190,155 matches
-
de a te face să nu-ți pierzi identitatea de celălalt - niciodată eu, niciodată cogito. Textul 04, de pildă este un "montaj de extrase din Estetica și teoria romanului de Bahtin și de Paysage lacustre avec Pocahontas de Arno Schmidt". Textul 09 se numește Profile de celibatari, este semnat de Claude Closky și se desfășoară ca o suită de aunțuri matrimoniale expandate (și atît). Textul 31 este o reconstituire genetică a unui fragment proustian transcris de Anne Cadiot, din A l
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
din Estetica și teoria romanului de Bahtin și de Paysage lacustre avec Pocahontas de Arno Schmidt". Textul 09 se numește Profile de celibatari, este semnat de Claude Closky și se desfășoară ca o suită de aunțuri matrimoniale expandate (și atît). Textul 31 este o reconstituire genetică a unui fragment proustian transcris de Anne Cadiot, din A l'ombre des jeunes filles en fleur. Alternează textul proustian raturat, adăugit, cu facsimilele manuscrisului original. Aici, nimic nu se află la locul lui, tocmai
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
semnat de Claude Closky și se desfășoară ca o suită de aunțuri matrimoniale expandate (și atît). Textul 31 este o reconstituire genetică a unui fragment proustian transcris de Anne Cadiot, din A l'ombre des jeunes filles en fleur. Alternează textul proustian raturat, adăugit, cu facsimilele manuscrisului original. Aici, nimic nu se află la locul lui, tocmai pentru a-și semnala existența de-plasată, ca deplasare, decalaj; am putea adăuga imediat di-feranță, chiar Da-sein, în măsura în care ceea ce caracterizează ambele concepte este
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
locul lui, tocmai pentru a-și semnala existența de-plasată, ca deplasare, decalaj; am putea adăuga imediat di-feranță, chiar Da-sein, în măsura în care ceea ce caracterizează ambele concepte este deschiderea, ospitalitatea, dar și insistența, neterminarea (desigur, umbra lui Nietzsche le ocrotește). Chiar textele, cele 49, au fost extrase din diverse cărți, nu au fost concepute special pentru revistă. S-au adunat ca la meeting. Locul - revista - e al nimănui anume și al tuturor în același timp, expropriat și apropriat numai de ele - așa cum
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
fost concepute special pentru revistă. S-au adunat ca la meeting. Locul - revista - e al nimănui anume și al tuturor în același timp, expropriat și apropriat numai de ele - așa cum piețele și bulevardele sînt, în timpul marșurilor, numai ale participanților. Sînt texte care, cum spuneam, au ieșit în decor ca să protesteze împreună, ca să obțină ceva: Noi sîntem literatura! - și nu literatura. Noi intrigăm cititorul, îl enervăm, îi provocăm întîmplarea, evenimentul de a ne fi întîlnit, conștienți că ne va uita imediat după
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
littérature générale nu e o carte de citit. N-are nici o continuitate - proiectul, da, dar cartea, nu. N-o poți citi, te agasează, apoi e atît de lungă! O poți răsfoi din cînd în cînd, poți alege la întîmplare un text, fie. Mai degrabă e o carte de ținut în bibliotecă, de decor. Nu din alt motiv a fost ea concepută. O carte de muzeu, apărută ca obiect de muzeu. De la bun început, cititorul o pune bine. N-o așază la
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
încape, oricum. Intenția ei e limpede, în orice caz: literatură nu e ceea ce citește toată lumea. Dacă, prin absurd, oamenii ar începe să citească pe rupte din Revue..., un nou număr ar trebui să-și modifice radical criteriile de selecție a textelor. Revue de littérature générale este o demonstrație disperată a faptului că literatura nu poate supraviețui decît împotriva lumii, că propria ei lume, imensă și liberă, există la marginea lumii ca un parc la marginea orașului, sau mai degrabă ca un
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
în măsura în care ea rămînea singura experiență posibilă a literaturii. Apariția literaturii "pure" are consecințe asupra reprezentării realității în mediile intelectuale și artistice. Cea mai importantă se traduce prin dispariția ierarhiei platoniciene a realităților: simulacrul nu se mai opune realității (conceptului) în măsura în care textul, și mai apoi imaginea, s-au autonomizat și nu mai comunică subordonat. De-abia de acum înainte se va putea vorbi despre o realitate a literaturii, literară - literală va spune Gleize - a fiecărui act literar, din momentul în care, pentru
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
Internet! Ironia transformă și numele proprii; de mai multe ori București devine Bucurejti: ,Bah țăranu ie țăran shi la Bucurejti shi la Las Vegas. Ceea ce ie totuji trist pâna la urmă" (medicinaonline.ro; ca de obicei, am modificat parțial grafia textelor, adăugînd diacriticele care le ușurează înțelegerea, fără a influența analiza). Extrem de des transformarea apare în formele verbului a fi: factor decisiv în răspîndirea modei, pentru că o reamintește la fiecare pas: ejti sau - mai coerent în fidelitatea fonetică - iejti ("ejti foarte
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
lui Gellu Naum. Nimic nu face mai evident acest fapt decît, iată, prima alăturare a pieselor sale într-un același volum. Încerc să spun că senzația de lectură cea mai puternică e cea pe care o trăiești la întîlnirea cu textele "mari": originalitatea, stranietatea sînt atît de puternice încît refuză clasificarea didactic-istorică, afilierea, oricît de nuanțată, la un curent sau o direcție literară. S-ar putea spune că teatrul lui Geallu Naum e în același timp suprarealist și absurd și, neîncetat
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
ca pe un bobîrnac dat Ťteatrului eternť sau Ťtheatruluiť (cum cred că i-ar fi putut spune, așa cum zicea Ťrhomanť sau Ťphoezieť cînd devenea ironic)". O glumă serioasă prelungită în jocul pe care piesele sale îl construiesc din convențiile transpunerii textului pe scenă. Multe dintre detaliile literare ale textelor lui Gellu Naum pur și simplu nu pot trece pe scenă. Sînt cute exclusiv literare ale textului, capcane de netrecut întinse celor care montează piesa și, prin aceasta, satisfacții orgolioase oferite cititorului
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
Ťtheatruluiť (cum cred că i-ar fi putut spune, așa cum zicea Ťrhomanť sau Ťphoezieť cînd devenea ironic)". O glumă serioasă prelungită în jocul pe care piesele sale îl construiesc din convențiile transpunerii textului pe scenă. Multe dintre detaliile literare ale textelor lui Gellu Naum pur și simplu nu pot trece pe scenă. Sînt cute exclusiv literare ale textului, capcane de netrecut întinse celor care montează piesa și, prin aceasta, satisfacții orgolioase oferite cititorului în defavoarea privitorului. Un singur exemplu: Robinson, din Insula
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
O glumă serioasă prelungită în jocul pe care piesele sale îl construiesc din convențiile transpunerii textului pe scenă. Multe dintre detaliile literare ale textelor lui Gellu Naum pur și simplu nu pot trece pe scenă. Sînt cute exclusiv literare ale textului, capcane de netrecut întinse celor care montează piesa și, prin aceasta, satisfacții orgolioase oferite cititorului în defavoarea privitorului. Un singur exemplu: Robinson, din Insula, oferă indicațiile scenografice la persoana I, în spiritul rezumatelor care precedă romanele publicate în foileton, așa cum a
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
în defavoarea privitorului. Un singur exemplu: Robinson, din Insula, oferă indicațiile scenografice la persoana I, în spiritul rezumatelor care precedă romanele publicate în foileton, așa cum a apărut inițial romanul lui Defoe. Dar reciproca poate fi oricînd valabilă la o montare abilă. Textul pieselor permite nenumărate, uluitoare, jocuri scenografice, amplificări vizuale ale sensului în continuarea logicii textului. Îmi amintesc un exemplu de detaliu: felul inteligent în care punerea în scenă a piesei Poate Eleonora de către Alexandru Tocilescu sugera, prin deplasarea pe scenă a
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
în spiritul rezumatelor care precedă romanele publicate în foileton, așa cum a apărut inițial romanul lui Defoe. Dar reciproca poate fi oricînd valabilă la o montare abilă. Textul pieselor permite nenumărate, uluitoare, jocuri scenografice, amplificări vizuale ale sensului în continuarea logicii textului. Îmi amintesc un exemplu de detaliu: felul inteligent în care punerea în scenă a piesei Poate Eleonora de către Alexandru Tocilescu sugera, prin deplasarea pe scenă a actorilor, o abreviere aberantă: VAT| e un cuvînt care provine de la FARMACIE. Și jocul
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
poate fi doar văzut, nu și descris, sugestia acestui joc plin de sens absurd al replicii Tatălui. Insula: parodia cea mai direct literară a lumii ca teatru. Nepotul lui Rameau: puține rescrieri postmoderne reușesc un joc atît de subtil cu textul de la care pornesc. Piesa cea mai scurtă, Exact în același timp, are o construcție perfectă... Poate Eleonora oferă jocurile de imagini și de cuvinte cel mai puțin așteptate... Există o ierarhie imposibil de stabilit între piesele scrise de Gellu Naum
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
totul specială, cu un savuros talent de povestitor. Rareori am citit un prozator (nu numai român) care să jongleze cu tehnicile narative cu dexteritatea lui Dumitru Țepeneag. Se poate spune că scriitorul român stabilit la Paris este un inginer al textului care a deprins la perfecție lecția noilor romancieri francezi - firește, într-o versiune updatată la rigorile postmodernismului actual - dar care folosește, spre deosebire de schematismul agresiv al discipolilor lui Robbe-Grillet, utilizează ca materie primă felii de epică tradiționalistă, de cea mai bună
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
are doi autori stârnește interesul de la început și nu pentru că ar fi, automat, de două ori mai bună sau mai interesantă, dar pentru că presupune o "întâlnire" între doi autori în ambele planuri, al vieții și al artei. În cele două texte introductive, Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu rememorează pe rând circumstanțele în care au ajuns să se cunoască și să locuiască împreună într-una dintre cele mai grele perioade din viața lor. Ioan Es. Pop a reușit prin volumul său
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
poza pe vreo carte." (L.V.). "Viețile noastre s-au așezat. Ne-am găsit fiecare un loc al lui în Oraș, suntem tot mai buni amici. Dar e foarte multă înstrăinare pe aici." (I.Es.P) Volumul conține trei secțiuni și, deși textele nu sunt semnate (poemele nu au nici titluri), putem să ne dăm seama cui aparțin. În primul ciclu și poate cel mai bun al cărții, Despre autonomia de zbor în condiții de greață, textele alternează vizibil, însă în Trebuie neapărat
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
Volumul conține trei secțiuni și, deși textele nu sunt semnate (poemele nu au nici titluri), putem să ne dăm seama cui aparțin. În primul ciclu și poate cel mai bun al cărții, Despre autonomia de zbor în condiții de greață, textele alternează vizibil, însă în Trebuie neapărat să fac asta și Val-Deale, textele sunt amestecate și semnele recognoscibile sunt mult mai greu de perceput. Dacă în textele introductive, în care cei doi poeți se prezintă reciproc și vorbesc despre anul trăit
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
au nici titluri), putem să ne dăm seama cui aparțin. În primul ciclu și poate cel mai bun al cărții, Despre autonomia de zbor în condiții de greață, textele alternează vizibil, însă în Trebuie neapărat să fac asta și Val-Deale, textele sunt amestecate și semnele recognoscibile sunt mult mai greu de perceput. Dacă în textele introductive, în care cei doi poeți se prezintă reciproc și vorbesc despre anul trăit în comun, rememorarea face cumva exces de metafore și, în lipsa senzaționalului, încearcă
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
poate cel mai bun al cărții, Despre autonomia de zbor în condiții de greață, textele alternează vizibil, însă în Trebuie neapărat să fac asta și Val-Deale, textele sunt amestecate și semnele recognoscibile sunt mult mai greu de perceput. Dacă în textele introductive, în care cei doi poeți se prezintă reciproc și vorbesc despre anul trăit în comun, rememorarea face cumva exces de metafore și, în lipsa senzaționalului, încearcă să prezinte totul într-o cheie cvasiparabolică, oricum pe un ton cam afectat și
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
mai reușite în genul poemului în proză Evenimentul zilei (Nemira, 1994) al lui Vasilescu sau în genul similiprozelor lui Pop adunate la finalul antologiei Podul (Cartea Românească, 2000) ori a recentei Petreceri cu pietoni (Paralela 45, 2003), dar și câteva texte ocazionale fără un interes estetic direct pentru ceea ce înseamnă ca proiect comun această carte. Val-Deale, ultima parte a volumului, cuprinde tot poeme dar, de data aceasta, nu mai știm cu ușurință cine ce scrie. Vraja e aici și mai puternică
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
ediție, iar Nota asupra ediției este, de asemenea, anonimă. Singurele explicații posibile pentru acest neobișnuit anonimat sunt: fie că avem de-a face cu o banală omisiune tipografică, neremarcată la vreme, fie că cineva, priceput cât de cât în critica textelor și tehnica edițiilor și totodată binevoitor, i-a sugerat editorului și autorului notei menționate că ar fi mai bine să opteze pentru soluția lui Farfuridi, adică să le dea pe amândouă anonime, întrucât calitatea amândurora este compromițătoare, atât pentru cel
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
să aibă "tot timpul în față" ultima ediție de versuri apărută sub supravegherea autorului, în două volume, la Editura pentru Literatură, în anul 1966. Având "tot timpul în față" această ediție, anonimul îngrijitor nu ar mai fi trebuit să "restituie" textele poeziilor alese, ci doar să le reproducă fără greșeli. Procedând astfel, nu ar mai fi trebuit să-și expună, în Nota asupra ediției, creierul lingvistic, scriind: "am păstrat formele gramaticale și ortografice caracteristice lui Arghezi, și în primul rând oltenismele
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]