3,733 matches
-
făcuse din nou foame și căutarea Îl făcu să uite de ceilalți doi. Fu nevoit să admită că Îl deranjase felul În care evoluaseră lucrurile. Găsi un baton, Îi desfăcu folia protectoare și mușcă din el. Fusese deranjat, dar nu surprins. În studiile sale de dinamica grupurilor, verificase de mult vechea zicală: „Unde-s trei, deja-s prea mulți“. În situațiile foarte tensionate, grupurile formate din trei persoane erau, În mod inevitabil, instabile. În afară de cazul În care fiecare avea niște responsabilități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
a plăcut acest discurs, pe care intenționez să-l prezint la următoarea Întrunire a Asociației Americane a Psihologilor și Sociologilor care va avea loc În martie, la Houston, Cred că va fi destul de bine primit. „Ce-ai spus?“ gândi el surprins. Cu cine crezi că ai vorbit până acum? Cu Dumnezeu? „Dar cu cine?“ Cu tine, bineînțeles. „Bine, dar tu ești o altă entitate, separată de mine. Tu nu ești eu“, continuă el să raționeze. Ba da. Tu m-ai creat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Parcă renasc într-un timp al perfecțiunii. Plin de încredere simt cum se ridică sîngele în mine ca seva copacilor din pămînt, sublimînd prin frunze și apoi topindu-se în cer. Și cei din jur par că văd asta, oarecum surprinși. Prietenul meu, Doctorul îmi spune: „-Oul lui Columb! Ai descoperit că binele sau răul e altceva decît a fi bun sau rău. E condamnarea mediocrului și șansa ucigașului de a se salva. Tu care ești?” Rîde. „-Eu nu încap în
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
canapeaua din spate. Mia s-a urcat la volan și Ilinca pe scaunul din dreapta. În timp ce șușoteau, numai ei știind ce, Ionuț se apropie mult de Maria și îi mirosi atent părul și mâinile. Fata îl privi mirată și îl întrebă surprinsă: Ce-i cu tine? De ce mă miroși ca pe o haină? Nu, nu ca pe o haina, dar mâinile și părul tău au un miros deosebit. Maria a chicotit înveselită pe dată. Auzind întrebările fiicei, Ilinca a întors ușor capul
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
post de chelneriță, trebuia să fiu și eu tot vreun manechin idiot sau vreo cântăreață. La fel cum și eu îl trecusem în categoria funcționarilor subumani. Să-mi fie învățătură de minte! —Ai citit-o? m-a întrebat el, evident surprins, astfel că tonul vocii sugera de fapt întrebarea „Știi să citești?“. Da, i-am citit toate cărțile. —Chiar așa? a zis el gânditor lăsându-se pe spate și privindu-mă cu interes. O șuviță din părul ăla negru și mătăsos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
îi cumpărasem și tatei niște pantaloni roz și o bentiță de cap. Le-a purtat o singură dată ca să ne distreze pe noi. Cred că mai avem și acum pe undeva o fotografie din ziua aia. Așa că am fost foarte surprinsă atunci când aproape că m-am împiedicat, în camera lui Rachel, de bicicleta medicală și de aparatul de vâslit. Nu le mai văzusem de ani de zile. Crezusem că fuseseră exilate de mult în Siberia, care era garajul, împreună cu balonul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în dizgrație, iar atracția exercitată de ele să pălească, pentru ca apoi să fie aruncate în întunericul din garaj, ca să trăiască alături de cărbuni, mașina de tuns iarba și șurubelnițe. M-am bucurat foarte tare să le văd. Deși am fost puțin surprinsă. Erau ca niște prieteni vechi pe care nu-i mai văzusem de ani de zile și cu care mă întâlnisem undeva pe neașteptate. Îmi dau seama acum, beneficiind de înțelepciunea acumulată între timp, că ceea ce-mi lipsea de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Helen a coborât pe scări cu o privire nedumerită. —A, bună, Conor, i-a spus ea tânărului mohorât de pe trepte. Apoi s-a întors către mine. —Unde e Jim? m-a întrebat. —Păi... aici... nu-i așa? am răspuns eu surprinsă, arătându-i-l pe băiatul cu pardesiul lung și negru. —Ăsta nu e Jim, ăsta e Conor. Nu l-am mai văzut pe Jim de vreun an de zile. Ei, haide, Conor, intră, i-a zis ea fără menajamente. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai mult decât să se holbeze cu ochi sticloși la Helen și să-i curgă balele. După ce a dat mâna cu noi toți, i s-a adresat politicos mamei: —Pot să vă ajut să puneți masa? Mama a fost foarte surprinsă. Nu numai din cauza ofertei de ajutor. Care era remarcabilă. Mama era însă surprinsă de faptul că i se sugerase că trebuie să punem masa. Vedeți voi, la noi în casă fiecare avea tendința să-și asigure cele necesare, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ia ochii de la ecranul televizorului. Îți place de el? Nu, am protestat eu înroșindu-mă până-n vârful urechilor. —Chiar așa? a zis ea. Toată lumea îl place. Toată facultatea îl place. Și mama îl place. Mama a fost puțin șocată și surprinsă și părea pe punctul de a începe să se apere cu vehemență. Înainte însă să apuce să deschidă gura, Helen a urmat: — Iar tu arătai de parcă erai în limbă după el. Ai chicotit și i-ai zâmbit. Ești mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mea. Pentru că e un om de treabă? a spus mama. Dar nici ea nu părea foarte convinsă. În orice caz, am concluzionat eu, a fost limpede că o place foarte mult pe Helen. Da? m-a întrebat mama părând sincer surprinsă. Da, am răspuns eu pe un ton destul de emfatic. —Dar chiar dacă e prietenul ei, n-o să fie pentru multă vreme, a prezis mama. De ce spui asta? am întrebat-o gândindu-mă ce alte informații reușise să mai stoarcă de la frumosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
i-am spus zâmbindu-i cu tupeu și întinzând mâinile spre el ca să-mi pună cătușele. Era clar că încă nu acceptasem ideea că aveam în față niște polițiști adevărați, și nu niște stripperi. Așa că nimeni n-a fost mai surprins decât mine când polițistul chiar mi-a pus cătușele. Sigur că mi-am dat seama că nu-și făcea decât datoria. Nu i-am purtat pică. Și nici nu m-am amărât. Ticălosul! Trebuie să recunosc că am fost foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ușoară de culoarea vinului. O să meargă de minune, m-am gândit în timp ce o trăgeam nerăbdătoare pe mine. M-am întors la mine în cameră și m-am privit în oglindă. Pentru a doua oară în decurs de două zile eram surprinsă și încântată de ce vedeam. Arătam înaltă, slabă și tânără. Nicidecum ca un părinte singur. Sau ca o nevastă părăsită. Indiferent cum s-ar presupune că ar trebui să arate o astfel de persoană. Cu o pereche de ciorapi groși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tata se uita la televizor, la o partidă de golf. Cred că l-am cam speriat atunci când, în sfârșit, am reușit să-i distrag atenția de la tipii îmbrăcați cu pantaloni stil Ursul Rupert. —Arăți foarte sofisticată, mi-a zis el surprins. Unde te duci? — În oraș, să mă văd cu Laura, i-am spus. —Ai grija să nu vandalizeze careva nenorocita aia de mașină, a sărit el îngrijorat. Tata provenea dintr-un orășel din vestul Irlandei și, cu toate că trăia în Dublin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
împreunate peste Kate ca s-o protejez. Val după val de cumpărători veneau către mine. Atingeți-vă de copilul meu și vă ucid, m-am gândit îndârjită, privindu-i furioasă pe trecători. Care, în inocența lor, se uitau la mine surprinși și înfricoșați. În afară de grija legată de faptul că cineva ar fi putut s-o rănească pe Kate, am realizat că începusem să am o senzație ciudată în stomac. Indigestie? Ușor șocată, mi-am dat seama că senzația aceea stranie erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Comportându-se în felul ăsta, dovedește lipsă de respect față de ambele femei. Ai dreptate, frate! Kate a început să plângă când am luat-o din brațele lui Adam. N-am condamnat-o. Adam s-a întors și m-a privit surprins. — Doar nu pleci, nu? m-a întrebat el. —Ba da, cred că da, am spus eu încercând să nu par că fac prea mare caz. Kate e obosită și-o să trebuiască să fie schimbată în curând. M-am întors către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la rândul meu. M-a prins din urmă înainte să apuc să fac doi metri. Ca să fiu sinceră până la capăt - ceea ce nu e întotdeauna ușor -, exact asta îmi dorisem să se și întâmple. —Claire, a exclamat el pe un ton surprins. Unde te duci? —Acasă, am bolborosit. Speram, cu disperare că Adam nu-și dăduse seama cât de geloasă eram. — Îmi pare rău, a spus el privindu-mă în ochi. Te-au călcat rău de tot pe nervi? — Nu, am protestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
doară? l-am întrebat îngrijorată. La început, se poate să simți puțin disconfort, dar n-ar trebui să fie dureros în adevăratul sens al cuvântului. Roagă-ți soțul să fie foarte blând cu tine. Soțul? l-am întrebat pe doctor surprinsă. Nici măcar nu mă gândisem la soțul meu. Da, soțul tău, a zis el părând la fel de surprins. Ești o femeie măritată, nu, doamnă, ăă, doamnă Webster? a spus el consultându-și notițele. Da, sigur că sunt, am răspuns eu roșind. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
trebui să fie dureros în adevăratul sens al cuvântului. Roagă-ți soțul să fie foarte blând cu tine. Soțul? l-am întrebat pe doctor surprinsă. Nici măcar nu mă gândisem la soțul meu. Da, soțul tău, a zis el părând la fel de surprins. Ești o femeie măritată, nu, doamnă, ăă, doamnă Webster? a spus el consultându-și notițele. Da, sigur că sunt, am răspuns eu roșind. Dar, ăăăă, știți, întrebam și eu așa, în general. De fapt, nu am de gând să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
braț, am mers plină de energie până la ușă, pe care am reușit s-o închid și s-o încui cu cealaltă mână. N-ar fi trebuit să faci asta, mi-a spus Anna pe un ton mohorât. Am privit-o surprinsă. Aș fi zis că era mult prea devreme, chiar și pentru Anna, să fie mistică și eterică. —De ce? am întrebat-o cu blândețe și afecțiune, pregătită să-i fac pe plac. Zeița dimineții o să mă pedepsească fiindcă i-am interzis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că e dificilă. Chestia asta o făcea să se simtă puternică. Și chiar era. Rânjind, Helen și-a ales câteva haine din maldărul de pe masă și i le-a întins tatei. — Ce să fac cu ele? a întrebat-o el surprins. —Trebuie călcate, i-a răspuns Helen la fel de surprinsă. —„Călcate“? a zis tata. Să le calc eu? —Ai de gând să mă trimiți la Belfast cu hainele șifonate? l-a întrebat Helen șocată. Știi doar că sunt ambasadoarea Statului Liber. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se simtă puternică. Și chiar era. Rânjind, Helen și-a ales câteva haine din maldărul de pe masă și i le-a întins tatei. — Ce să fac cu ele? a întrebat-o el surprins. —Trebuie călcate, i-a răspuns Helen la fel de surprinsă. —„Călcate“? a zis tata. Să le calc eu? —Ai de gând să mă trimiți la Belfast cu hainele șifonate? l-a întrebat Helen șocată. Știi doar că sunt ambasadoarea Statului Liber. Nu pot să mă duc la Belfast și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ideea că-l pierdusem. Și-acum ce trebuia să fac cu el? Să mă bucur de compania lui? Ați înnebunit? —Iartă-mă că a durat atât, a zis el. Casiera a făcut o criză și... hei!... Unde pleci? Părea foarte surprins. După care am văzut că s-a supărat. — Îmi pare rău, am îngăimat venindu-mi să mor de rușine. Dacă până atunci Adam avusese vreun motiv să mă considere isterică și nevrotică, chestia asta nu putea decât să-l convingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să fiu prea retrasă... i-am explicat lăsând fraza neterminată. Vrei să continui? Pot să-i dau înainte încă vreo câteva ore. Nu, e în regulă, a zis el. Tuturor ne e frică de lucrurile astea. Da? l-am întrebat surprinsă. — Sigur că da, m-a asigurat Adam. De ce crezi că ești tu mai deosebită? Să știi că nu deții monopolul pe sentimentele astea. Oricum, în ce fel te sperii eu? —M-ai speriat pentru că am crezut că o să mă faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fel de discuție jucăușă. L-am privit. Ochii i se întunecaseră. Îi deveniseră aproape negri de dorință. —Claire, a șoptit el (acum începuse el). Știi, n-am mai fost cu nimeni de foarte mult timp. Nu? m-am gândit eu surprinsă. Aș fi zis că pentru cineva care era așa de șarmant și de frumos ca Adam fiecare zi a vieții era un fel de Sexfest. Pe de altă parte, Adam părea într-adevăr foarte selectiv. Nu-l văzusem doar o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]