3,565 matches
-
forestiere haotice, a furtului de masă lemnoasă, dar și crearea de spații de parcare temporară, amenajate civilizat pentru odihna și oferta de a admira pitorescul peisajului, dotate cu toalete și recipiente pentru deșeuri. Aceste locuri de repaus trebuie alese astfel încât trecătorul să poată avea imagini de ansamblu, demne de imortalizat în memorie și pe peliculă. Numai așa putem să avem speranța că urmașii noștri ne vor percepe ca pe o generație preocupată de binele locurilor noastre natale și al copiilor, nepoților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Lărgimea ei variază de la 7-7.5 km., cât are în dreptul satelor Drânceni, Chersăcosu și Stănilești până la 2.5-2.6 km., cât are în dreptul satelor Albița și Leușeni. În acest din urmă punct, lunca apare puternic gâtuită, dând impresiunea unei strâmtori, trecători sau porți - poarta de la Albița-Leușeni. Importanța acestei „porți” ca punct de ușoară trecere dintr-o parte în alta a Prutului, a fost din vechi simțită, aici existând încă din sec. XVI-XVII-lea pod umblător și de dubase, peste care treceau călătorii
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
bibliotecar Violeta Ciobanu) Motto: „A reaminti oamenilor cugetările celor din vechime înseamnă a-i îndruma spre virtute.” Ch. Montesquieu ARGUMENT „Cartea este o dezvoltare, o înflorire, o explanare culminantă a primei forme a grafismului, a urmei intenționat lăsate de un trecător, spre a constitui uneori o mărturisire, de obicei o indicație, dar totdeauna o orientare și o chemare pentru cei ce vor veni după el”, afirma Eugeniu Speranția. Bernardin de Saint-Pierre spunea: „Înțelepții care au scris înaintea noastră sunt călători care
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
înlocuitorul sentimentului de inutilitate, de deznădejde și imoral, ea poate să-și protejeze indivizii și să-i conducă mai bine spre descifrarea sensului sintagmei parafrazate: cerul deasupra lor și cultura din ei. DE LA MUZEUL DE ISTORIE NATURALĂ LA ESTETICA NATURII Trecătorului străin pe strada Independenței, care se întinde ca o panglică lată, dreaptă, puțin cotită spre capăt, în stânga înălțându-se Universitatea de medicină și farmacie "Grigore T. Popa", în prim plan Piața Națiunilor Unite și grupul statuar cu flacăra veșnică, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
așternut peste mireasma timpului liric de altădată. Ce oameni, ce creatori! Prin Copoul cel mare sau pe Aleea Principesa Maria (azi Aleea Copou), arhitecți ai caselor de aici italienii Trolli și Scolari, toți se plimbau agale, lăsându-se priviți de trecătorii care oricum îi știau și-i admirau. Uite-i pe cei mari, să nu-i deranjăm, copii, mai încet, uitați-vă la ei și rețineți-le înfățișarea! Tresar glasuri și privirile se încarcă cu imagini de neuitat. Ne cinstim înaintașii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ce nu ținea nici de frig, nici de cald, tot alb, culoare care-i imprima o anumită eleganță. În schimb, bascul ca o beretă cu marginile ușor îndoite, nonșalant tras pe dreapta capului, avea aerul că puțin îi păsa de trecători. De sub el, privirile secerau chipuri împietrite, se înveseleau la cele prietenești, deveneau chiar ca niște metafore la amicii adevărați și atunci o țuică fiartă bine-i mai prindea. Ce figură inconfundabilă acest Valer Mitru! Cine își mai amintește de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și neliniște l-a părăsit demult pe cercetătorul nostru, corpul lui întins la pământ era neînsuflețit, nu mai putea să vadă că a apărut curcubeul, că era albastru cerul și că păsările ieșiseră vesele din ascunzișuri. Mult mai târziu, un trecător îi luase hârtiile din buzunare, le uscase bine și cu o lupă reconstituise textul miraculos. După lectură, posesorul manuscrisului era fericit, aflase unele taine pe care nu le-ar fi știut niciodată. Și asta grație hazardului. Manuscrisul dezvăluia unele legi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
până în prezent, secvențe determinate de mârșavul act al cotropirii ținutului natal. Mă uit cu inima frântă la monumentul eroului, apoi la cerul înalt, albastru pe care se profilează turla bisericii. IARTĂ DOAMNE PĂCATELE ȘI ÎNDREAPTĂ, DOAMNE, NEDREPTĂȚILE! Mă strecor printre trecătorii din cimitir ascunzându-mi lacrimile ce au însoțit ruga.
AMINTIRI DUREROASE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Mihail Malaşincu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1690]
-
1742, când fusese ridicat, fiindcă puternicul cutremur de la 1848 îi surpase o însemnată porțiune a vârfului. Dar lipsa gustului artistic nu era singura lipsă estetică și culturală a oamenilor epocii. Pe zidul de fundament al grilajului care împrejmuie spitalul Colței, trecătorii vor citi pe o piatră pe care uzura vremii o roade neîncetat, următoarea inscripție ursită a fi comemorativă: „Aici a fost turnul Colței, zidit la anul 1742 și care a servit ca foișor pentru foc de la 1848-1888, când s-a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Colței, a cărei fațadă împiedica împreunarea cu vechiul bulevard al Academiei. De cu seară a început dărâmarea acestei fațade, apoi, la lumina torțelor, s-a lucrat neîntrerupt de către o numeroasă echipă de lucrători, până în ziuă. A doua zi de dimineață trecătorii matinali au văzut uimiți cum că o minune se făcuse peste noapte. Bulevardul Academiei era un bulevard fără sfârșit. (Id., ibid.) Tot în acest context s-ar cuveni să se amintească - ca o înfăptuire edilitară memorabilă a Bucureștilor de atunci
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
îmi spunea "Tunsa" căci mama mi-a lăsat breton pe frunte și mi-a tăiat cozile (ca să se mai îndesească părul). În timpul liber se așeza pe un scaun la poarta casei parohiale, ținea cârja între picioare și privea atent la trecători. Fiecare, copil sau adult, trebuia să-i dea binețe, spunând: "Sănătate, sărut mâna, părinte!". Noi, copiii, care ne grăbeam spre școală, ca să nu-l mai salutăm astfel, treceam pe cărarea de la marginea tolocii, peste șanț și-o luam la goană
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
respect pentru istoria Japoniei, a tradițiilor ei și cu gândul la samuraii care frecventaseră aceste case renumite. Ochiul meu încerca să pătrundă nevăzutul, dincolo de ferestrele și paravanele din bambus. Ziua, cartierul este aproape pustiu, nu zărești decât ici-colo câte un trecător răzleț. În schimb, noaptea prinde viață, se deschid restaurantele, începe viața de noapte... Este ora 14: 00 și o căldură infernală...norocul nostru sunt prosopelele umede pe care le aplicăm pe ceafă să ne mai răcorească pentru a rezista în
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
în salturi dizgrațioase, oribile, ca ultimul handicapat din specia canidelor. Era ca și cum l-am fi văzut pe Pintea Viteazul mutilat de poterile arnăuților, cu piciorul ologit și o sarsana la gât, stând la un colț de stradă și întinzând în fața trecătorilor grăbiți și indiferenți mâna descărnată și tremurătoare, pentru a primi un nenorocit de gologan. În scurt timp, Haiduc ajunsese al o stare de degradare fizică și morală avansată, care se accentua vertiginos. Blana lui altădată îngrijită, curată și strălucitoare îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de Dumnezeu... Din cauză că n-a prins rădăcini în inima mea, a vegetat câtva timp în mine, apoi a murit...Eu nu cred în Dumnezeu. Descurcați-vă!" (Jean-Paul Sartre) " A privi spectacolul tulburător, atotstăpânitor, la care ne invită natura pe noi, trecători efemeri și tremurânzi, asta înseamnă pentru mine a te ruga." (Claude Debussy) 1. TIMIȘOARA O RĂSCRUCE ISTORICĂ După un ospăț "à la Lucullus", constituit dintr-o felie de pâine și o bucățică de brânză de oaie, oferită cu multă parcimonie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dans teluric adresat unui zeu al pământului pe care-l imploram să ne facă mai ușor de suportat munca la această uzină în miniatură, deservită de patru frați minori. În timp ce noi eram prinși în procesul muncii, vecinii noștri, precum și rarii trecători de pe drum, se uitau cu simpatie și apreciere la cei patru copii care, sub dogoarea soarelui nemilos, disciplinați și cuminți, efectuau, cu abnegație și seriozitate, o muncă ce nu era tocmai adecvată vârstei lor. Se opreau în loc timp de câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Mircea și Țile deveniseră nedespărțiți. Refăceau după două mii de ani la un alt registru, dar cu aceeași intensitate, cuplul celebrei prietenii antice dintre Oreste și Pilade. Tineri și frumoși, erau două exemplare umane ieșite din coapsa lui Adonis, după care trecătorii întorceau capul, irezistibil. Țile: brunet, cu părul creț și ochii migdalați, Mircea: blond, cu părul ondulat și ochi albaștri, amândoi cu trupurile minunat alcătuite, cu un mers elastic și sportiv, formau un duo fermecător. Într-o după-amiază târzie, când munca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
prin amintirea noastră despre ei. O prezență vie pentru mine este colega și prietena mea, Ileana Bunget, o profesoară de italiană, dar și o traducătoare excelentă. Ea, ca și mulți alții care au plecat, ne aduc mereu aminte că suntem trecători pe pământ, iar ceea ce facem aici trebuie să adauge un grăunte de frumusețe lumii. A.B.Un gând pentru cititori... M.A.Gândurile pentru cititori ar fi: să iubească viața, să se bucure că pomii înfloresc, că soarele luminează toată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Cea mai tragică Întâmplare a intrat În istorie sub numele de tragedia convoiului Donner. În 1846, un convoi de 87 de persoane a fost prins de iarnă la poalele Sierrei Nevada. Rămași fără provizii, după ce au Încercat să iasă prin trecători, după ce au pierit mulți, au ajuns 47, dar după ce au fost nevoiți să-și mănânce morții. 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 121 Acum lumea a uitat. Tăvălugul istoriei calcă totul și așterne uitarea. Șoseaua pe care
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
-mă că mă dă pe mâna Securității: ' Ai spus, când ați fost dați afară din Facultate, că cei rămași sunt oamenii Securității, banditule', a urlat el. ' Cred că n-am greșit', i-am răspuns. Țipând în continuare a atras atenția trecătorilor. Câțiva dintre ei, mai curajoși, înțelegând despre ce este vorba, m-au luat sub protecția lor, plecând împreună. Se știe, de asemenea, că Bogdănescu a lucrat ca medic în județul Cluj, iar după 1989 s-a prezentat la Asociația Foștilor
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Bucovinei la 9 mai 1919: Într-o sară, la cazarmă, sub copaci abianfrunziți, Dorobanții joacă hora, joacă brâul fericiți. După haină-s muncitorii de la brazdă, de la sat; După chiot sunt feciorii unui neam eliberat. Mai de-o parte, pe cărare, trecătorii stau și-admiră, „Cum, se poate, atâta viață să stârnească-o biată liră?” Un școlar de latinească, îmbrăcat pe românește, Cu ființa lui întreagă jocurile urmărește... Și-l întreb, de-i plac ostașii, ăștia, ici, cu fețe supte Și de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ieșit din sală nervos. Nu voia să audă de nimeni și de nimic. Nici de școală, nici de Răcaru. Mergea încet, îngândurat. Privea în gol bulevardele aglo- merate, pline de trăsuri și de mașini, amestecându-se cu tot felul de trecători grăbiți, cu doamne elegante și frumoase, ale căror parfumuri se amestecau cu mirosul de cafele și covrigi calzi cu care mai treceau țiganii, de castane prăjite, gogoși și alte dulcegării. Zumzetul acela viu și culorile ora- șului îl oboseau astăzi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Parcul Carol, La Bordei, Ioanid sau micuța Grădină a Icoanei și cizelatul Cișmigiu erau adevărate monumente ale naturii, majoritatea aranjate de grădinari celebri în întreaga Europă, dându-și frâu liber imaginației și aducând stiluri și decorații florale care încântau privirile trecătorilor și îi învăluiau cu aerul proaspăt și parfumat. Zona mlăștinoasă a Herăstrăului este schimbată peste noapte în Parcul Național sau Parcul Carol al II-lea, cum i se va spune, odată ce arhitecții austrieci Pinard și Rebhun, împreună cu Octav Dobrescu, vor
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Teatrele erau închise, restaurantele nu aveau program de concerte, porțile expozițiilor aveau lacătul pus, iar în sălile școlilor, liceelor și facultăților, doar așezarea prafului era singurul semn de viață. Copiii cu ziare nu mai strigau în acele zile titlurile la trecători, se știa că toate știrile erau dedicate suveranei. Detaliile pelerinajului de la Peleș, sosirea trenului mortuar de dimineață în capitală, programul vizitelor la Cotroceni și al întregilor funeralii, comemorări ale diferitelor evenimente la care regina asistase în ultimii ani, istoricul domniei sale
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aruncă în Dâmbovița, nemaigăsind niciun folos vieții lui zbuciumate. Neștiind să înoate, înghite repede apă, iar zbaterile lui disperate, din ultimul moment, când trupul său începe să se lupte pentru viață, sunt inutile. Este salvat într-un târziu de câțiva trecători, care l-au văzut înecându-se și au sărit să-l tragă la suprafață. Întins la mal, era inconștient, palid, având pulsul foarte slab. I se face respirație gură la gură, i se apasă puternic pieptul și, ca printr-un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
într-o zi l-am zărit pe stradă, îmbrăcat modest, sărăcăcios, nu-mi venea să cred ochilor. Era mizeria personificată. Calea Victoriei, pe care o avusese cândva la picioare, azi îl refuza. El singur o ocolea. Trecea pe străzi lăturalnice. Privirile trecătorilor îl frigeau. Și, pentru a evita compătimirea, fugea de ele, de lume, de lumea haină a cen- trului. Și-a căutat refugiul în periferie, aceea care înghite tot și cu greu mai redă ceea ce a luat. Și nici măcar nu era
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]