3,258 matches
-
m-am gândit vreodată la răzbunare. Să le fie rușine pentru ceea ce au făcut... Vulcănescu a spus la Aiud ca un motto: „Să nu ne răzbunați!”. Cred că ăsta a rămas gândul de bază la toți deținuții politici... V-a tentat să faceți politică după ’90? Nu, cu toate că simpatii am avut față de țărăniști, dar m-au dezamăgit și ei... Vă mulțumesc. Petru Anton Codreatc "Petru Anton Codrea" S-a născut la 21 februarie 1931, În comuna Vad, județul Maramureș. Naționalitatea: română
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vrut, mă? Ce v-o trebuit?”. O parte. Și-acuma simți că ești o categorie marginalizată... Lumea și tineretul, În special, nu e edificată asupra a ceea ce-a fost. Nu se cunoaște istoria neamului ăsta, din păcate. V-a tentat să faceți politică? Nu. Nu. Nici nu vreau s-aud, nici nu mă interesează. Dacă priviți acum În urmă asupra perioadei comuniste, aveți regrete? Am, am. Și vă spun Încă un lucru: am văzut oameni de valoare... Nu eu, c-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acolo, că nu vi se Întâmplă nimica.” Da’ le era și lor frică... A trebuit să joc teatru cu ei. Cât am jucat eu teatru cu ăștia... Mie Îmi repugna, da’ ce dracu să fac? După ’89 nu v-a tentat să intrați În politică? Noi am zis că nu facem politică... Au zis unii: „Cum, dom’le, tu, care-i avut viața spulberată, să nu faci politică? Îi lași pe nătărăii ăștia care-au fost, tot ăia”. Nu? Că ei
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mi-o propună. I-am răspuns că n-am aspirații de conducător de teatru. După experiența cu președinția de la Cultură, care, prin felul în care au hotărît s-o închei, a putut să creeze impresia de insucces personal, nu sînt tentat să mai încerc nimic în domeniul artistico-administrativ. De ce să stau cu gheața lîngă inimă, cîtă vreme șederea la „Ateneu” e încă suportabilă? și-apoi nici nu mai sînt, fizicește, în forma de altădată. Totuși, două zile am fost agitat, l-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
onoarei, pe care trebuie să-l aibă orice autor, ci și faptul, simplu, că într-un jurnal nu „intră” toți cei cu care venim în contact. Zilnic schimb saluturi sau stau de vorbă cu persoane despre care nu mă simt tentat să notez nici un rînd. Nu înnegresc pagina cu oricine. Mă „inspiră” doar cei cu care mă simt solidar în anumite atitudini sau, mai ales, cei față de care doresc să mă diferențiez. Acestora îndeosebi mă consider obligat să le ripostez atît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
articulare fermă de idei noi în sensul unui program. Pentru mine, concediul nu înseamnă o fractură: chiar cînd sînt plecat, continui, cu mici modificări, programul de acasă. De pildă, la Govora, unde mă aflu acum (30 septembrie 1980), nu mă tentează o evadare în exteriorul stațiunii. Nu caut (dimpotrivă, refuz) să mă asociez unor grupuri. Mă abțin să intru în vorbă cu necunoscuții și sînt cît se poate de expeditiv în răspunsurile care mi se cer. Vreau să fiu un punct
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Omului. Nu sînt, nici pe departe, un bun creștin. E drept, săptămâna aceasta, a Patimilor, mi-am îmblînzit gîndurile și miam temperat, pe cît am putut, gesturile. Dar m-am surprins, nu o dată, ca și-n săptămînile precedente ale postului, tentat de lucruri frivole, m-am amuzat sau m-am iritat din motive banale, pe scurt, n-am avut o constantă atitudinală. Rămînerea în același climat face imposibilă schimbarea, reînnoirea psihică și morală. Mă îndoiesc, de altminteri, că aceasta ar fi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
despre „bătutul rîmei în pămînt”. Cu obrajii încinși, îi contrazicea rîzînd: „Mai merge, mai merge!” Nu e singurul caz de îmbătrînire fără gravitate, cu gîndul la „jucării”, deși nimic din comportarea sa din zilele normale nu arată că l-ar tenta „aventura”. Impresia pe care o face e de corectitudine în toate privințele: ca „lucrător la Direcția Presei” (cenzor) nu-mi amintesc să fi pătimit cineva de pe urma lui, iar ca redactor cu problemele agriculturii a „bătucit” paginile cu informații despre sate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am că m-am născut în acest spațiu și că trăiesc acum?” în dreptul „lemnelor” lui Alexandru Huțanu ne-am despărțit, ea probabil ceva mai ușurată sufletește, eu umilit de neputința de a răspunde neconvențional la o asemenea întrebare. * Uneori sînt tentat să gîndesc și așa: „Dezvăluie-ți inima în viața de zi cu zi, acoperă ți inima în scris!” La fel ca un personaj de-al lui Camil, „eu nu pot vorbi onest decît la persoana întîi”. Nu mi se pare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vă voi invita la Cenaclul EDGAR ISTRATTY, să vorbiți, să prezentați din activitatea Dv. atât de interesantă pe tărâm artistic și cultural la Rotopănești. Acest cenaclu este de muzicologie, primul de acest fel din țară și este foarte apreciat. Vă tentează? Eu cred că da. Avem ședințe o dată pe lună, În ultima marți din lună. Acum va fi la 25 octombrie. Casa de Cultură a sectorului I a găzduit acest Cenaclu, pentru care m-am zbătut ani Îndelungați. În fine, l-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
copia alăturată. N-am avut ce să-i răspund privind un tânăr dornic de asemenea studii. Vă Întreb pe dvs. dacă știți ceva - despre existența, deja, a unui inventar al bibliotecii și mai ales dacă vreun sucevean ambițios ar fi tentat de asemenea lucrare. Pentru o comunicare nemijlocită, iată adresa d-lui Culcer căruia, dacă vă hotărâți săi transmiteți ceva, vă rog să-i precizați că o faceți În urma solicitării către mine. Mă simțeam foarte vinovată că n-am răspuns la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Facem din nou cerere de cumpărare a apartamentului, însă, din nou, din ordin superior, se sistează vânzarea caselor naționalizate. Ni s-a recomandat de către organele statului să cumpărăm un apartament în imobilele construite de stat, propunere care nu ne-a tentat, dată fiind calitatea sub orice critică a locuințelor executate de către stat. După aproape 40 de ani de muncă cinstită și la o vârstă înaintată, nu putem trăi liniștiți deoarece în orice moment ne putem vedea svârliți din casă și înghesuiți
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de vânzare a turismului DACIA este de 28.000 de lei. Cu atât vinde fabrica instituțiilor de stat. De unde diferența de la 28.000 de lei la 72.688 de lei? Și atunci, dacă cetățeanul e supus jafului, să nu fie tentat să-l continue? Vedem emisiuni la televizor, în filme occidentale, magazine cu mașini expuse în vitrine. Intri, alegi, cumperi. Citim din ziare că firmele FORD, GENERAL MOTORS retrag câteodată de pe piață mii de mașini care prezintă unele defecțiuni la frâne
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
unui întreg popor și partid; lecția pe care moralizatorii de astăzi i-au dat-o a fost dură și exemplară pentru toți cei care ar mai fi simțit urcându-li-se sângele indignării în obraji și ar mai fi fost tentați să repete acest izolat până la resemnare strigăt de rușine. Congresul din aceste zile al cui este? Este un congres la crimei morale, dar și al crimei pândind sângeroasă în ungherele activului politic; este congresul la care unul din tovarășii de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
condamnată la luni de detenție în România, mai rămâne totuși o speranță de viață, de mai bine. Acest mai bine nu înseamnă neapărat năzuința spre bunăstare materială. În acest caz, numai anumite persoane de o anumită condiție socioprofesională ar fi tentate să plece. Or, lucrurile nu stau așa și asta o dovedește paleta largă de profesiuni pe care o au cei care fug: muncitori, tehnicieni, ingineri, subingineri, profesori, medici. Mă refer la oameni cunoscuți mie, unii dintre ei având chiar o
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Înalturi.” Sperasem, presupun, că hârtia nu va ajunge sub ochii supraveghetorilor. Buclucul s-ar fi agravat, cu certitudine, prin jumătatea de pagină de revistă de care erau atașate aceste benzi-anexă. Textul pe care Îl conținea jumătatea de pagină tipărită nu tenta subtilități literare. Se referea direct chiar la realitatea pe care tocmai o părăseam. L-am redescoperit recent, uluit, Într-un plic gri, uzat. Un articol din revista Flacăra, apărut la 26 martie 1981 și intitulat „Vânătoarea de vrăjitoare din strada
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
carte. Nu-ți mai spun ce peripeții și dezamăgiri etc. am avut cu opul acesta după ’90, când speram să-l public tel quel, ca un document al anilor anteriori. N-a fost chip. Acum, după patru ani aproape, am tenta o remaniere-adăugire, fixând o limită istorică (de informație și nume etc.) pe 1989 și fără a scoate ceva, fără a modifica comentariul asupra multor scriitori, adăugind Însă informație și nume (din exil) noi. Eu sper să vezi acest tom. Și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a Europei... nu există artă valabilă și autentică unde nu se simte fisura, după noaptea de coșmar.” Am citit opiniile laureatului despre semnificația, dincolo de „părțile În conflict”, a Holocaustului, de parcă ar fi fost propriile mele cuvinte: „Nu am fost nicicând tentat să consider Întrebările privind Holocaustul ca un conflict inextricabil Între germani și evrei”, spune Kertész. „În Holocaust, am descoperit condiția umană, punctul terminus al marii aventuri europene, după două mii de ani de cultură și morală. Problema Auschwitzului nu este de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
piatră. Prin ele se prelingeau șuvițe de apă care se scurgeau în râu. Din curiozitate, am îndreptat lanterna spre una dintre fisuri, dar n-am văzut nimic. La intrare părea îngustă, dar se lățea pe măsură ce se adâncea. Nu m-a tentat să mă aventurez. Cu lanterna în mâna dreaptă, am început să urc asemenea unui pește care se avântă în amonte. Lespedea era udă, așa că trebuia să pășesc cu grijă. Dacă spărgeam lanterna sau cădeam în râu, acolo rămâneam. Pentru că toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Ba chiar și un ceas pe perete și o tejghea. Pe sobă fierbea o oală neagră emailată, ciobită pe alocuri. Dincolo de tejghea se afla o altă ușă din sticlă mată și o lampă care ardea într-un colț. Am fost tentat o clipă să bat la ușă, dar am decis să aștept totuși să apară cineva. Pe tejghea erau împrăștiate clame. Am luat câteva în mână și m-am jucat cu ele un pic, apoi m-am așezat pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întins un catalog, dar eu n-aveam chef să mă uit în el. Îmi doream pur și simplu o mașină cu care să merg la cumpărături. Nu-mi trebuia să meargă cu viteză mare pe autostrăzi, și nici nu mă tenta una elegantă cu care să mă duc la întâlniri. Nu aveam familie, așa că nu ieșeam la sfârșit de săptămână. Nu-mi trebuia motor performant, și nici aer condiționat. N-aveam nevoie de stereo în mașină, nu o voiam decapotabilă, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și i-am întins paharul. L-a refuzat. — Pot să iau niște soia prăjită? întrebă ea. I-am întins și porția mea, iar eu am băut doar whisky. Dacă vrei, este și orez fiert și am prune murate. Dacă te tentează, îți pregătesc și o supă în doi timpi și trei mișcări. — Ar fi grozav! I-am făcut imediat o supă cu pastă de soia, ceapă, alge și fulgi de pește uscat. I-am adus orez și prune murate. A mâncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de la ea că Întunegrii voiau să ne târască undeva, să ne inspire o teamă care să se răspândească de la urechi în tot trupul, să ne paralizeze picioarele, după care să pună labele pe noi. O dată pus în mișcare, am fost tentat să o iau în direcție inversă. Aș fi dat orice numai să scap cât mai repede de locul acela înfricoșător. Ca și când ar fi simțit lucrul acesta, fata a întins mâna și m-a apucat strâns de încheietură. — Luminează-ți picioarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
auzit intrând. Dormea atât de adânc, încât am crezut câteva clipe că nu mai trăiește. Mi-am apropiat urechea de pieptul ei și-am auzit-o respirând. I-am pus lucrurile roz, uscate, lângă pernă și prăjiturile pe noptieră. Mă tenta grozav să mă bag în pat lângă ea, dar m-am abținut. M-am dus la bucătărie, am băut o cană cu apă, mi-am amintit de pipi și am intrat în baie, m-am întors la bucătărie și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
obișnuiește să procedeze, scriitorul oferă o șansă unor tipuri (plutonierul major, boierul) osândite de constrângătoarele canoane de altcândva. În rest, același nesaț de a povesti. În opera cumpănită și decentă a lui D., romanul Limpedele chip al dimineții (1986) distonează. Tentată de un senzațional ieftin, narațiunea, a cărei acțiune se petrece în preajma și imediat după întoarcerea armelor din toamna lui 1944, păstrează tarele unui conformism pe care clișeele (și lozincile) presărate ici și colo îl fac și mai flagrant. Dacă potentații
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]