4,979 matches
-
1926. Aceștia își schimbă statutul de militanți cu acela de aparatcici și abandonează etica dezinteresului pentru aceea a noii elite privilegiate și atotputernice, dar care datorează supunere absolută față de partid. Pe de altă parte, sub presiunea circumstanțelor care favorizează predispoziția totalitară a leninismului*, partidul devine monolitic încă din martie 1921, când Lenin interzice fracțiunile și îl conduce ca autocrat, prin intermediul unui Politburo care ia deciziile în locul și pentru Comitetul Central. în sfârșit, devenit instanță supremă monolitică, „PARTIDUL” dobândește un caracter sacru
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al partidului - și se străduiește din plin să-i elimine de la conducerea acestuia pe principalii săi concurenți (Troțki, Zinoviev, Kamenev, Buharin) -, el nu controlează birocrația statului aflată în subordinea șefului guvernului Aleksei Rîkov. Prin urmare, cu remarcabilă comprehensiune a logicii totalitare și într-un mod cu desăvârșire logic, la 22 septembrie 1930, Stalin îi scrie adjunctului său Molotov o scrisoare îi care îi propune să-l demită pe Rîkov din funcțiile lui: „E absolut indispensabil. Dacă nu, va exista întotdeauna o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mișcarea comunistă internațională, mulțumită relațiilor sale strânse - bilaterale și multilaterale - cu celelalte partide comuniste, indiferent dacă acestea sunt sau nu la putere. Iată amploarea prerogativelor care contribuie la transformarea PCUS într-o structură conducătoare unică în lume. Fațadă democratică, realitate totalitară încă din 1918, partidul este oficial condus de Congres - câteva sute de delegați în 1920, 5000 în anii 1970 și 1980 - care fixează marile orientări de politică internă și externă. Acesta se reunește în fiecare an între 1917 și 1924
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
va păstra aproape aceleași structuri: spionaj și contraspionaj, luptă împotriva corupției și criminalității economice, protecție a conducătorilor, supraveghere generală a populației, luptă împotriva disidenților*. Dispunând de trupe de elită, KGB veghează și la securitatea frontierelor - foarte importantă într-un stat totalitar care-și închide populația -, a comunicațiilor, a transporturilor, dar și la administrația lagărelor și a centrelor de represiune specializate (închisori cu regim special și spitale psihiatrice). Este poliție politică și serviciu de informații, dispunând de mijloace impresionante în oameni, materiale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Albania, Moldova, Ucraina. Uneori, a dus la o involuție autoritară, ba chiar dictatorială - Rusia, Belarus, Asia Centrală. Din 1989-1991 încoace, China*, Vietnam*, Coreea de nord* și Cuba* rămân țări cu regim comunist, conduse de partide-state*, și continuă să prezinte caracteristicile regimurilor totalitare - de mare sau mică intensitate. în Asia* - mai ales în India* - și în America latină* persistă fenomene de terorism* și de luptă armată* de obediență comunistă. Dimpotrivă, situația în ex-URSS* și în ex-democrațiile populare* s-a schimbat radical. Prăbușirea sistemului sovietic
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rezumă la câteva elemente puternice: marxismul* - cel al tânărului Marx* și al Manifestului - rămâne principalul punct de referință. Utopia* comunistă este și-acum acceptată ca ideal, deși eșecul modelului sovietic este afirmat ca fiind definitiv. Stalinismul este condamnat, dar natura totalitară a leninismului este trecută sub tăcere. Cultura muncitorească este abandonată, ca să se țină seama de mutațiile sociale în curs. Definindu-se ca anticapitaliste*, antiimperialiste, pacifiste, antifasciste și antirasiste*, aceste partide propun reconstruirea stângii în jurul unui „pol de radicalitate” și caută
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Pitești, în România. EPURĂRI → Marea Teroare R RELIGIE LUPTA îMPOTRIVA „OPIULUI POPORULUI” Religia, considerată de Marx „opiul poporului”, a opus comunismului modern - ateu și materialist - chestiunea lui Dumnezeu și a spiritualității. Ea a fost adesea locul rezistenței împotriva instaurării regimurilor totalitare comuniste și și-a atras o intensă represiune. De la comunismul creștin... Oricât de paradoxal ar părea, comunismul și-a aflat numeroase rădăcini în creștinism, dar a și fost combătut foarte devreme de Biserica catolică. Astfel, Faptele Sfinților Apostoli (2/44-45
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în confruntarea cu comunismul Biserica a fost combătută din cauza presupusei supuneri față de puterile tradiționale și pentru că incarna tradiția și continuitatea în opoziție cu construirea unui om și a unei lumi „noi, dar mai ales deoarece punea sub semnul întrebării înstăpânirea totalitară a puterii revoluționare asupra populației. O credință - mai ales spirituală - care să concureze ideologia* marxist-leninistă* nu poate să existe. Biserica catolică a condamnat și combătut comunismul bolșevic și din această perspectivă a apărării ființei umane. încă din 1931, în enciclica
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
internațională. Conflictul deschis de Lenin, în 1903, în sânul socialismului s-a transformat, în 1917, într-o schismă între un socialism al democrației și al economiei de piață, pe de o parte, și un comunism cu pretenții egalitariste, în realitate totalitar și dezastruos din punct de vedere economic, pe de alta. Prăbușirea URSS, în 1991, a marcat înfrângerea istorică a formei bolșevice de comunism. SOCIALISM Avându-l pe „social” ca rădăcină, termenul de „socialist” a trecut prin cel de „societar” - în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
devenit papa Ioan-Paul al II-lea, cristalizează aspirația profundă spre o mai mare libertate; ațâțată de memorii de multiple facturi - democratică, religioasă, națională - intrând în contradicție cu un regim discreditat din punct de vedere moral și economic, a cărui influență totalitară se restrânsese deja în mod evident, societatea recuperează cultura rezistenței* față de ocupația nazistă. La 14 august 1980, muncitorii de la șantierele navale „Lenin” din Gdansk declanșează o grevă, ocupă teritoriul fabricii, refuză confruntarea cu forțele de represiune și cheamă la extinderea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Troțki, Zinoviev și Kamenev, introducându-și în Politbiuro vasalii: Molotov, Voroșilov și Kalinin, apoi pe Mikoian, Kaganovici, Ordjonikidze și Kirov. Dacă Stalin are câștig de cauză e și pentru că a înțeles mai bine natura puterii inventate de Lenin - un partid-stat totalitar - și logica ce-i guvernează supraviețuirea: principiul partidului unic, autoritatea absolută a conducătorului, unitatea incontestabilă a partidului. în 1924, el îi reproșa deja lui Troțki că vrea „să sustragă aparatul de stat de sub influența partidului”. La 22 septembrie 1930, Stalin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și funcțiile Gulagului Prin numărul de deținuți pe care îl controlează, prin numărul de victime pe care îl provoacă, prin amploarea lui teritorială, prin legătura sa cu puterea și ideologia leninist-stalinistă, sistemul concentraționar comunist prezintă caracteristici comune cu toate statele totalitare. Dacă Germania nazistă a creat uzine ale morții care îi sunt specifice, comparația între lagărele comuniste și cele naziste este una pertinentă: e vorba, prin simplă decizie administrativă, de excluderea din societate, de pedepsirea și „reeducarea prin muncă” - proiect utopic
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
zicând, un război civil, ceea ce i-ar fi constrâns să instaureze o dictatură revoluționară și să lichideze contrarevoluția. Dar, dacă este adevărat că circumstanțele își au rolul lor, teroarea comunistă ține într-o măsură infinit mai mare de o logică totalitară, tributară ideologiei leniniste* și naturii regimurilor comuniste. După cum explică veteranul bolșevic Lozovski, care i se opune lui Lenin după 7 noiembrie 1917: „în afară de un guvern de coaliție [cu ceilalți socialiști], nu există decât o singură cale pentru a păstra un
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
socialiști], nu există decât o singură cale pentru a păstra un guvern strict bolșevic: teroarea politică”. Teroarea este condiția necesară pentru dictatura proletariatului, pentru monopolul puterii comuniștilor și pentru voința lor de a supune întreaga societate. în realitate, nici un regim totalitar nu s-a putut menține fără această teroare, de mai mică sau mai mare intensitate. De îndată de Gorbaciov* a anunțat că URSS nu va mai utiliza teroarea în democrațiile populare, acestea s-au prăbușit în decurs de câteva săptămâni
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de „totalitarism” s-ar fi născut în SUA, în perioada Războiului Rece, în scopul exclusiv de a discredita URSS și de a valoriza, în schimb, democrația americană. Cercetările întreprinse asupra preistoriei acestui concept indică, dimpotrivă, o utilizare timpurie a adjectivului „totalitar”, apoi a termenului de „totalitarism” - încă din anii 1920-1930 - pentru a desemna experiența fascistă și pe cea bolșevică, apoi pe cea nazistă și pe cea stalinistă. Aceste prime întrebuințări sunt acțiunea unor oponenți provenind, în principal, din trei familii politice
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la New York, în 1940, pentru ca o comunitate savantă să ia în posesie, la rândul său, conceptul. Contribuțiile încrucișate ale lui F. Neumann, Carlton Hayes, F. Borkenau, în special, vor cântări greu în înțelegerea ulterioară a fenomenului: caracterul inedit al dominației totalitare este afirmat în mod răspicat, posibilitatea de a pune în perspectivă fascismul, nazismul și sovietismul este acceptată în mod firesc, discriminanții ideologici, instituționali și morali ai acestui nou tip de dictatură sunt stabiliți cu rigurozitate. O muncă de descifrare pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dictatură sunt stabiliți cu rigurozitate. O muncă de descifrare pe care istoricii nord-americani o vor amplifica după război, după cum o dovedește lucrarea clasică a lui Carl Friederich, Totalitarian Dictatorship and Autocracy, publicată în 1956. Autorul ei subliniază existența unui „sindrom totalitar” care ar putea fi reperat în conjugarea a șase trăsături recurente, împărtășite atât de regimurile de tip fascist, cât și de regimurile de tip sovietic: un partid* unic, de masă, condus de un lider carismatic, o ideologie* globalizantă și coercitivă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o tutelă absolută asupra tuturor mijloacelor de propagandă* și de comunicare. Franța este, totuși, țara în care introducerea conceptului de „totalitarism” în dezbaterea publică se dovedește cea mai târzie și, totodată, cea mai sulfuroasă. Până către anii 1970, mobilizarea problematicii totalitare este apanajul a două pleiade de intelectuali mai degrabă marginale: prima, provenită din sfera de influență troțkistă*, se reunește la inițiativa lui Claude Lefort și a lui Cornîlius Castoriadis în gruparea „Socialism sau Barbarie” și întreprinde o critică revigorantă a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mișcare” și se raportează nu atât la o doctrină compactă, cât la fragmente de ideologie destul de heteroclite, deținerea puterii accelerează un proces de radicalizare pe care istoricul Emilio Gentile îl definește drept „calea italiană către totalitarism”. Caracterul inedit al dominației totalitare Lucrarea clasică semnată de Hannah Arendt, Originile totalitarismului, cu precădere tomul al III-lea, „Sistemul totalitar”, constituie un punct de sprijin deosebit pentru aprecierea a ceea ce Carlton Hayes denumea, încă din 1940, „noutatea totalitarismului în istoria civilizației”. Arendt este dintru
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
heteroclite, deținerea puterii accelerează un proces de radicalizare pe care istoricul Emilio Gentile îl definește drept „calea italiană către totalitarism”. Caracterul inedit al dominației totalitare Lucrarea clasică semnată de Hannah Arendt, Originile totalitarismului, cu precădere tomul al III-lea, „Sistemul totalitar”, constituie un punct de sprijin deosebit pentru aprecierea a ceea ce Carlton Hayes denumea, încă din 1940, „noutatea totalitarismului în istoria civilizației”. Arendt este dintru început convinsă de caracterul „nemaiîntâlnit”, ireductibil al fenomenului. Ea nu consideră ilegitim să convoace noțiunile clasice
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
recurgă la un cuvânt nou, care să fie cu adevărat pe măsura acestei lipse de măsură pe care a reprezentat-o fiecare în felul său, nazismul sau stalinismul. Mergând în răspărul opiniei comune, Arendt începe prin a disocia între regimul totalitar și regimul arbitrar. Desigur, regimurile nazist și comunist par „arbitrare” din perspectiva unei concepții juridice a legii. și totuși, ele își înscriu metodic fiecare dintre acțiuni în legi preexistente, unul în legile biologice ale Naturii, celălalt în legile sociale ale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a ceea ce este bun și sănătos pentru poporul german, Stalin are în sarcină interpretarea legilor Istoriei, pornind de la care elaborează maxime de acțiune aplicabile societății sovietice și mișcării comuniste internaționale. Arendt pune, apoi, în evidență centralitatea Ideologiei în sânul sistemului totalitar, natura ideocratică a acestuia. „Ideologia, scrie ea, este exact ceea ce pretinde că este: logica unei idei”: prin această formulă, Arendt subliniază faptul că retorica totalitară se caracterizează mai puțin prin conținutul ei, cât prin modul său de funcționare. Ea se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sovietice și mișcării comuniste internaționale. Arendt pune, apoi, în evidență centralitatea Ideologiei în sânul sistemului totalitar, natura ideocratică a acestuia. „Ideologia, scrie ea, este exact ceea ce pretinde că este: logica unei idei”: prin această formulă, Arendt subliniază faptul că retorica totalitară se caracterizează mai puțin prin conținutul ei, cât prin modul său de funcționare. Ea se constituie, fără îndoială, în sistem de interpretare definitivă a lumii. Acționează, însă, mai cu seamă, ca un „al șaselea simț” sau chiar ca un „suprasimț
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
suprasimț” ce își închide utilizatorii într-o lume fictivă, unde totul devine posibil, într-o mentalitate nihilistă care nu se sinchisește de distincțiile morale cele mai elementare și care deschide perspective pentru o bogată carieră „călăilor ordinari”. Demontarea mecanicii sistemului totalitar este, totuși, spațiul în care lucrarea lui Arendt își oferă întreaga fertilitate. Un examen minuțios al practicilor comune regimului nazist și celui stalinist permite circumscrierea unei modalități singulare de dominație, care conjugă trei elemente indisociabile. O dominație totală, mai întâi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
noi rețele instituționale, controlate în totalitate de agenții puterii. O dominație insațiabilă, mai apoi: „Teroarea, scrie Arendt, este totală atunci când devine independentă de orice opoziție. Domnia ei este suverană atunci când nimeni nu i se mai opune”. Spre deosebire de dictaturile clasice, regimurile totalitare nu încetează să confecționeze noi vinovați, să aloce mijloace considerabile pentru eliminarea, unul a „raselor inutile”, celălalt a „elementelor dăunătoare societății” sau chiar a „oamenilor trecutului”, întreținând astfel logica exterminatoare a sistemului. O dominație informă, totuși, care derutează formele clasice
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]