4,463 matches
-
descoperiră prezența noastră. Țeava unui automat începu să mă împingă de la spate, patul unui alt automat ne lovi umerii, vrând parcă să ne despartă. Apoi se traseră înapoi, păstrând distanța necesară execuției, distanță menită de asemenea să-i ferească de stropii de sânge... După trei zile de asediu și nopți fără somn, lumea de dincolo de trupurile noastre era fără consistență, nevertebrată. Gândul se împotmolea, încercând să prindă în moliciunea aceea asprimea morții și, fără să se sperie, cădea iat în somnolență
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ales în momentul alegerilor prezidențiale. Lungile subterane ale trecutului nostru se deschideau adesea spre zâmbitoarea banalitate a prezentului, iar în ziua aceea, spre sala de recepție, spre femeia care nu reușea să desprindă o minusculă prăjitură, un fursec cu un strop de frișcă deasupra, de pe platoul pe care i-l întindea chelnerul. Tot trăgând de prăjitura lipită de celelalte, continua să-mi vorbească, iar vocea ei, deja nivelată de lipsa de însemnătate a schimbului monden de politețuri, devenea perfect mașinală: „ Era
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
aici. Sub antrepozitele astea. Frumos loc pentru a te naște. Facem câțiva pași? Capătul unei periferii, antrepozite din tablă ondulată, un maidan cu buruieni uscate, alături de care am parcat mașina. Am făcut câțiva pași prin ploaia care ne biciuia cu stropi ca niște ace de sticlă, iar tu, privind câmpurile cenușii dindărătul barăcilor, ai început să vorbești despre acea lungă zi însorită, o zi frumoasă de martie, a anului l945. Asta se petrecuse pe același drum, mai îngust pe atunci și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
e alt text inclus În Acta Pilati, și anume „Declarația (hyphegesis) lui Iosif din Arimateea”, savurată În Evul Mediu timpuriu. „Declarația” rezervă un loc special tâlharilor răstigniți Împreună cu Isus: Gestas și Dimas. Gestas e un criminal cu sânge rece, fără strop de milă și fără nici o remușcare pentru faptele sale. Celălalt, Dimas, e un fel de haiduc: ia de la bogați, dar Îi protejează pe săraci. El furase din Templu sulurile Legii, golise vistieria lui Solomon și o lăsase În pielea goală
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Ion Slavici, Teatru, pref. edit., București, 1963; G. Coșbuc, Balade și idile, pref. edit., București, 1964; Octavian Goga, Opere, I-III, introd. edit., București, 1967-1972, Precursori, introd. edit., București, 1989; Costache Negruzzi, Alexandru Lăpușneanu, postfața edit., București, 1973; Barbu Nemțeanu, Stropi de soare, pref. edit., București, 1973; Cartea înțelepciunii populare, pref. edit., București, 1974; St. O. Iosif, Poezii, București, 1975; Panait Cerna, Poezii, postfața edit., București, 1976; Eugen Goga, Cartea facerii, pref. edit., București, 1984, Două Siberii, pref. edit., București, 1997
BALAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285571_a_286900]
-
pe Moțatu’ cum se împăunează, se crede chiar vultur cu voce de privighetoare?! (râs sarcastic) Ana: Atunci, să cântăm ! Cocoșul: Atenție la mine : doi, trei și ! Soarele se-nalță/ Norii nu mai sunt pe cer/ Dintr-o adiere/Pică-un strop stingher/Azi pădurea cântă/Păsările-n zbor/ În văzduh se- avântă/ Și cântă în cor...(toată lumea aplaudă ; se repetă; cântă și Raluca) Miki: Vai, Raluca, ce rockeriță ești! Parcă ești de la Operă, am văzut la televizor, în sat. Raluca: Miki
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
strânse, adunându-și poalele peste picioarele desculțe. încruntată, i se încrețise pielea pe frunte. SFATUL MORII Când apa năboia pe lăptoc, hardughiei îi cântau toate mădularele. Oblonul se crăpa, valul de apă umplea cupele și, mirată, roata se zmuncea cu stropi. Urnită, hurduca întreaga șandrama. Ca să ghicească metehnele morii, morarul asculta cu urechea aplecată viersul acesta al pornirii. Trimisese un țigan la stavile. Scăpat dintre năzi și prăvălit pe scoc, valul bubui în bulboană. Abia atunci, când liniștea fu spartă, morarul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ca două ghemotoace albe, cu ochii închisi și cu o blană deasă. Ursul cel mare se apropie de ei și îi luă în brațe cu grijă, dar și cu o mândrie fără margini. Ochii îi străluceau de bucurie sau aveau stropi de lacrimi? Cu piciorul liber a strâns-o și pe ursoaica, că doar ea a învins durerile nașterii. Peștera era plină acum de un mormăit satisfăcut, fiecare se bucura în felul lui de familie. În zilele ce urmaseră, Martin plecă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
mai timid, nu se avântă atât de hotărât, mai pe gânduri, mai în acțiune, crește cumpătat peste noapte, pe ascuns, neavând un nivel de aspirație atât de sus. Dansatoare fragile par salatele verzi cu rochițe de domnișoare, cu luciul primilor stropi de ploaie. Morcovul pornește niște firicele verzi la vedere ca și mustățile răsărite ale unui flăcău, care așteaptă cu nerăbdare să devină remarcate, iar el luat în seamă. Costumele de dame în care s-au îmbrăcat doamnele cu numele de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
aruncase galaxii Întregi de pistrui, care se răspândiseră până la marginea universului ei curbat, cu sânge cald. Pe antebrațe și pe Încheieturi avea roiuri de pistrui, o Întreagă Cale Lactee se desfășura pe fruntea ei, ba chiar câțiva quasari, ca niște stropi, fuseseră aruncați În găurile negre ale urechilor fetei. Că tot suntem la ora de engleză, Îngăduiți-mi să citez o poezie. Frumusețe bălțată a lui Gerard Manley Hopkins, care Începe așa: „Slăvit fie Domnul pentru lucrurile pestrițe“. Când rememorez reacția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ora de gimnastică, unde era scutită. O vedeam la masa de prânz, Într-o criză de râs isteric. Aplecată peste masă, Încerca s-o lovească pe glumeața În cauză. Din gură Îi bolborosea laptele. Îi ieșiră și pe nas câțiva stropi, făcând pe toată lumea să se pună și mai tare pe râs. Apoi o vedeam după ore, mergând pe bicicletă cu un băiat necunoscut. Se cățăra pe șaua bicicletei În timp ce el stătea pe pedale. Nu-l apuca de mijloc. Reușea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Pe vremea republicii, recompensele erau, măcar, politice... Tușește. — Oamenii uitau de conștiință și deveneau informatori ca să capete statut civic... Își înșurubează un deget în pieptul lui Fulcinius: — Dar voi? Scuipă disprețuitor pe jos. Voi sunteți rușinea Romei! Trio urmărește pierdut stropii de spută care se opresc, parcă îna dins, pe piesa centrală a mozaicului, o dală de marmură ornamentată cu cubulețe minuscule din piatră, într-o infinitate de nuanțe sclipitoare. Nu se poate gândi la nimic. Se concentrează, ca hipnotizat, asupra
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai bine: să-l lase unde e în Iudeea, sau să-l cheme la Roma? Nu știe... În câteva rânduri, cubicularul Parthenicus îndepărtează ușu rel tapițeria și riscă priviri curioase înăuntru. Mânuind agitat pana, principele scrie de zor împroșcând cu stropi de cerneală împrejur. Se minunează în sinea sa, dar nu cutează să-l tulbure. De ce nu a chemat un asistent să-i dicteze? De obicei corectează doar scrisorile și le semnează sau adaugă o formulă de salut la sfârșit. Dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să n-o audă strigându-i: „Numai cei fără de vină să se apropie de altar! Departe de aici, tu, cel bântuit de pofte rușinoase!“ Își înăbușă un suspin adânc și apucă cu ambele mâini cupa plină cu vin. Varsă câțiva stropi peste capetele statuetelor, pentru ca spiritele însetate ale morților să se adape și ele. Câteva picături cad alături. Încep să se lățească și să se unească, pentru ca într-un final, în fața ochilor lui uluiți, să ia forma unui chip lipsit de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cram pa coboară în burtă. Așteaptă speriat să se repete. O secundă, două, trei. A trecut. Încearcă să se destindă. Unde sunt Seianus și Lygdus, să-i aducă doctorul? Iar o să facă pântecăraie. Mațele lui nu mai suportă nici măcar un strop de vin. Iar aseară chiar că au întrecut măsura. Și el, și Cocceius Nerva. Nerva! Se teme de ceva. Brusc, își aduce aminte. Fața i se destinde într-un rânjet batjocoritor. Tembelul! I-a mărturisit că un astrolog, unul din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aruncând o privire fugară în cele două oglinzi pe care Lyg dus i le ține la înălțimea capului. — O clipă, doar o clipă, să mai aranjez aici cu pieptănul, se roagă Antiohus. Îl mai reține să-i toarne și câțiva stropi de ulei parfumat în creștet, pe care îi masează cu o mână expertă în pielea capului. — Iluzia tinereții e completă, scrâșnește Tiberius printre dinți. Îl refuză cu un gest scurt pe Lygdus, care îi prezenta tunica. — Toga, cere răspicat. Și-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lăfăie acum în palatul nostru din Cezareea. Chiar, câte cupe murine din Carmania au mai rămas? Bunicul Herodes le aprecia diversitatea culorilor. Clipește des. — Ce-i? întreabă mirat Germanicus. — Nimic. Mi a intrat o musculiță. Nu e musculiță, ci un strop de lichid sărat pe care se chinuie să-l ascundă. Și-a amintit cum bunicul îl lua pe genunchi și-i arăta cu degetul înfășurările de vinișoare ce se fac fie purpurii, fie de un alb strălucitor, sau capătă o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cât de mare? spune bărbatul și se uită pierdut la Brad, care evident că se hotărăște să se ocupe el de asta. ― Nici o grijă, îi spune el, ea tocmai a venit din Anglia. O să luăm două latte slabe cu un strop de migdale. ― Da? spun eu și mă uit la Brad ridicând o sprânceană. Slabe? ― Nu-ți face griji, spune el râzând. Asta înseamnă fără grăsime și cu un strop de sirop de migdale. O să-ți placă. Ne primim cafeaua în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a venit din Anglia. O să luăm două latte slabe cu un strop de migdale. ― Da? spun eu și mă uit la Brad ridicând o sprânceană. Slabe? ― Nu-ți face griji, spune el râzând. Asta înseamnă fără grăsime și cu un strop de sirop de migdale. O să-ți placă. Ne primim cafeaua în pahare de carton, pe care le luăm afară și ne așezăm la una din mese. Brad îmi zâmbește: ― Ești cu adevărat aici, spune el. Eu mă gândesc că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lui Ben și spune cu respirația tăiată: ― Un whisky dublu cu gheață? ― Ar fi minunat, spune Ben. ― Ceai cu gheață? întreabă ea. ― Perfect, îi răspunde el. ― Ceai cu gheață? se miră Simon uitându-se la Ben dezgustat. Nu e nici un strop de alcool nenorocitul ăla de ceai cu gheață, nu? ― Nu știu de ce, dar am impresia că alcoolul n-ar fi tocmai potrivit, râde Ben. Simon se uită la ceas. ― Cred că mai bine mă duc jos, la ușa din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tu vei dormi mereu. Când voiu muri, iubito, la creștet să nu-mi plângi; Din teiul sfânt și dulce o ramură să frângi, La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi, Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi; Simți-o-voiu odată umbrind mormântul meu... Mereu va crește umbra-i, eu voiu dormi mereu. Iar dacă împreună va fi ca să murim, Să nu ne ducă-n triste zidiri de țintirim, Mormântul să ni-l sape la margine de râu, Ne
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
aducă din cabinetul său globul pământesc. Voia să-l întrebe pe Velasco unde se afla țara numită Japonia. Pe globul acela ca un ou de struț, doar India și China erau schițate stâlcit. Japonia era o peninsulă mică precum un strop de apă în prelungirea coastei de răsărit a Chinei. E greșit! Velasco strânse tare din umeri ca și cum nu mai putea îndura neștiința compatrioților săi și globul acela stâlcit. Dacă Japonia era privită cu dispreț, pentru Velasco însemna că țara pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu fața în sus și cu mâinile sub cap, samuraiul asculta răpăitul ploii și se uita la trupul gol al omului atârnat în perete. În încăpere nu se aflau decât samuraiul și acest om. Ușa se deschise și intră Tanaka. Stropii de ploaie de pe hainele sale străluceau ca niște boabe de rouă. — Ești obosit, nu-i așa? S-a întors și Nishi? Samuraiul se ridică și își încrucișă picioarele. Deși aveau același rang, se arăta respectuos față de Tanaka, fiindcă acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și amărât cu brațele răstignite. Stăpânul ar fi trebuit să știe toate acestea. Stăpânul? murmură Matsuki compătimitor. Stăpânul este el însuși cârmuirea! Cerul era cu totul acoperit de nori. Din când în când, păduricea se înfiora și de pe frunze cădeau stropi mari de ploaie. În pădurice, un țăran îmbrăcat cu o pelerină tăia surcele. Lângă vatră, samuraiul rupea și el surcele uscate. Alături de el, unchiul se uita țintă la focul din vatră. Rupte în două, ramurile uscate scoteau un trosnet ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mergea pe plaja înțesată de rămășițe de scoici și alge de mare risipite. Vântul îi biciuia fruntea. În largul portului se zăreau munții lini de un purpuriu palid ai insulei Hario. Valurile învolburate acopereau stâncile insuliței cu un văl de stropi ca o burniță. Largul mării se întindea luminos sub razele soarelui care cădeau doar peste ape. Aceasta era ultima priveliște a Japoniei pe care aveau s-o mai vadă Velasco și ceilalți osândiți. Gardul din pari de bambus se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]