3,599 matches
-
consumate de oameni, sunt supuse digestiei, în tubul digestiv al oamenilor și metabolizării, în corpul animalelor și al oamenilor (în organe și în celule). Din organismele umane și animale sunt eliminate deșeurile: solide, prin fecale, lichide, prin urină și prin transpirație și gazoase, prin aerul respirat (bioxidul de carbon, vapori de apă, etc.) Deșeurile evacuate, după anumite procese de descompunere, se reintegrează în circuitul natural. La circuitul apei, am arătat că deșeurile solide (fecalele) și lichide (urina), eliminate de oameni, se
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
În afară. Ca și cum ar fi ghicit că bărbatul aflat În pat avea mustrări de conștiință, femeia chicoti subțire, acompaniindu-și râsul cu un clănțănit de dinți. „Iată unde te poate duce indiscreția”, Își spuse medicul, ștergându-și cu palma umedă transpirația de pe tâmple. De jos râsul se transformă Într-un scrâșnet ce imita scârțâitul cretei pe tabla de sticlă. Noimann Își Încleștă dinții. Timpanele sale aveau oroare de acest sunet. Între timp, scârțâitul de cretă se transformă Într-un hârșâit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe sticlă, Își turnă o jumătate de pahar și Îl dădu pe gât. La Început avu o senzație de rău, de greață. După care coniacul Își făcu efectul. Noimann mai Întâi transpiră. Apoi, Încetul cu Încetul, Își reveni În simțiri. Transpirația Își făcu efectul. O parte din răul ce se afla În el fusese eliminat. Tâmplele Încetară să-i zvâcnească. Ritmul bătăilor inimii deveni mai regulat. Medicul Își aruncă halatul pe umeri și, luând o poziție marțială, se Îndreptă spre dulap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
frecându-și ușor lăbuțele păroase; ochii lor roșii stăteau ațintiți asupra lui Noimann, urmărindu-i cu atenție fiecare mișcare În spațiu. Noimann deșurubă sticluța pe care o purta asupra sa și trase cîteva Înghițuri din lichidul arămiu. Din nou, aceeași transpirație binefăcătoare Îi răcori pentru o clipă tîmplele. Șuvița rebelă făcu o mișcare și reveni la locul ei, lipindu-se de frunte. Senzația de uscăciune de pe cerul gurii dispăru. Noimann Începu să prindă iar curaj. Apariția bărbiei inginerului Edward Îl făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cealaltă mână. Obiectul deveni Însă atât de cleios, Încât medicul văzu cum de pe suprafața sa lucioasă se desprinde un fel de mucus, care i se Întinse ca o gumă de mestecat, molfăită mult În gură, Între degetele sale năpădite de transpirație. Văzu și niște litere, care se Întindeau și ele, spânzurând În aer. Scuturându-și Încheieturile, Noimann descifră și cuvântul care se Întindea acum ca o reclamă prinsă Între cele două palme ale sale: Bergenbier... „Prin urmare, am intrat din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Și vedea alergând În fața sa În cerc niște picioare lungi pe tocuri cui. Oare Lilith se ascunse În dulap? Sau Își luase poșetuța și o ștersese la gară, cum amenințase de atâtea ori... Noimann Începu să intre iarăși În alertă. Transpirația pe față curgea din abundență. Șuvița grizonată i se lipea mereu de tâmplă. Coniacul băut nu mai ajuta la nimic. Noimann folosise praf pentru proteze. Nu cumva din greșeală luase cocaină? Sau starea sa se datora și dozei de barbiturice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lor Întreaga Cale Lactee. „O, o”, făcu el. Cinicul lovi din nou. Cravașa se ridica și cobora mereu, cerul nopții se umplea și se golea de stele. Sus-jos, dreapta, stânga. Sus, jos, dreapta... Cinci-cinci, șase-șase, zero-zero și nimic-nimic... Așa, așa. Transpirația curgea pe fața cinicului. Fața penitentului era scăldată În lacrimi de bucurie. Mâinile sale se Întindeau spre cătușele de sânge ce se conturau pe Calea Lactee. Poalele rochiei acopereau zodiile. De sus curgea o spumă albicioasă, șiroindu-i pe față, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
în pungi de haine, am dat peste crinoline și togi. Peste chimonouri și kilturi. Peste cizme și peruci și armuri. Fiindcă doamna Clark a tăiat cablul mașinii de spălat, toate hainele pe care le-am adus cu noi put din cauza transpirației și a jegului. Fiindcă domnul Whittier a stricat centrala termică, în clădire e tot mai frig. Așa că am început să purtăm tunici și saronguri și jachete. Brocarturi satinate și catifele. Pălării de pelerini cu catarame de argint. Mânuși de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mătase aurie. Pe măsură ce arzi grăsimile, crește concentrația de acetonă din sânge. Sfântul Fără-Mațe își miroase mâna și flegma parcă îi zuruie în cap. Reverendul Fără Dumnezeu ridică un braț și adulmecă la subsuoară. Taftaua umedă e acolo mai întunecată din cauza transpirației, și porii lui păstrează amintirea prea multului parfum Chanel No. 5. Cărând un cadavru în sus și-n jos pe scări, ne irosim grăsimea prețioasă. Și totuși, ar trebui să avem o ceremonie funerară, spune Sora Justițiară strângându-și Biblia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în cabina de piele a Gulfstream-ului G550, Flint s-a descălțat de cizme, și unghiile de la picioare îi sunt încă rozalii ca sfârcurile, din cauza ojei. Încă se mai simte o notă de Chanel No. 5 amestecată cu mirosul de transpirație. Într-una din ultimele lor reprezentații, în orașul Missoula din Montana, a ieșit o fată din mulțime și le-a spus că sunt niște bigoți odioși. Că încurajează ura și agresiunile față de persoanele cu identitate de gen nesigură din societatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de frică și neliniște, dar ceva îi spunea că trebuia să rămână aici. Gaston a stins lumina și s-a vârât în așternut. Picioarele-i lungi ieșeau mult de sub cuvertură. În plus, așternutul era îmbibat de un miros straniu de transpirație și tutun. Nu numai așternutul mirosea, ci și tavanul și pereții. Totul în jur emana un miros greu. Gaston a închis ochii și asculta picăturile de ploaie ce băteau în fereastră. Se auzea o femeie râzând, dar râsul ei părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
am considerat că-i mai bine să vi-l aduc chiar pe omul care se va ocupa de această problemă. Întorcându-se spre Gaston, continuă: — Vi-l prezint pe domnul Sade. Dolofanul pe nume Kanai și-a șters fruntea de transpirație și a zâmbit respingător. — Chiar vorbiți serios? — Ce înțelegeți prin „serios“? Endō zâmbi ironic, dar omul nu s-a prins. — Cât să cred din ce mi-ați spus? În primul rând, eu personal, n-am auzit de nici un grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
teribil făcea ca să respire. Când a privit îndărăt - lucru pe care-l făcea la intervale regulate -, Gaston și-a dat seama că se simțea rău. Îi apăruseră broboane de sudoare pe frunte și părul i se lipise de cap din pricina transpirației reci. — Să ne odihnim puțin, spuse Endō, lăsându-se istovit pe un bolovan de la marginea drumului. Părea incapabil să mai facă un singur pas. Și-a cuprins capul în mâini și respira greu. Ploaia măruntă, purtată de vânt dinspre munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
simți bine numai atingându-l. Cureaua părea o vechitură, cu catarama un pic ruginită, dar chestia asta mi se părea foarte șic. Am luat cureaua și m-am Întors cu ea În cameră, cu uniforma aproape lipită de corp din cauza transpirației. Mi-am deschis a doua Corona și, cu un gest foarte natural, am luat niște pudră albă pe vârful paletei și am tras-o cu putere pe nas. În momentul acela am Înțeles ceva care pentru cei experimentați poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ne erau transpirate și umezeala lor pătrunse până și cuvertura patului. În momentul În care Akemi a Încercat să se urce pe mine, am alunecat amândoi ușor pe podea și, fără a simți vreo durere, am continuat să ne lingem transpirația și celelalte secreții care ne acopereau trupurile. Apoi am izbucnit În râs și am continuat să ne frământăm trupurile. Curând am Început să mângâi cu degetele conturul acelei cicatrice de pe abdomenul lui Akemi care semăna cu o pată de cerneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Locul Îți lăsa cu atât mai mult impresia că este destinat doar puținilor privilegiați. La un astfel de hotel nu puteai veni pe jos după ce schimbai mai multe metrouri. Nici măcar taxiul nu dădea bine. Am ajuns ștergându-mi fruntea de transpirație exact În momentul În care un Bentley gri parca În fața intrării, din el coborând un cuplu trecut de vreo patruzeci de ani. Amândoi purtau costume elegante, croite de cei mai buni designeri, și, cu o expresie melancolică pe chip, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
luat vreun medicament prea puternic. Miyashita, mai ai din pastilele alea? Să nu cumva să le iei cu altcineva În afară de mine, ai Înțeles?“ Mai aveam vreo cincisprezece minute până la ora Întâlnirii, așa că m-am dus la toaletă să-mi șterg transpirația și să trag două fumuri de țigară; pereții, pardoseala, tavanul, toate erau Îmbrăcate În marmură. Hârtia cu numărul de telefon pe care mi-o dăduse vagabondul era deja mototolită toată, dar o păstram ca pe un porte-bonheur În buzunarul interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
poziție provocatoare, dar imaginația refuza să mi se supună. Blocaj total! Nu reușeam să mă gândesc la nimic. Cum vi s-au părut pastilele? m-a Întrebat ea cu un zâmbet pe buze. Nu i-am putut răspunde nimic, doar transpirația rece mi se scurgea pe spate. Nu vă fie teamă! Camera aceasta este sigură. Am ales-o tocmai ca să putem discuta În voie despre orice. Îmi dădeam seama că nu era nimic În neregulă cu camera, ci cu mine. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
picant, ceea ce o făcea să urle și Îi trezea la viață simțurile. După ce asta s-a repetat de mai multe ori, În cele din urmă a terminat cu un orgasm cutremurător. Întreg trupul Îi era scăldat Într-un amestec de transpirație, de lacrimi și de secreții, iar pielea Îi lucea ca a unui nou-născut. De atunci, Mie nu a mai dat curs vreunei invitații din partea bărbatului. Din câte spunea el, se pare că refuzul ei nu avea nimic de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
același lucru? Așezat pe scaun, cu paharul de cola În mână, zâmbeam pierdut de fiecare dată când privirile mi se Încrucișau cu cele ale celorlalți clienți. Acest gest atât de simplu mă obosea așa de tare Încât broboane reci de transpirație mi se prelingeau pe piept. Îmi doream cu disperare să renunț la ceva din mine. Dacă m-aș ridica dintr-odată În picioare, aș izbucni În plâns și mi-aș smulge hainele de pe mine, oare asta ar Însemna că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mamei mele care mă muștruluia. În cele din urmă m-am trezit cu un sentiment de dezgust față de mine Însumi cum nu mai cunoscusem. Am Înghițit o triplă doză de aspirine și de Alka-Seltzer și am Început să-mi șterg transpirația care-mi șiroia pe corp. După ce mi-am terminat de făcut bagajele, am coborât la recepție să predau cheia, unde mi s-a Înmânat un pachet ce sosise pe numele meu. Nu putea fi decât de la Yazaki. „Acesta este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Dormea doar cu chiloții pe el și În partea din față am observat o umflătură serioasă. La Început am arătat-o cu degetul și ne-a pufnit pe amândouă râsul văzându-l că se excitase, deși era ud leoarcă de transpirație și urla cu disperare, dar pe urmă ne-a cuprins o senzație ciudată pe care n-aș putea-o defini, de stinghereală poate, și am tăcut amândouă. Când a tras din nou pătura peste el, Keiko l-a sărutat acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
le lingă după ce i le scotea din anus, era lovită cu piciorul de nenumărate ori fără vreun motiv anume, era obligată să-și ceară scuze. Fața Îi era inundată de urină, vârful unui pantof Îi intra În vagin, broboane de transpirație i se adunaseră În adâncitura spatelui. Era forțată să zâmbească În mijlocul râsetelor pe socoteala ei, i se ordona să lase să i se scurgă În același timp secrețiile din vagin, din anus și din gură, era unsă cu ulei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
zilnic. Ieșeam în marginea orașului și pândeam cicliștii care se antrenau. Mă luam după ei și pedalam cât puteam de tare. Uneori reușeam să-i însoțesc câțiva kilometri. Pe urmă așteptam alții. Seara, mă întorceam frânt. Îmi storceam maioul de transpirație, făceam un duș și mă culcam fericit. Această pasiune a eșuat în umilință. Într-o zi, cum mergeam foarte mândru de mine pe bicicletă, undeva în afară de oraș, am simțit o lovitură puternică în spate, m-am trezit zburând prin aer
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
grăbit și se temea parcă de ceva. Ca și cum se simțea amenințat, urmărit. Într-o după-amiază, când mă întorceam acasă, mi-a ieșit în față un individ slab, cu ochelari, care mi-a pus în mână un plic alb, murdar de transpirație, și s-a îndepărtat fără o vorbă. Când am citit, am încremenit. Într-un stil vulgar, era relatată acolo o poveste întreagă despre necunoscutul cu care vorbeam la telefon. Că era un individ fără scrupule, care-și tortura nevasta și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]