4,066 matches
-
e] ca un arcuș pe struna potecii Înfiorate” iar „un metal răspunde sub deget ca o coardă”. Tot așa, „din amnarul frunții scapără singurătatea clară”, „Fiecare pas Încearcă rezonanța de marmoră a aerului”, „MÎna ca dintr-un pian, deșteaptă cîntecul - surîsul / Și pasul se regăsește sprinten pe bolovanii zilei”, „o undă atinge antena spiritului În rugină” etc. etc. Iar, În prelungirea magiei erotice din Colomba, „incantațiile” oferă În mai multe rînduri ilustrări edificatoare ale „tiparului” amintit: „Tu faci un semn și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
scrie el, de acord cu Max Black; sau, preluînd o formulare a lui M. Beardsley, notează că „nu există metafore În dicționar, ci numai În discurs”, insistînd asupra caracterului predicativ al metaforei. CÎnd, În Invitație la bal, citim versuri precum: „Surîsul Îl porți ca pe un alpenstock”, „Arterele mi le descui ca mănușile”, „Trenul politicos a jucat fotbal”, „Afișe dinții tăi, mîinile tale articole de toaletă”, - vom remarca, după un prim moment de contrarietate, că asocierile ce generează comparațiile sau metaforele
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
tăi, mîinile tale articole de toaletă”, - vom remarca, după un prim moment de contrarietate, că asocierile ce generează comparațiile sau metaforele nu sînt tocmai absurde, atît doar că trăsăturile comune ale obiectelor puse În relație nu sînt cele mai pertinente: surîsul poate fi apropiat de alpenstock doar prin sugestia de ascensiune, Înălțare, În timp ce la alte nivele totul le deosebește; Între artere și mănuși incompatibilitatea e, la prima vedere, radicală, - actul deschiderii e Însă posibil În cazul amîndurora, introducîndu-se În plus sugestia
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
surcelele stelelor / Adună de pe flori polenul somnului / Și-l dăruie cerșetorului la răspîntie” (Brățara nopților, X); „Cuvinte, corăbii pentru coraliile glasului / Pentru aurul strîns În funduri / Pentru tristețea care Își sună clopotele În cortina timpului / Pentru sticlirea de silex a surîsului / Pentru nădejdea mîngîind umerii ca o blană albastră” (Ibid., XV); „[Omul] nu simte viziunea călcînd cu el alături / În zilele cu soare, În bucla arăturei / În nopțile-n beteală, În argintul porților răsfoind zilele apelor / În cuibu-n care aduce mei
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
fără o educație specială, capacitățile sunt extraordinare, putem crede că anumite zone ale creierului sunt mai dezvoltate. Cazul cunoscut al sindromului Williams dovedește cu prisosință acest lucru. În numeroase legende întâlnim personaje mici și drăguțe, cu dinții vizibili, cu un surâs bine definit și urechi mici și ascuțite care poartă denumiri diverse: elfi, spiriduși etc. Descrierea nu este chiar atât de legendară: cardiologul neo-zeelandez Williams a descris copii care au această fizionomie, dar și deficiențe ale sistemului vascular (în special ale
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
creierul divizat (operații de epilepsie sau tumori). La o pacientă, prezentarea unor diapozitive cu obiecte banale în jumătatea de câmp vizual stâng nu va declanșa nici un răspuns (emisfera dreaptă nu vorbește), dar fotografia unei femei goale îi va provoca un surâs fără ca ea să poată explica motivul. O altă pacientă, care trebuia să aleagă o rochie, a cunoscut într-o zi un conflict între cele două creiere ale sale. Mâna sa dreaptă (creierul stâng) a luat din dulap o rochie groasă
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
mușchi în expresia feței. Duchenne excita fiecare mușchi în parte cu ajutorul curentului electric și analiza astfel felul cum acționau în cazul unor emoții. Unul dintre rezultatele cele mai frapante la care a ajuns, subliniat de Ekman, este diferența dintre un surâs adevărat și unul fals (de complezență): Emoția bucuriei sincere se exprimă facial prin contracția combinată a marelui zigomatic și al orbicularului inferior; primul ascultă de voință, iar al doilea (mușchiul bunăvoinței, al prieteniei și al impresiilor agreabile) este activat doar
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
putea să provoace contracția acestui ultim mușchi” (Duchenne, 1862, apud Ekman, 1989). Analizând împreună cu colegii săi expresiile simulate de actori, lui Ekman i s-a confirmat faptul că anumiți mușchi pot fi comandați voluntar (cum ar fi zigomaticii, în cazul surâsului fals), iar alții nu (cum ar fi mușchiul piramidal al nasului, care acționează atunci când suntem mânioși). Concluzie Neurologii au remarcat că pacienții cu o leziune anterioară a emisferei cerebrale stângi erau deseori depresivi, triști, în timp ce pacienții care prezentau leziuni anterioare
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
sau dezgustul). Dimpotrivă, în cazul unei leziuni drepte, creierul stâng are teren liber și, prin urmare, va comanda emoțiile pozitive (bucuria sau plăcerea). Davidson și Ekman au măsurat encefalogramele în momentul zâmbetelor provocate de filme și au arătat că adevăratul surâs implică o activitate cerebrală (frontală) stângă, în timp ce falsul surâs (ipocrit) ar corespunde unei activități cerebrale drepte. Pe scurt, fiecare creier are propriile emoții: unul râde, iar altul plânge. Pentru mai multe detalii Bruyer, R., Le visage et l’expression faciale
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
provoacă imaginația. Nașterea lumii din apele Bosforului este primită cu o vie senzație de beție albă, o copleșire dulce a ochiului: „Din azurul mării luna naște plină, Ochiul vede dulce discul aurit Și prin albe valuri pare și dispare Ca surîs ferice p-un chip suferind; Ochiul se Îmbată: vă uitați pe mare, Valul alb de spumă trece clocotind... Ce, treherat de delfini cu aripe lucioase, Revarsă ici și colo torente de fosfor”... ................................................................... Într-un poem marea este cristalină, În altul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un calabrez din Roseto. Învățase că cunoașterea nu te face fudul, dimpotrivă... Lampadarele salonului avură parcă un freamăt. A fost anunțată sosirea lui Richelieu 3. Cardinalul salută cu o solemnitate care sugera întreaga emfază a unei binecuvântări, îi adresă un surâs lui Tommaso și-i întinse Regelui un document spre a-l semna. Schimbul de conveniențe a fost rapid. Puținele fraze se risipiră pe loc ca și cum ar fi fost grăbite să se pitească pe după divane sau să se facă nevăzute în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o lumină difuză și senină. Satisfacția suveranului era vizibilă, se uita la Tommaso cu recunoștință, fiul ar fi avut drept consilier un cardinal italian și tot un italian ar fi pus ordine în topografia Regatului. Se înfioră și cu un surâs imperceptibil: mama o să fie fericită. Dacă mamele noastre ar mai trăi, -spuse purtat de emoție, dragă fra'Tommaso, aș chema-o pe-a ta la curte și le-aș pune pe amândouă față-n față. Tommaso tresări, durerea de cap
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și Fiu păreau de carne, persoane vii. Este adevărat că îi surâseseră șoptindu-i ceva? Pe drumul de întoarcere nu s-a băgat în vorbă cu ceilalalți săteni, încerca să-și amintească cuvintele șoptite de Madonna, să-și amintească exact surâsul lui Cristos. Cum era cu putință ca statuile să vorbească? Erau tâmpenii iscodite de închipuirea lui stârnită de călătorie. Dacă l-ar fi întrebat pe taică-său s-ar fi ales cu una după ceafă, căci Geronimo obișnuia să spună
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se răzbune, dar ce motiv ar fi avut? Că avea o fire morocănoasă atunci când el făcea vreo năzbâtie? Sau că era prea conștiincios în privința celor din familia lui? Îl revedea, îi revedea ochii aceia sinceri și îngândurați, mâinile mari și surâsul de om bun și simțea o duioșie care, dacă nu s-ar fi aflat în confesional, l-ar fi făcut să izbucnească în hohote de plâns. Duhovnicul nu se pricepuse să-i dea o explicație pe potrivă, bătuse câmpii cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mai sfârșească. Îi întreba pe călugării mai bătrâni, pe octogenari, cum să facă să citească mai repede, îi amețea de cap cu întrebările lui, iar aceștia, de-acum departe de orice ispită, inclusiv de cea a cititului, răspundeau cu un surâs, ridicându-și brațele spre cer. Plecând de la acestea, fu poreclit "călugărul puț" și apoi "călugărul burete". La vremea plimbării laolaltă, cu prietenul său Ponzio, se lansa în discuții îndârjite despre probleme literare și teologice, politice și sociale. Adesea alți călugări
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
până la ora prânzului, și imediat după acesta începea din nou. La întâlnirile din faptul serii era de-acum istovit și nu-i mai ardea de glume sau de tainicul lui legământ politic. Dacă vreunul îl provoca, îi răspundea cu un surâs, se referea la subiect schițând cu mâna o linie, după care renunța la orice replică. În câteva săptămâni, pentru a face praf acel atac "nefast și mincinos, lipsit de conținut", a scris opt volume. Polemizase și pusese la punct, iar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
oameni cu coroană sau oameni în uniformă. A creat oameni și-atât. Pământul aparține păsărilor și nouă tuturor. Cei ce ne obidesc trebuie să fie alungați, să plece unde-or vedea cu ochii 33. Fețele li se luminară într-un surâs: gurile deschise a încuviințare lăsau să li se vadă dinții rari și negricioși. Suflete inocente gata să-și pună la bătaie mizeria în schimbul acelei făgăduințe de libertate care poate nu era o minciună dacă un călugăr din părțile lor era
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
m-a rugat să te întreb, ceea ce am și făcut. Femeia intră. Era îmbrăcată foarte simplu, veșmintele îi erau rafinate și scumpe; mersul ei era ca al unei regine, trufaș. Îl privi pe Tommaso drept în ochi și, cu un surâs politicos și aproape afectuos, îl întrebă: Îți amintești de mine? Momentul de rătăcire al lui Tommaso a fost enorm. I se părea că zărește un chip cunoscut și familiar, dar nu izbutea, oricât s-ar fi străduit, să-și aducă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
păreau îmbufnați și prea dedați afacerilor; altceva decât în port! Observa o frenezie necunoscută până atunci, ceva ce aducea a furie în mers și în purtări. Încercă să vorbească cu un bătrân așezat la masa unui han. Bătrânul, cu un surâs disprețuitor, îi răspunse: Toți sunt neguțători, aleargă nebunește după aur și argint și țin caii și catârii în galop până-i termină. Și care e motivul unei asemenea grabe? Au o întâlnire la care trebuie neapărat să ajungă? Se duc
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
camionul la cimitir, Ioanide sări în sus de ciudă. - Ce-i cu statuia, cine a pus-o de-a-ndărătelea? Pe fața lui Botticelli se produse iar o revoluție musculară, mai puțin perceptibilă. - Eu! zise el. - Pentru ce, omule? Pentru ce?Un surâs de nesiguranță morală strânse gura lui Botticelli. - Ca s-o vadă lumea când trece! Am crezut că e mai bine. G. Călinescu - Pe cine s-o vadă? - Pe răposata! - Ce-mi pasă mie de lume? strigă Ioanide. Răposata nuînviază, ci
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care se apără cu o curiozitate amestecată cu compătimire. În special un călugăr se așezase mai comod, cu coatele pe o balustradă și, aplecîndu-și capul pe o mână, privea pe Galileu de jos în sus, cu delicii și cu un surâs voluptuos, având aerul a zice: "Cum poate exista un asemenea nebun?" Cam așa îl contemplau și cunoscuții pe Ioanide, prelung, imperceptibil de ironic, mirați că arhitectul trăiește și circulă. Cauza acestei ciudate atitudini o află Ioanide prin Gulimănescu. Acesta avea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
față de A; • A manifestă simpatie față de B, iar B manifestă indiferență față de A; • A manifestă indiferență față de B, iar B manifestă respingere față de A; • A manifestă respingere față de B, iar B manifestă indiferență față de A. O serie de comportamente, precum surâsul, sărutul, mângâierea, privirea atentă, cuvintele de încurajare sunt importante pentru atracție, pentru că exprimă considerație în cadrul raporturilor interumane. Relațiile interpersonale simpatetice presupun doi vectori (sau o dublă orientare): a. centrifugă: această orientare se referă la sentimentele (de atracție, de repulsie sau
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
lui Andrei sună așa: În Ardealul plin de dealuri, Printre brazi crescuți pieziș, Între vremuri fără maluri, Sus, la locul Păltiniș, Ca o perlă prinsă-n scoica Unui ceas întîmplător, Își petrece domnul Noica Umbletu-i netrecător. Prins în gânduri și surâsuri Ca-ntr-un pâlc de cavaleri, Aplecat peste abisuri De cuvinte și tăceri, Parcă ne-a-ntrupat din sine Pe noi doi cei fără zei, Invocând, cu gesturi line, Taina numărului Trei. Sub poveri speculative Stă la dreapta Gabriel, Sfâșiat de-alternative
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ascultă muzică. Nimic din ce vorbesc cu Monica la telefon nu-l interesează și nu îi stârnește reacții. De obicei comenta din off și, nu rareori, îi smulgeam hohote de râs. Acum, când și când, schițează ― după spusele Monicăi ― un surâs vag. Deodată, mă aude spunîndu-i Monicăi că n-am reușit, azi dimineață, să "intru" în Simfoniile 2 și 3 ale lui Brahms. În două clipe apare la telefon. Vorbește precipitat: "Gabriel, nu se poate, te rog fii atent, e o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
concertul celorlalte state europene. Profesia de credință încheie cu deviza: "Libertate fără anarhie, ordine fără despotism " Din parte-ne dorim succes noului organ, deși toată formarea unui partid al centrului va întîlni în oricare om cu simț istoric numai un surâs sceptic. Deși în sine luate toate configurațiunile de oameni politici din țara noastră nu prezintă aproape nici un interes, pentru că ele sunt asemenea figurelor unui caleidoscop, pe care întîmplarea le compune și le discompune, și pentru că am avut ocazia de a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]