9,389 matches
-
lucrat foarte mult, fiind proprie ideologiei scolasticii. Ordinea progresivă a formelor a fost legată deci la tomiști de divinitate, spre deosebire de Aristotel, unde organizarea este intrinsecă lucrurilor, naturii. Dezvoltarea privită din această perspectivă are valoare existențială, valoare conferită de raporturile de subordonare, de nivelele la care se poziționează lucrurile unele în raport cu celelalte. Din perspectivă teologică, Th. d'Aquino a considerat gândirea aristotelică un preambul al concepției sale despre Dumnezeu. Era o teorie încremenită în canoanele de neclintit ale ideologiei societății medievale. Întreaga
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
la care tinde în mod misterios orice ființă umană. Sensul pământean al vieții omului își are punctul de plecare în păcatul originar, generatorul moral al tuturor imperfecțiunilor, care-l opune și-l îndreaptă zadarnic pe om împotriva Creatorului. Dispariția acestei subordonări are implicații existențiale, atrage după sine o întreagă bulversare a raporturilor care-l țin pe om legat de lume, de natură. În Renaștere, s-a deschis accesul spre descoperirea forțelor și energiilor creatoare existente în fiecare om, ceea ce a însemnat
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a publicat cartea sa de căpătâi, cu titlul Omul-mașină, lucrare care l-a consacrat în istoria științelor. A fost o carte care a cauzat o veritabilă furtună în rândul gânditorilor vremii, o lucrare în care autorul s-a pronunțat în favoarea subordonării omului însuși față de determinismul gândirii sale, față de propriile creații. În această problemă, La Mettrie a emis ipoteza potrivit căreia gândirea este o proprietate a materiei superior organizate, idee care de atunci încoace nu încetează să fie susținută cu argumente noi
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
încercat descoperirea de legități proprii fenomenelor psihice. Cu aceste date, el trebuia să depășească generalitatea explicațiilor fiziologice și în egală măsură să le evite pe cele ale teologilor. A găsit oportun în acel moment să propună și să susțină soluția subordonării fiziologiei cauzelor psihologice. A fost o soluție inventată, a unei subordonări de conjunctură, făcută în lumina "paralelismului psihofizic". În demersul său el a plecat de la premisa că reflectarea lumii materiale (fizică) are propria-și cauzalitate închisă; că, în consecință, nici
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
trebuia să depășească generalitatea explicațiilor fiziologice și în egală măsură să le evite pe cele ale teologilor. A găsit oportun în acel moment să propună și să susțină soluția subordonării fiziologiei cauzelor psihologice. A fost o soluție inventată, a unei subordonări de conjunctură, făcută în lumina "paralelismului psihofizic". În demersul său el a plecat de la premisa că reflectarea lumii materiale (fizică) are propria-și cauzalitate închisă; că, în consecință, nici cea spirituală conștientă nu poate aparține unei alte lumi. Însă, între
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
lor de tinerețe. Condițiile social-istorice erau diferite între Europa și SUA, fapt care și-a pus semnul și pe modul de dezvoltare al psihologiei. În timp ce în Europa, pentru a deveni o știință a experienței i-a trebuit psihologiei o milenară subordonare față de excelența gândirii filosofice, în SUA lucrurile s-a întâmplat cu totul diferit. Aici psihologiei i s-a acordat întreaga independență și detașare de manifestare liberă față de toate canoanele seculare ale filosofiei și teologiei. Vechile idei fertilizate în laboratoarele de
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a copiilor și a adulților. Determinarea biologică a vieții psihice rămâne un fapt mult prea general ca să poată fi epuizat simplist de o psihologie a copilului aflată la începuturile sale. Aceeași problemă este reluată de alți psihologi, dar fără o subordonare atât de severă la biologic, la principiul repetării. Astfel, pentru Edouard Claparède (1873-1940), același principiu al recapitulării nu mai reprezintă decât o interacțiune pe planul mental al conștiinței dintre logica dezvoltării filogenetice și a celei ontogenetice. Un alt psiholog, Karl
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Estul Europei, era o comunitate de state naționale. Accesul și reproducerea în laborator a fenomenului psihic devenea o problemă care ridica noi dificultăți. Studiul fenomenelor de conștiință ajungea adesea supus cenzurii, cercetările de acest fel erau admise doar dacă dovedeau subordonare față de puterea dictaturii, față de reprezentanții acesteia, ulterior față de valențele ei naționaliste. Alte explicații erau interzise, cum ar fi cele ale psihanalizei, ale gestaltismului sau cele făcute în spirit pragmatic. Dificultatea interpretării în acele vremuri provine din faptul că acest stat
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Se recunoștea nevoia pentru progresele cunoașterii psihologice, dar cu condiția ca aceasta să nu genereze adversități cu interesele de partid și de stat. În raport cu ideologia acestei dictaturi, care degenera progresiv într-un naționalism vulgar, psihologia nu putea exista decât prin subordonare necondiționată; n-a putut ea exista altfel nici în Uniunea Sovietică, țara de origine a dictaturii proletare, care a făcut din teoria psihofiziologică a lui I.P. Pavlov o parte a ideologiei sale importată ulterior și la noi. Pavlovismul a putut
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
o trecere similară a psihologiei, a aplicațiilor sale la comanda partidului și statului totalitar. Rațiunile erau doar ideologice, ale unei clase de activiști de partid aflată într-o totală ignoranță față de psihologie ca domeniu de cunoaștere științifică și culturală. Această subordonare trebuia să fie dusă la îndeplinire cu mâna lui M. Beniuc, de la cârma învățământului psihologic bucureștean. Doar psihologia nu ajunsese convertită și arondată la obiectivele ideologice ale Academiei "Ștefan Gheorghiu", veritabilă "platformă industrială" producătoare de activiști de partid a statului
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
an după numirea sa ca șef de catedră, P. Popescu-Neveanu deja i-a putut comunica lui M. Beniuc triplarea numărului de studenți la secția de psihologie. Vestea în sine a sunat ca o victorie, deoarece din acel moment șansa de subordonare a învățământului universitar psihologic părea să scadă, părea mai puțin probabil să mai cadă în subordinea unor interese de sorginte scolastică, ale ideologiei partidului și statului totalitar. A fost însă doar o victorie trecătoare, deoarece în continuare învățământul universitar bucureștean
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Din această perspectivă, analiza sintactică a limbajului politic are în vedere: identificarea unităților de conținut (topoi tematici, cuvinte- cheie); caracterizarea structurii de profunzime, prin definirea relațiilor logico-formale dintre unitățile de conținut; stabilirea ponderii diverselor raporturi sintactice (de coordonare, respectiv de subordonare), în vederea surprinderii modului specific de organizare a actului discursiv; precizarea gradului de coeziune și identificarea mecanismelor de realizare a acesteia (unitatea timpurilor verbale, utilizarea deicticelor, uniformitatea sistemului pronominal etc.). Caracterizarea sintactică oferă informații privind atitudinea emitentului politic față de realitățile prezentate
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
persuadare a publicului receptor, iar opțiunea pentru o organizare sau alta a semnului verbal denotă interesul pentru suscitarea unor efecte particulare la nivel de receptare. Dintre transformările sintactice, omisiunile, elipsa, complexitatea, succesiunea semnelor verbale, raporturile sintactice de coordonare și de subordonare, prevalarea construcțiilor nominale sau a celor verbale sunt tot atâtea mărci de diferențiere a unui tip discursiv de altele, a unei ideologii de alta. În acest sens, stilul eliptic, caracterizat prin fenomene de pasivizare și nominalizare, definitorii pentru limba de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
abundența subordonatelor este semnul unei cunoașteri bogate, coordonarea apare mai ales în discursurile "naive și primitive", în genul cronicilor medievale, și în descrieri, imprimând o notă narativă acestora. În limbajele totalitare, folosirea predilectă a raporturilor de coordonare, în detrimentul celor de subordonare, trădează nu numai nivelarea gândirii, ci și lipsa de substanță la nivelul conținuturilor. Topica limbajului politic, succesiunea semnelor verbale, reflectă focalizarea pe un element sau altul al referențialului politic, oferind informații cu privire la importanța pe care o dețin unitățile de conținut
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de varietatea relațiile sintactice care se stabilesc. Construcțiile frastice arborescente, realizate prin aglomerarea subordonatelor, devin o constantă a articolelor publicate în paginile Timpului și oglindesc implicarea din ce în ce mai accentuată a jurnalistului în text. Ponderea raporturilor de coordonare și a celor de subordonare variază, în funcție de finalitățile demersului jurnalistic și de necesitățile și articulațiile logico-semantice ale textelor. Dintre subordonate, remarcăm ponderea însemnată a circumstanțialelor cauzale și temporale, în consonanță cu intențiile explicative și perspectivele diacronice ale jurnalistului. 5.1.2. Nivelul frastic (enunțul) Cel
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cea a tuturor celorlalți, pe baza unei monede de nezdruncinat și a unor bugete echilibrate. Da! Republica nouă vrea ca Franța, rămînînd în continuare aliata aliaților săi și prietena prietenilor săi, să nu mai practice față de unul18 dintre ei, o subordonare care n-ar fi demnă de ea și care ar putea, în anumite cazuri, să o arunce automat în conflicte pe care ea să nu le fi dorit. Da! Republica nouă vrea să doteze Franța cu armament nuclear, pentru că alte
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
religii sînt purtătoare de adevăr ar însemna să accepți fragmentarea adevărului sau evacuarea temei lui, pe de o parte ; ar însemna să dai cale liberă alegerii individuale în materie de religie, pe de alta. Relativism intelectual, doctrinar, în primul caz ; subordonare a universalului religios față de individ, în cel de-al doilea. în această privință, Marcel Gauchet remarcă totuși că relativizarea rămîne relativă : alegerea personală a credinței e făcută în temeiul unui universal. Aderăm la elementul care mobilizează subiectiv ceea ce e mai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Peisajul natural și cel social au încetat să fie, pentru noi, sursă de cunoaștere ori de experiență spirituală. Aceste două suporturi creditate de toate culturile tradiționale ne-au fost trase de sub picioare. Pe deasupra, individualismul tîrziu modern privește cu reticență orice subordonare a persoanei față de un colectiv, orice supunere în fața unei instituții, fie ea chiar religioasă. Reperele religioase comunitare odinioară prezente cu o familiaritate care putea deveni rutină s-au împuținat pînă la dispariție. în măsura în care se raportează la transcendent, omul se află
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
corectarea construcțiilor pleonastice; corectarea greșelilor determinate de atracția paronimică;) c) Mijloacele de îmbogățire a vocabularului (cuvânt de bază; cuvinte derivate/serii derivative; rădăcină, sufixe și prefixe; sinonime și antonime; sufixe diminutivale și sufixe augmentative; câmpuri lexicosemantice; cuvinte compuse prin alăturare, subordonare și abreviere; familia lexicală derivate, compuse, cuvinte obținute prin schimbarea valorii gramaticale; împrumuturile;) d) Resurse ale expresivității limbii la nivelul lexico-semantic (selectarea cuvintelor; figuri de stil: personificare, comparație, enumerație, repetiție, epitet; comentarea rolului arhaismelor, al regionalismelor și al neologismelor;) 3
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
și de punctuație; - propoziții simple și dezvoltate; propoziție principală și prepoziție secundară; fraza formată din propoziții principale și propoziții secundare; propoziția afirmativă și propoziția negativă; propoziția enunțiativă și propoziția interogativă; fraze construite prin coordonare (copulativă și prin juxtapunere) și prin subordonare; - dezvoltarea unei propoziții simple; - relații și funcții sintactice; - propoziția principală și propoziția secundară; fraza; - înlănțuirea corectă a frazelor în textul redactat, utilizând corect semnele ortografice și de punctuație; - utilizarea în redactarea unui text propriu a cunoștințelor de morfosintaxă, folosind adecvat
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
redactat, utilizând corect semnele ortografice și de punctuație; - utilizarea în redactarea unui text propriu a cunoștințelor de morfosintaxă, folosind adecvat semnele ortografice și de punctuație; elemente de relație în frază (conjuncțiile simple și compuse); coordonarea (copulativă și prin juxtapunere) și subordonarea; - părți de propoziție: predicatul (verbal și nominal), subiectul (exprimat și neexprimat); acordul predicatului cu subiectul în persoană și număr; atributul, complementul; - organizarea propoziției și a frazei; - semnele de punctuație (punctul, virgula, două puncte, ghilimele, linia de dialog, semnul întrebării, semnul
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
subiectul în persoană și număr; atributul, complementul; - organizarea propoziției și a frazei; - semnele de punctuație (punctul, virgula, două puncte, ghilimele, linia de dialog, semnul întrebării, semnul exclamării, cratima); - alcătuirea corectă a propozițiilor simple și dezvoltate; fraze construite prin coordonare și subordonare; - propoziția regentă; elementul regent; - observarea relațiilor sintactice într-o propoziție sau într-o frază, în funcție de intenționalitatea comunicării; - sintaxa propoziției și a frazei: predicatul și propoziția subordonată predicativă, subiectul și propoziția subordonată subiectivă, atributul și propoziția subordonată atributivă, complementul direct
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
practică are de ales dintr-o variată gamă de acțiuni. 4. Atracția spre activitate de joc, precum și o anumită independență și libertate a acțiunilor în cadrul jocului se îmbină cu respectarea unor condiții sau reguli dinainte stabilite și acceptate, și cu subordonarea intereselor personale celor generale. 5. Jocul nu reprezintă o obligație strict reglementată sau o executantă de nevoie (excluzând cazurile de profesionism). Jocurile în care rolul mișcărilor este clar exprimat poartă în general denumirea convențională de jocuri de mișcare (dinamice). Jocul
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]
-
spre stînga ("Știi, fratele meu, mașina lui, i-a fost furată") sau spre dreapta ("I-a fost furată, știi, fratelui meu, mașina") în care locutorul desparte tema/temele frazei sale. În general, locutorul nu utilizează o sintaxă elaborată, bazată pe subordonare (sau hipotaxă); el preferă să recurgă la juxtapunerea frazelor (parataxă), fără o explicitare a legăturilor dintre ele prin conjuncții de coordonare sau de subordonare cu sens precis. Este și cazul acestui dialog între scriitorul Georges Simenon și Bernard Pivot în
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
locutorul desparte tema/temele frazei sale. În general, locutorul nu utilizează o sintaxă elaborată, bazată pe subordonare (sau hipotaxă); el preferă să recurgă la juxtapunerea frazelor (parataxă), fără o explicitare a legăturilor dintre ele prin conjuncții de coordonare sau de subordonare cu sens precis. Este și cazul acestui dialog între scriitorul Georges Simenon și Bernard Pivot în emisiunea televizată "Apostrophes": B.P.: Dar într-o zi povestiți această scenă G.S. Într-o zi ea ne-a găsit în flagrant delict cu Boule
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]