Turda-Potaissa. Polarizarea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Bălgrad, apoi, în romînește, cu Alba Iulia; Potaissa cu Turda; Napoca cu Cluj (ulterior, Cluj-Napoca, numele vechi a fost adăugat, pe cale oficial-administrativă, ca apoziție identificatoare); Salinal cu Uioara (magh. Ujvár); Alburnus cu Roșia (magh. Verespatak). Cel puțin trei dintre numele străvechi de ape mari, Berzovia, Dierna (sau Zierna), și Timisis (Tibiscum) au dispărut, dar „nu cu totul“, cum ar fi spus poetul latin Horațiu, ci se regăsesc, e drept, transformate, după altele asemănătoare, de origine slavă, în numele moderne ale acelorași rîuri
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
zonă pot contura un „peisaj istoric“ al toponimiei din regiunea respectivă, la rîndul său o amprentă grăitoare a istoriei sociale petrecute în teritoriul respectiv. De pildă, Mircea Homorodean a reconstituit, acum peste trei decenii, urmele populațiilor care au trăit în străvechea vatră a Sarmizegetusei, pornind de la originea și semnificația numelor de locuri din zonă. Numele Sarmizegetusa și Sargetia, atestate în Antichitate, nu au urmași direcți în toponimia actuală, dar cîteva toponime din zonă amintesc de urmele cetăților și așezărilor civile din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care au fost, în finalul cercetării, dovedite ca fiind păstrate din epoca romană, în calitate de toponime, sau ca apelative toponimizate ulterior, în limba romînă. E drept că toponimele, îndeosebi cele din centrul Transilvaniei, se află într-o zonă străjuită de hidronime străvechi, autohtone: Mureș, Olt, Dunărița (diminutiv al numelui autohton, cel puțin în ceea ce privește formantul secund -re, al fluviului Dunărea). Astfel de investigații sunt încă rare, din cauza pregătirii lingvistice ultra specializate necesare și a lipsei unui material toponimic cît mai bogat cules de pe
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
rurale locale nu aveau nevoie de astfel de repere denominative proeminente geografic, „strategia“ lor fiind redusă la orizontul local), iar pe de altă parte pentru că toponimele minore, între care există cu siguranță nume moștenite din latină sau formate în romîna străveche, sunt greu de particularizat, prin diferențiere de entopicele geografice sau sociale, care, în majoritate, probabil că funcționează în paralel și ca apelative. Cum să demonstrezi că toponime ca Apa, Cîmpulungul, Muncelul, Muscelul, Săcelul, Valea etc. sunt străvechi, cînd ele sunt
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
formate în romîna străveche, sunt greu de particularizat, prin diferențiere de entopicele geografice sau sociale, care, în majoritate, probabil că funcționează în paralel și ca apelative. Cum să demonstrezi că toponime ca Apa, Cîmpulungul, Muncelul, Muscelul, Săcelul, Valea etc. sunt străvechi, cînd ele sunt înțelese încă la nivel apelativ și puteau fi deci, „botezate“ abia acum cîteva sute de ani? O atestare cît mai veche ar fi marcat un punct de pornire sau de raportare al traseului etimologic al unor astfel
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
formele) străine funcționau mai bine ca repere denominative, pentru că nu mai erau înțelese de populația majoritară, care era cea romînească, și ca apelative, ne provocînd deci ambiguități. Printre puținele nume cu sorginte latinească sau veche romînească „expuse“ devoalării ca elemente străvechi pot fi consemnate cele „pierdute“ ca apelative, în faza latină sau romînă veche, deci „neînțelese“ astăzi în romînă. Un astfel de nume este Vădastra, (un sat din Olt), format, probabil, din tema lat. vadum, „vad“, la plural (vada) și sufixul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și de romani (Timoc < Timacus, Lom < Almus, Cibrica < Cebrus, Ogost < Augustus, Iskăr < Oescus, Vid < Utus, Osăm < Asimus, Iantra < Iantras, Vidin < Bidin < Bononia, Arčar < Ratiaria, Silistra < Dristra, Nikup < Nicopolis) și de existența, chiar în zone mai îndepărtate, unde se află insule străvechi de romîni sud-dunăreni, a unor toponime provenite din latină, marcate uneori de reflexe romînești (Calvomuntis, cu on > un; Amourion, Valetsicon, Verdicousia, Vigla, Domenicon, Kleisoura, Konkoulion, Milogusta, Praitorion, Velvento, Kaisarea, Gratsiani, Galliani), sau a unor forme transmise de populația aromînă (Sărună
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
romîni, pornind din Antichitate și pînă în perioada modernă. Puține dintre numele antice se păstrează astăzi, din cauza numeroaselor distrugeri și pîrjoliri ale cotropitorilor de-a lungul istoriei. De aceea, poate că ar fi recomandată extinderea „glosării“ numelor actuale prin toponimele străvechi care au denumit odată locurile respective, pentru a face cunoscută și în acest mod istoria poporului romîn și a spațiului geografic în care a trăit. Astfel, după modelul Cluj Napoca sau Drobeta-Turnu Severin, ar putea fi recomandate compuse toponimice care să
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Dobrud fiind o simplă întîmplare. Derivarea toponimului Abrud de la adjectivul slav din care s-a format (pornind de la culoare) apelativul care denumește minereul este posibilă nu numai lingvistic, ci și dacă se are în vedere specificul zonei (plină de mine străvechi). Nu trebuie omis faptul că denumirile care pornesc de la adjectivul roșu sunt numeroase în toponimia romînească (Dicționarul geografic din 2008-2009 consemnează minimum șaizeci), mai ales în zonele bogate în minereu (ne gîn dim, de exemplu, la Roșia Montană). Urmașii sl.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Podișul Tîrnavelor și Cîmpia de la nord de Mureș), așadar numai regiunea înaltă și deluroasă din interiorul cetății carpatice, neincluzînd zonele joase, depresionare de la contactul cu muntele (Depresiunile Maramureșului, Făgărașului, Sibiului, Hațegului etc.). Aria de acoperire a toponimului este, de fapt, străveche, poate originară (în raport cu numele sau, poate, supranumele), accepția ulterioară fiind urmarea extensiunii date de administrație, care avea nevoie de un nume înglobator (așa cum s-a întîmplat și în alte părți: Elveția, în germană Schweiz, a generalizat numele unui canton, Schwyz
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
să preia soluția, mai ales că aceasta era confirmată de dublura din documentele latine Transilvania (stabilită, prin traducere, tot de către autoritățile maghiare). Unii cercetători însă (primul fiind J.L. Pic) au propus o soluție aparent mai „complicată“, adică derivarea numelui, probabil străvechi (zona nu putea să nu poarte un nume la sosirea ungurilor), dintr-un radical indo-european ardva, „înalt“ sau ard, „ridicat“ (ale cărui urme ar putea fi întrezărite în actualele toponime Ardan, Ardașcheia, Ardelea, Ardeova, Arden, Ardud, Arduzel, chiar dacă acestea au
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
țară a romînilor, alături de Moldova și Muntenia. Toponimele similare, menționate mai sus, sunt polarizări sau reflexe fonetice ale numelui Ardeal mai ales în varianta maghiară, dat fiind că aceasta era limba administrației. Indiferent dacă este o adaptare a unui nume străvechi (așa cum au propus unii cercetători) sau un supranume al acestui nume mai vechi (creat, poate, prin contaminare și etimologie populară, cum s-a întîmplat cu Dierna > Cerna), termenul Ardeal este de origine maghiară (analog încercării „eșuate“ cu Havasalfőld pentru Muntenia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Argeș-Sabar și Argeșul Vechi (pîrîu, afluent de stînga al Argeșului). Herodot consemnează rîul sub numele Ordessόs. În documentele latinești el apare sub forma Ordesόs. Localizarea este aproximativă, teritoriul prin care curge actualul Argeș fiind doar una dintre posibilități. Ambele forme străvechi diferă de forma romînească prin accent. În diverse epoci și părți ale teritoriului romînesc au fost înregistrate toponimele Arghiș, Argheș, Argiș, Argyas, Argies, Arghish, Arges, Argias, Ardesh, Ardyasz, Mardesch, Ordesch, Mardisch, care arată cît de divers pot fi „auzite“ și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
radicalul Har (prezent în Harea, Harșo, Harșia, Hariu, Harțea, Harță etc.), extras din nume ca Hariton, Haralambie. H inițial a fost pierdut ulterior, ca în Hamza > Amza, Hariton > Ariton etc. Numele de munți formați de la nume de persoane (probabil proprietarii străvechi ai acestora) sunt numeroase. Unele au în structură chiar sufixul -otă: Albotă, Breotă, Leaota, Șerbota etc. În ceea ce privește sufixul (de fapt, infixul) -n-, el se regăsește și în alte toponime cu bază antroponimică: Borniș, Bozna, Boznea, Coșna, Moșna, Stoina etc. Ascura
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Rusiei (principele Andrei de Suzdal îl trimitea pe David Rostislavici să se ducă în Berlad, căci nu-i mai permite să stea în Țara Rusească), l-a făcut pe Ioan Bogdan să reconstruiască, prin comparație cu ceha și slovaca, un străvechi radical slav berlo, „nuia“, „băț“, căruia i s-ar fi adăugat un sufix -adi (folosit în sîrbă și slovenă), rezultînd sensul „loc plin de nuiele, crengi, uscături“. Din ținutul în care se afla această așezare ar fi fost recrutați berladnicii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
parte a Munților Bihorului) și Pădurea Bihariei. Dacă ținem seama de faptul că a existat încă din secolul al X lea o cetate care purta acest nume și că un ținut important din vestul țării s-a numit din vremuri străvechi Bihor, trebuie să fim de acord cu G. Giuglea că ne aflăm în fața unei „numiri topice capitale“. Soluția etimologică care a întrunit cea mai largă susținere științifică pornește de la rom. vechi buăr (< lat. bubalus), auzit de slavi *buhăr (dovadă o
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
v-b, înregistrată frecvent în istoria limbii romîne (veteranus > bătrîn, habere > avere etc.) este atestată și în cazul numelui etnic al romînilor, în varianta slavă. Documentele istorice, începînd cu secolul al XII-lea (inclusiv Anonymus, cel mai cunoscut document maghiar străvechi), consemnează alături de numele cu inițiala v și variante cu b la inițială (Blaha, Blasi, Blaci, Blachi, Blacci, Blachus). Adăugăm în sprijinul acestei păreri toponimele, pe care lingviștii menționați nu le-au cunoscut, Blahui (culme în Subcarpații Vrancei) și Blasova (stîncă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
al terenului sau conducător, potrivit legendei, și sufixul -escu (care forma, la origine, genitive, iar apoi adjective arătînd posesia, apartenența, afinitatea etc., fiind deci foarte potrivit pentru a desemna dependența locului de persoana în cauză). Bucur este format dintr-un străvechi apelativ romînesc de origine dacică, reconstituit prin comparația cu albaneza (alb. bukur, „frumos“), care însemna, se pare, „frumos“. Antroponimul (încă folosit în onomasti conul romînesc ca nume de familie sau chiar de botez) și poate, uneori, apelativul originar se regăsesc
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
că ar putea fi vorba de transfer. Nici prezența acestui presupus formant turcic doar în hidronimele mici (oare apele mari și mijlocii nu le-au atras atenția turcicilor, sau n-au putut să-și impună toponimele în concurență cu cele străvechi, traco-dacice, ori chiar cu cele romînești și slave?) nu le-a ridicat semne de întrebare. Culegerea sistematică a materialului toponimic de pe întreg teritoriul țării și din documente, analiza lui și publicarea, pînă acum parțială, a Dicționarului/Tezaurului toponimic al Romîniei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ulterior pe cale administrativă, ca și în alte cazuri (vezi Ardealul), asupra întregului ținut stăpînit de turci. Pînă destul de aproape de vremurile noastre (secolul al XIX lea) , romînii din stînga Dunării o supranumeau Ținutul Turchii, Turchia, dar o desemnau și printr-un străvechi entopic, Decindea (< de - ecce - inde, „ținutul de dincolo“). Doftana Este numele unui rîu de 51 de kilometri (afluent de stînga al Pra hovei), al unui pîrîu de 14 km (afluent de stînga al rîului Tărlung) și al unui lac în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
s), cu sens intensificativ, superlativ, adăugat temei dun(a) , „rîu“, conduce la semnificația „rîul prin excelență, rîul mai mare decît celelalte“ (Pîrvan), iar acest sufix se întîlnește și în nume ca Naparis („Ialomița“), Sagaris, Sangaris, Magaris. Ca la majoritatea toponimelor străvechi, discuțiile etimologice continuă, dar soluțiile cele mai plauzibile trimit spre originea traco dacică. Numele Dunăre polarizează pe teritoriul romînesc, uneori la mare distanță, toponime derivate și compuse: Dunărica, Dunăreni, Dunărița, Dunărea Mare, Dunărea Mică, Dunărea Nouă, Dunărea Veche, Dunărea Vapoarelor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]