3,864 matches
-
Avem de-a face cu un caz tangențial. — De acord. Bob, tu și cu Exley discutați cu Cohen și cu Whalen. Domnule căpitan, ai avut oameni capabili În ancheta respectivă? Millard zîmbi. — Trei oameni capabili, plus Jack Vincennes Tomberon. Fără supărare, Ellis. Știu că e Încurcat cu sora soției tale. Loew roși. — Exley, ai ceva de adăugat? — Bob și domnul căpitan au acoperit deja tot ce aveam de spus, dar aș dori să menționez două chestiuni suplimentare. Unu: Susan Lefferts era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lumea aceasta, atinsă de regula scepticismului, Noica a coborât de câteva ori, în chipul cel mai nefilozofic, cu gândul de a o modela. De câteva ori, ieșirile lui în arena Faptei i-au conferit alura unui om care a acumulat supărarea în tăcere și care izbucnește din te miri ce, cu o furie și un patetism aparent disproporționate. Supărările acestea violente, forme de manifestare ale unei iubiri care se hrănește din defectele obiectului îndrăgit, se iscau adesea, când nu puteau viza
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
gândul de a o modela. De câteva ori, ieșirile lui în arena Faptei i-au conferit alura unui om care a acumulat supărarea în tăcere și care izbucnește din te miri ce, cu o furie și un patetism aparent disproporționate. Supărările acestea violente, forme de manifestare ale unei iubiri care se hrănește din defectele obiectului îndrăgit, se iscau adesea, când nu puteau viza situația însăși, în preajma unui simplu simptom. Așa se întîmplase și acum, când l-am găsit, pe lângă toate celelalte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai obraznică. Nici nu se uita la ea. Batjocoritoare. Cu nasul pe sus. Unde Învățase să se poarte așa!? Răspundea urît. Nilda fu de părere să-i taie limba; ehe, dacă ar fi fost fata ei... Era să moară de supărare nu alta, biata Arminda, care era atît de bună, avea o inimă de aur. Și ce urît vorbea cu ea fata! Ce obraznică devenise, Doamne Dumnezeule! Cu mama ei! O să-i dea vreo două palme, ca s-o Învețe minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aplecată deasupra unei albii cu rufe și cu picioarele Înghețate! Frecînd toată ziua! Nu! Hotărît lucru: n-avea pic de inimă! Era un monstru, semăna cu taică-su! Se văita și iar se văita, biata Arminda, avea să moară de supărare, Julius era Îngrozitor de speriat și, colac peste pupăză, copilașul Nildei Începuse să scîncească, Dora se apăra cum putea de lovituri și Nilda Își dezvelea sînul uriaș, ca să-și alăpteze copilul. A doua zi, Dora dispăruse iar. Lăsase un bilet În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
petreacă weekendul la ei. În fond era mulțumit de felul cum merseseră lucrurile În lipsa lui. Îl deranjau numai vreo două-trei greve care se anunțau. Dar, la urma urmei, așa era la Lima. Secretul era să poți transfera orice problemă, orice supărare pe terenul de golf: aici dobîndea adevăratele sale dimensiuni, care erau neînsemnate. Trebuie să vezi cum se schimbă perspectiva. O lovitură bună, un swing bun semăna cu un sector unde lucrurile merg strună. Apoi, pe lîngă problemele lui avea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plecăciunile; l-au privit ca pe un imbecil incurabil și chinezii pot fi oameni fini. Asemenea lucruri i se Întîmplau bietului Juan și-l duceau În pragul infarctului, pe urmă lumea o să spună că a murit din motive economice, În urma supărărilor pricinuite de afaceri, din cauza grijilor financiare care l-au covîrșit, un infarct datorat tensiunilor tipice pentru un adevărat businessman... La bar rămîneau pînă se Înnopta; În timpul ăsta femeile Îi așteptau afară, pe terasă și copiii Începeau să-și piardă răbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atît de fină, Încît toți cei de față au Încuviințat-o, de parcă ar fi fost lucrul cel mai firesc din lume: nici măcar un coniac nu reușea s-o ajute să suporte accentul nord-american după masă. Julius era aproape bolnav de supărare; i se părea că de fapt era o trădare să Întrerupă cursul normal care-l ducea de la călugărițele americane la călugării americani. Dar mai era destul timp pînă atunci. Deocamdată, trebuia să se bucure din plin de viața la noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu erau deja destul de numeroase, fusese însărcinat și cu punerea pe picioare a acestei reviste stupide. Ultimul lucru de care mai avea nevoie lumea asta era încă o revistă pentru femei! Dar, dacă era să fie sincer, adevărata sursă a supărării lui era Mai. Îl înnebunea. O ura! O ura atât de mult. Cum și-a putut imagina vreodată că era înnebunit după ea? În nici un caz nu îi va mai răspunde la telefoane. Niciodată, aia a fost ultima dată, ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
deja implicat într-o relație cu altcineva. Nu avea importanță. Își va arunca magia asupra lui și îi va distruge obiecțiile. I-ar plăcea enorm - să îl facă pe Jack să se îndrăgostească de ea i-ar lua mintea de la supărările ei. Îți mulțumesc că mi-ai găsit un loc unde să stau, spuse ea, zâmbindu-i dulce. —Cu plăcere, replică Jack. Și nu ezita să ceri, dacă ai nevoie de ceva. Voi face tot ce îmi stă în putință pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
aceasta nu o făcea. Când Ashling a ajuns acasă, nu avea nici un mesaj pe aparat. La naiba cu Joy și cu manualul ei. —E abia ora nouă, pesimisto ce ești, bombăni Joy, care venise să o acompanieze pe Ashling în supărarea ei. Mai este timp destul. Deschide o sticlă cu vin și îți povestesc ce lucruri frumoase mi-a spus Mick aseară. Ashling abia putea face față suișurilor și coborâșurilor relației dintre Joy și Mick. Erau aproape la fel ca Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să o ducă la Morrison, a cerut - cu un vag sentiment de rușine - cu Liam. Începuse să facă asta în ultima vreme. Presupunea că îl place pe Liam, cu toate discuțiile lui pământești despre Dublin. Până când a ajuns la hotel, supărarea pe care i-o provocaseră Jack și Mai se transformase în ceva ce putea fi îndurat și controlat. Nu își promisese chiar în dimineața aceea că își va găsi un tip? Care nu trebuia să fie neapărat Jack. Nu încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a apărut la studio, târând după ea două genți imense, pline cu haine, pe care le luase de la biroul de presă al Friedei Kiely cu o seară înainte. Nu mai fusese până atunci la o ședință foto propriu-zisă, deci, în ciuda supărării ei, nu putea să nu fie încântată și curioasă. Niall, fotograful, și asistenta lui ajunseseră deja. Și fata de la machiaj la fel. Chiar și Dani, modelul, era acolo. Ceea ce a făcut-o pe Lisa să se încrunte - modelele adevărate ajungeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
râdă, într-un fel destul de nepotrivit, a sunat de parcă vorbeam despre M&M. Ar fi potrivită pentru tine. Iar dacă nu Lisa, cealaltă. —Care cealaltă? —Gagica latină. —A, Mercedes. Pe lângă orice altceva, e căsătorită. Aha, încercă Mai să își ascundă supărarea. Ești atât de ciudat, încât probabil că o vei alege pe ea. Mă duci acasă? E, mai stai puțin. Nu, am pierdut destul timp cu tine. Îi aruncă o privire înlăcrimată și un rânjet. Fără să vorbească, au condus prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Erau fotografiile de sâmbătă, și instinctul Lisei fusese corect. Erau incredibile, dar abia se putea concentra. Era ca și cum marginile imaginilor erau șterse și gri. Nu se putea gândi decât la Oliver. Se despărțiseră atât de urât, cu atât de multă supărare. El se purtase atât de dur. Spusese unele lucruri atât de teribile. Hei, Ashling, spuse ea, încercând să-și recapete controlul. Ia fotografia asta... nu, asta... Alese cea mai bună fotografie, în care Dani arăta extrem de frumoasă, încadrată de Boo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
da seama niciodată că editorul lor nu a fost cu adevărat... Abia atunci Lisa și-a dat seama că plângea. Nu lacrimi de furie și de criză, ci de tristețe pură și dulce, pe care era incapabilă să o controleze. Supărare infinită clocotea în ea cu fiecare suspin. Sunt doar câteva spectacole de modă stupide, îi spunea mintea. Dar nu se putea opri din plâns și o amintire, care nu avea legătură cu nimic, i s-a înfiripat în minte. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ca de cîrpă. Treizeci de ani mai tîrziu, François nu avea deloc chef să audă cum i se spune Încă o dată că perna e un Înlocuitor al trupului feminin sau că așteaptă În mod inconștient să fie pedepsit pentru toată supărarea pe care i-o pricinuise tatălui său. Știa că efectuase un transfer sexual infantil de o intensitate excepțională asupra celor doi părinți. Nu i s-ar fi spus nimic nou. Știa că dragostea și ura sînt strîns unite. Conflictul Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
luă Înainte. — S-a Întîmplat să Încapă pe mîna noastră o serie de articole care aparțin, sau au aparținut, Întrucît jurisprudența e confuză În această privință, celor doi pomeniți. — Și care este natura acestor articole, dacă nu vă e cu supărare? O rog pe domnia voastră să accepte tăcerea noastră, căci slavă Domnului că, În această privință, nu ducem lipsă de motive de conștiință și de tăinuire care nu au nimic de-a face cu neroada Încredere că Excelența Voastră și ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tot ce este necesar și bun conductor ca să-i aprinzi focul sub călcîie. Toate astea pe un ton melodramatic și cu o Înfățișare biblică. Apoi, printr-o lovitură de efect, pleci și o lași la macerat o țîră În sucurile supărării. — Iar Între timp... — Între timp, eu am să fiu gata s-o urmăresc, scop pe care intenționez să-l duc la bun sfîrșit făcînd uz de anumite tehnici avansate de camuflare. — N-o să meargă, Fermín. Om lipsit de credință! Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lăsat-o lîngă casierie. — Tăticule, iartă-mă, dar... Făcu un gest care mă Îndemna să-mi țin scuzele pentru mine, se Înarmă cu pardesiul și cu pălăria și ieși pe ușă fără să-și ia rămas-bun. Cunoscîndu-l, am bănuit că supărarea i se evaporase Înainte să ajungă la gară. Ceea ce mă mira era absența lui Fermín. Îl văzusem deghizat În preot de vodevil În piața San Felipe Neri, așteptînd ca Nuria Monfort să iasă În goana mare și să-l conducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Ești În viață. Nu-ți amintești de mine? — De dumneata Îmi amintesc ca de primii mei pantofi, tinere, Însă cînd te-am văzut așa, cadaveric, am crezut că ești o vedenie din lumea de dincolo. Să nu-ți fie cu supărare. Aici Îți cam pierzi ceea ce voi, cei de-afară, numiți discernămînt. Prin urmare, dumneata nu ești o vedenie? — Nu. Vedenia ți-am adus-o eu și te așteaptă jos, dacă ești bun. L-am condus pe bătrînel Într-o celulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sunt întotdeauna bună, iar acesta este singurul meu defect, pentru că n-ar trebui să fiu întotdeauna bună. Mă supăr foarte des pe ele și mai ales pe Ivan Feodorovici, dar cel mai rău e că sunt și mai bună la supărare. Adineaori, înaintea venirii dumneavoastră, m-am mâniat și m-am prefăcut că nu înțeleg și nu pot înțelege nimic. Așa ceva se întâmplă des cu mine; parcă aș fi un copil. Aglaia mi-a dat o lecție; îți mulțumesc, Aglaia. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
i-aș... că cine se cred! Daria Alexeevna chiar se înfuriase. Era o femeie bună la suflet și foarte ușor impresionabilă. — Nu te supăra, Daria Alexeevna, îi răspunse râzând Nastasia Filippovna, doar nici eu nu i-am spus-o la supărare. I-am imputat eu ceva? Chiar că nu pricep cum de-a dat prostia peste mine, încât am vrut să intru într-o familie cinstită. Am văzut-o pe maică-sa, mâna i-am sărutat-o. Și dacă mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rost și pe mine pentru tine, numai că nu înțeleg de ce), noi, totuși, te iubim, în pofida a tot și a toate, adică a toate aparențele. Dar fii de acord, dragă prietene, fii singur de acord, ce enigmă subită și ce supărare am avut când, din senin, acest drăcușor cu sânge rece (pentru că stătea în fața maică-sii arătând cel mai profund dispreț pentru toate întrebările noastre, mai ales pentru ale mele, pentru că eu, naiba să mă ia, am făcut o prostie, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care are bunătatea să-i ofere un ungher“ și niciodată, parcă intenționat, nu se exprimase că se mută la Ganea, deși acesta insistase să fie primit în casă. Ganea remarcase încă de pe atunci această atitudine, tăinuindu-și însă în inimă supărarea. Avea dreptate când îi spunea surorii lui că bolnavul s-a întremat. Într-adevăr, Ippolit se simțea ceva mai bine ca înainte, ceea ce se observa de la prima privire. Intră în cameră fără să se grăbească, în urma tuturor, cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]