5,716 matches
-
maestru", criticul actual e un simplu oficiant de rutină al vernisajelor în serie. Și totuși mai există o șansă (oricum, nu în "bilanțul pe națiuni"), de altfel cea de totdeauna a artei românești: din cînd în cînd, cîte un nebun sublim, gen Brâncuși, să ia drumul Parisului sau New York-ului și... să rămînă acolo. Să rămînă și, după ce și-a închegat opera, să strige, dar nu de pe ambasada noastră, ci de undeva, din Place Pigalle sau de pe podul Brooklyn, să strige
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de la cine dracu'? Pe sub fereastră trece unul cu joben flendurit și scandează: Ceaușescu... Ceaușescu... Cea... 7 ianuarie Momentul cel mai al picturii românești, coitul ei astral a fost atunci cînd Sabin Bălașa, Bășin Sălașa, pardon, în anagrama cam groasă a sublimului gușter Ion Frunzetti, concepea imensa compoziție în care Nicolae și Elena Ceaușescu, ținîndu- se de mînă, coborau, ca Făt-Frumos și Ileana Cosînzeana, drumul potopit de flori de la eden pînă la iadul nostru. Fără să știu că din buricele stelare ale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zîmbitor dar neînduplecat. La urma urmei, comunicatul final traduce nespus de clar acest dialog mut al mîinilor, buzelor, ochilor. Comunicat care pe noi ne aduce cu picioarele pe pămînt. Dar pe un pămînt, de data aceasta, mai sigur ca oricînd. Sublimul accesibil. Te desprinzi din dezordinea străzii, treci doar un prag și-ntîlnești capodopera. Ce avantaj e să trăiești în orașul primei pinacoteci a țării, Muzeul de Artă! Azi, ce? Un tablou de Pallady. Care? Oricare. Ochii-mi cad pe crudul peisaj
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
terasa de la Cumpătu fascinat de fabulosul șoltic, el însuși ambalat în jocul propriilor vorbe. Dintr-odată, ca la un semnal doar de el auzit, își privea ceasul: era ora 19, se scuza și o ștergea cu pași mari, de căpcăun sublim. Era 19, era Europa liberă! Într-o după-amiază, ne-am urcat în Rosinanta lui pe care o șofa magistral și ne-am trezit sus, la Babele. Fulguia rar. Timpul stătuse în frumusețe. Uitase de Europa liberă? Nu. Și-a lovit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a căror veselă demență mă bag iscoditor, nu-mi pot anula plăcerea de a revedea, cînd intru la Galeria Națională, pînza lui Aman, "Petrecere cu lăutari". Pecete indelebilă a României cu care nu ne vom mai întîlni. E în această sublimă compoziție o defel didactică contrapunere a lumii vechi celei incipient-moderne. Societatea din somptuoasa casă a maestrului, sincronizată (și vestimentar) Vestului preferă încă, duios, taraful aproape turcesc, meterhaneaua. Cea pe care, am mai spus-o, minunatul Craiu ținea să mi-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Mulenrujul recent al superbei Nicole Kidman, frenetic-americănesc! Iluzie! Pînă în secunda în care se opri lîngă nasu-mi adulmecător una din frumoasele nopții, lăsînd să aterizeze pe carnet o pană smulsă din parfumatul panaș roșu. Fusese chiar La Goulue? Îmbătat de sublimul clipei, am părăsit localul, Parisul, Franța și m-am întors în iadul ca atare din țară. Care, iată, nu a reușit să-mi fure nici pana roșie (păstrată la atelier, în pliantul faimoasei locante), nici pînza pictată atunci, la întoarcere
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe bătutele preșuri ceaușiste mărșăluiesc aceleași fantome late-n funduri, care au deturnat pentru totdeauna efigia nobilă a Iașului; așa-mi trebuie! mi-am zis spăsit în fața refuzului perfid-grobian al apartcicilor de modă nouă; - magnolia din curtea Primăriei, altădată explodînd sublim în invoaltele corole, s-a asfixiat subit, înainte de termen, în momentul în care s-a deschis o fereastră; - la Cultură, nimic nou pe frontul ideologic; - Valeriu Gherghel continuă. (Nu sînt singur!!!); - am încercat să reiau imensa pînză părăsită în ianuarie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
imaginația, ne anula memoria. Doi metri (cel puțin), efilat ca dansatorul lui Lautrec, partenerul tuciuriu al roșcatei La Goulue de la Moulin Rouge, sau, poate mai degrabă un posedat Paganini, de ce nu chiar Liszt, prezent, de altfel, în programul serii cu sublimul lui Concert nr. 1 pentru pian, sau, mai apropiat de noi, Bernstein, și și mai apropiatul Celibidache... Cîte ceva din toți aceștia, nimic din ei. Mîinile uimitor de mici, raportate la amploarea trupului ieșite din manșetele albe erau ale unui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
designerul homo-pedant unei ordini maniacale, întîmpinat hipnotic de șarmanta midinetă, sînt rugat, fără umbră de umor, să-mi șterg tălpile pantofilor de prosopul parfumat cu Gianni Versace. Chiar atunci aruncat pe gresie. Ca provocatoare batistă. Cînd poetul stătea dincolo, în Sublima Pantă, odăile lui, cuvios monahale, intimidau prin ordine strictă. Dincoace, la bloc, într-o răzbunată replică (răzbunată pe nesimțirea uzurpatorului cu galonați ochi albaștri) toate par aduse, fără întrerupere cu bicicleta, cu schiurile și depozitate de-a valma. E devălmășia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
civile), acesta își etalează capodoperele în clădire specifică, ideală ireproșabilei panotări. Parcurgînd palierele, parcurgi traseul de la Velázquez la Léger cu naturalețea ireversibilei deveniri. Spre ce? Nișă luminată selenar și, probabil, alarmată hipersensibil, cu un Picasso mic, extras parcă din debaraua sublimului monstru, nișă semănînd cu cea, la fel de mică, din mai puțin pretențiosul muzeu din Tours, un Rembrandt modest (totuși, un Rembrandt).Iată spre ce. O singură obsesie, majoră, după ieșirea din clădire, după trecerea zilelor, acută și acum: culoarea lui Velázquez
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
înclini să crezi că partidul unic a avut în vedere, cum altfel, prestigiul unei Românii care cîndva, înaintea lui, a beneficiat cu adevărat de minți diplomatice stînd, cu profesionalism și demnitate, în preajma unui autentic Titulescu. Inocența celor două personaje atinge sublimul în momentul cînd moderatorul avansează ideea că, la urma urmelor, orice nouă administrație își arogă necesitatea activării unei echipe diplomatice în stare a-i servi, cu abnegație, programul. care, de data asta, adăugăm noi, are, în sfîrșit, și îndrituita dorință
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și neputîndu-și stăpîni rîsul la schima serioasă a magistrului. (Căruia nu-i dispăruse hazul zeflemitor nici cînd hahalerele activiste vizate în fel și chip de scriitor îl pedepsiseră cu înlăturarea de la catedră.) Între două personaje... antagonice mi s-au consumat sublim primele ieșiri în larg: Catargi și Comarnescu. Embleme ale unei Românii dispărînd, dar care, minunat, prin ele, rezista totuși în dăinuire. Dacă primul, viță boierească, părea să nu știe ce-i gluma, zeflemeaua (de unde și nevoia compensatorie de a-l
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe care o consideră deosebit de utilă în definirea celor două forme ale moralei. Morala ca datorie poate fi comparată cu "regulile gramaticale", iar morala ca aspirație "cu regulile pe care criticii le enunță în scopul de a sublinia ce este sublim și elegant într-o compoziție". Regulile gramaticale prescriu ce este necesar pentru conservarea limbii ca instrument de comunicare, la fel cum regulile moralei ca datorie prescriu ce este necesar pentru viața în societate. Principiile moralei ca aspirație, la fel ca
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
care îl considerau nebun, pentru că era sincer și idealist. A trait aproape toată viața în sărăcie și a murit în timp ce încă lucra la gravuri (cele ce ilustrau Divină Comedie a lui Dante). *1757 Apare lucrarea A Philosophical Enquiry into the Sublime and the Beautiful de Edmund Burke. ¶ Moare psihologul David Hartley. ◊1757-1767 [vîrstă lui Blake: 1-10 ani] Blake era al treilea dintre cei șapte copii ai familiei; doar cinci au supraviețuit vîrstei infantile. Tatăl său, James, era negustor de galanterie și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
puțin entuziast, calificînd unele dintre desene ca fiind "hidoase", mai ales cele despre care Blake spunea că ar fi fost cele mai supranaturale; nebunia ar fi fost singurul lucru care l-ar fi împiedicat pe Blake să devină "cel mai sublim pictor" din lumea întreagă. După această expoziție reputația lui Blake a scăzut, deși a continuat să prezinte interes pentru unii critici, precum Henry Crabb Robinson, care pare să fi fost fascinat de Blake; sau Robert Southey, care l-a și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
bine cunoscut în următorii șaizeci de ani, cu multe ediții (cf. BCH: 5)32. Samuel Palmer și Frederick Tatham, discipolii lui Blake, aveau, însă, păreri diferite. Palmer a numit ultima să mare serie de desene, cele pentru Dante, "cele mai sublime desen[e]" imaginabile, iar Tatham a afirmat că erau "astfel de desene cum nu mai fuseseră făcute niciodată de nici un englez din orișice perioadă și de nici un străin din Secolul al XV-lea încoace, si apoi singurul său rival era
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
un substantiv masculin; nominativ: samrăt ; sanscritul " ț " este un ț cerebral]225. În acest moment Urthona, Fiul lui Tharmas 226, devine o figură centrală împreună cu Enitharmon. Los este timpul mistuitor; cuptoarele lui Los reprezintă, la un nivel al interpretării Alegoriei sublime a lui Blake, focul lăuntric al timpului prin care toate se mișcă și au viața. Ciocanul lui Los este inima, Los este inima oricărei manifestări, este Soarele (Sol227). Böhme, similar, identifică inima cu soarele 228. Mai mult, Urthona este focul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tabernacle for Jerusalem, she sat among the Rocks Singing her lamentation. Tharmas groan'd among hîș Clouds Weeping; then bending from hîș Clouds, he stoop'd hîș innocent head, 70 And stretching ouț hîș holy hand în the vast deep sublime, Turn'd round the circle of Destiny with tears & bitter sighs And said: "Return, O wanderer, when the day of Clouds is o'er." Șo saying, he sunk down into the șea, a pale white corse. În torment he sunk
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
One Man all the Universal family; & that One Man 465 They call Jesus the Christ, & they în hîm & he în them Live în Perfect harmony, în Eden the land of life, Consulting aș One Man above the Mountain of Snowdon Sublime. For messengers from Beulah come în tears & dark'ning clouds Saying, "Shiloh is în ruins, our brother is sick: Albion, He 470 "Whom thou lovest, is sick; he wanders from hîș house of Eternity. "The Daughters of Beulah, terrified, have
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
gold beaten în mills Where winter beats incessant, fixing them firm on their base. The bellows began to blow, & the Lions of Urizen stood round the anvil And the leopards cover'd with skins of beasts tended the roaring fires, Sublime, distinct, their lineaments divine of human beauty. 35 The tygres of wrath called the horses of instruction from their mangers, They unloos'd them & puț on the harness of gold & silver &ivory, În human forms distinct they stood round Urizen
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
the strong caves. The Woes of Urizen shut up în the deep dens of Urthona: 190 "Ah! how shall Urizen the King submit to this dark mansion? "Ah! how is this? Once on the heights I stretch'd my throne sublime; "The mountains of Urizen, once of silver, where the sons of widsom dwelt, "And on whose tops the Virgins sang, are rocks of desolation. "My fountains, once the haunt of swans, now breed the scaly tortoise, 195 "The houses of
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
of the Almighty 235 "For Steeds of Light, that they might run în thy golden chariot of pride, "I gave to thee the Steeds, I pour'd the stolen wine "And drunken with the immortal draught fell from my throne sublime. "I will arise, Explore these dens, & find that deep pulsation "That shakes my cavern with strong shudders; perhaps this is the night 240 "Of Prophecy, & Luvah hath burst hîș way from Enitharmon. "When Thought is clos'd în Caves Then
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Builded Golgonooza, Los labouring builded pillars high And Domes terrific în the nether heavens, for beneath 380 Was open'd new heavens & a new Earth beneath & within, Threefold, within the brain, within the heart, within the loins: A Threefold Atmosphere Sublime, continuous from Urthona's world, But yet having a Limit Twofold named Satan & Adam. But Los stood on the Limit of Translucence, weeping & trembling, 385 Filled with doubts în self accusation, beheld the fruit Of Urizen's Mysterious tree. For
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
silence build their day în shadow of soft clouds & dews, "Then I can sigh forth on the winds of Golgonooza piteous forms "That vanish again into my bosom; but if thou, my Los, "Wilt în sweet moderated fury fabricate forms sublime, Such aș the piteous spectres may assimilate themselves into, 455 "They shall be ransoms for our Souls that we may live." Șo Enitharmon spoke, & Los, hîș hands divine inspir'd, began [To hew the cavern'd rocks of Dranthon into
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sau teșind ușor din fibre trainice un Tabernacol pentru Ierusalim, ea printre Stînci se așeza, Cîntîndu-și tînguirea. Tharmas gemu printr-ai săi Nori Plîngînd; apoi din Noru-i aplecîndu-se, neprihănitul cap el și-l pleca, 70 Și întinzîndu-și sfîntă mînă-n vastu-adînc sublim, Întoarse roată cercul Sorții cu lacrimi și amar suspin Și zise: "Revino, O rătăcitoareo, cînd ziua Norilor sfîrși-se-va." Astfel zicînd, căzu în mare, un leș alb palid. În chin căzu și curse prin Pînză ei cea diafana, 75 Spectru-i8 ieșindu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]