3,617 matches
-
este proiectată în sfera vestimentației, detaliile sartoriale și capilare anulând din start orice tensiune dramatică și, prin aceasta, exilând contemplația de budoar în sfera derizoriului: "Juna greacă simțea o plăcere din cele mai mari a privi dupe fereastră pe toți trecătorii, de la veliții boieri cu bărbile albe și cu căciuli de samur, până la calemgiii și iamacii cei cu ișlice în patru colțuri și rași pe cap chinezește". Observați, vă rog, și că, la vremea respectivă, singurii skinheads proveneau, dacă este să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
schimonosită de durere. Vezica plină stătea să plesnească. Situație ingrată. În copilărie, noaptea, mă trezeam brusc și așteptam să se lumineze ca să fac pipi. Orele acelea mi se păreau, la fel ca secundele de acum, interminabile. În sfârșit, interoghez câțiva trecători în legătură cu posibilitatea aflării unui WC public prin preajmă. Conceput la standarde occidentale. Da, nu mai e mult și mă voi elibera de toate chinurile. În fața unei cutii albe, nu foarte înalte, așteptau, la colț de stradă, trei persoane. Un bătrân
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
irezistibilă. După ce-am pățit-o a doua și a treia oară în aceeași zi m-am speriat. Am fugit acasă. Nevastă-mea a făcut o criză și mi-a vorbit urât: cuiva îi cumpărasem un pardesiu, apoi auzisem un trecător spunând la mobil că îi trebuie neapărat o mașină. I-am dat-o pe a noastră. Îndeplineam dorințe. A doua zi mi-am astupat urechile. Căști cu muzică și palmele deasupra, să nu ajun gă la mine nimic. N-a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
orizontul tulbure și mâncat de noapte, ascultând zgomotele rare și înfundate ale străzii. Până îngheța cu totul și se acoperea repede cu plapuma, străduindu-se cu toate puterile să adoarmă. Dar, până atunci, zgomotele înfundate ale orașului, mersul câte unui trecător întârziat cine știe unde, ai cărui pași izbeau nerăbdător caldarâmul, fâșâitul de săgeată al taxiurilor erau foarte vii, niște ființe. Casa până atunci pustie se umplea de ele, le primea pe toate, dar toate zburau neînduplecat de repede în alte părți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
făcea rău, ar fi dat orice să pună capăt durerilor, deși știa însănătoșirea imposibilă. Trează în târziul nopții, lungită pe spate pe patul pliant incomod și urmărind cu ochii ușor bulbucați larg deschiși umbrele fugărindu-se pe tavan, ascultând pașii trecătorilor rari izbind în caldarâm sau fâșâitul de săgeată al mașinilor de noapte sau scrâșnete sau fluierături de păsări spre dimineață sau zgomote nedeslușite care năvăleau de-a valma pe ușa-fereastră deschisă din fierbințeala nopții albăstrui, întunecate, amestecându-se cu gemetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
minuna de strălucirea crepusculară a toamnei ivite pe neașteptate, cu bogăție de culori, dar care își trimisese semnele cu mult înainte. Cine să le vadă? Luminile nopții pulsau mai palide, se simțeau adierile reci învârtejite în frunzișul arborilor, iar pașii trecătorilor întârziați erau mai rari. În fața lui se întindea același oraș imens, colcăitor, apăsător, fumegând, neobosit, indiferent și rece, dar apartamentul din ușa căruia privea era pustiu, străin dintr-odată. Îl străbătea cu pași înceți, cuprins de o teamă de neînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a început lapovița, s-a scuturat scurt de frig, s-a ghemuit la pieptul lui o clipă, speriată, și a vrut să se întoarcă acasă. A insistat să-l țină de braț tot timpul, mergea lipită de el, privind semeț trecătorii cu capul sus, fulgii topiți pe obrazul ei și picăturile de ploaie alunecau în dâre amestecate cu fard, dar nu-i păsa. Andrei Vlădescu și-a zis că n-ar străluci într-atâta chipul ei dacă n-ar fi fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
față trecuse peste piciorul cerșetorului. Acesta sosise În urmă cu două luni, arătînd ca o grămadă de zdrențe vii, unica lui avere fiind o saltea mototolită de hîrtie și o cutie goală de Craven A pe care o scutura În fața trecătorilor. Nu se mișca niciodată de pe saltea, dar Își apăra cu ferocitate locul de lîngă poartă. Nici măcar Băiatul și Hamalul Număru Unu, adică băiatul din casă și primul ajutor de bucătar, nu putură să-l miște de acolo. Totuși, poziția aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mai Îmbătrînită. Uitîndu-se În oglinda din baia lui Patrick, la haina sa prăfuită și la cămașa murdară, se Întrebă dacă mama și tatăl lui l-ar mai recunoaște. Își șterse hainele cu un prosop ud. La fel ca domnul Guerevici, trecătorii chinezi se uitau la el mirați. Totuși, Jim Înțelese că erau unele avantaje În a fi sărac. Nimeni nu s-ar mai gîndi să-i taie mîinile. Cămara familiei Maxted era plină de cutii cu sticle de whiskey și gin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
că mai putem suporta... Pe parcursul săptămînii de dinainte, cînd zvonurile despre sfîrșitul războiului străbătuseră din oră-n oră lagărul, domnul Maxted găsise buna dispoziție a lui Jim tot mai obositoare. În timp ce Își Îndeplinea comisioanele alergînd pe cărări, Jim striga fiecărui trecător și le făcea semne deținuților care se odihneau În fața barăcilor, sărea nerăbdător printre mormintele din cimitirul spitalului cînd avioanele americane treceau peste lagăr - toate astea ca parte a Încercărilor sale de a-și ascunde neliniștile legate de lumea care aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gen, cor și acompaniament muzical. Cântul-de-drum tradițional al lui waki devine aici cel al unui năstrușnic călugăr călător, pe care apele învolburate ale râului îl rostogolesc ca pe o coajă de castană. Waki ajunge în sfârșit în fața unei ceainării, unde trecătorilor li se oferă câte o ceașcă de ceai în memoria sufletelor strămoșilor unui om ce murise cu ceva vreme în urmă. El vrea să afle cât mai multe despre acesta, iar relatarea ky:gen-ului local îl evocă pe răposatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
crenvurști fierți și muștar, la care se adăuga cel de ciment îmbibat timp de mulți ani cu lubrifianții și uleiurile de motor care se scurseseră din toate tipurile de mașini. Miasma care ieșea din Paradisul Vânzătorilor îl făcea uneori pe trecătorul perplex și copleșit să privească prin ușa deschisă spre întunericul din garaj. Acolo, ochii lui se opreau asupra unui șir lung de crenvurști de proastă calitate, expuși călare pe anvelope de bicicletă. Nu puteai spune că e o colecție impresionantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spanac și astfel de lucruri. Eu unul nu vreau să contribui la degradarea unui minor. — Ce trăncănești acolo? Vinde-mi un cârnat d-ăla! Mi-i foame. N-am mâncat la prânz. — Ba nu, strigă Ignatius cu atâta furie încât trecătorii priviră lung. Și acum dă-te la o parte până nu te calc cu căruciorul ăsta. George ridică capacul compartimentului unde erau chiflele și spuse: — Hei! Văd că ai tot ce trebe. Pregătește-mi un crenvurșt. — Ajutor, țipă Ignatius, amintindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ceva mai bun? E o minciună sfruntată, spuse Ignatius și, cu o mișcare a limbii, trase în gură ultima bucățică vizibilă din crenvurșt. — Ce făceai pe St. Joseph Street? Acolo nu sunt decât depozite și docuri. Nu-i țipenie de trecător. — Da? N-am știut. M-am târât și eu până acolo ca să mă odihnesc. Din când în când mai trecea câte cineva. Din nefericire pentru noi nu părea să aibă chef de crenvurști. — Deci erai acolo? Nu-i de mirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
susținându‐și coautorii la opera ei literară? Veniți la Casa Pogor‐Fiul! Recent aici, la Casa Pogor, în Pod, când Consta ntin Ostap și Ionel Maftei, doi veterani de vârstă și în ale scrisului, și‐au prezentat opera - „Trăitori sau trecători prin Târguʹ Iașului” - C.Ostap iar Ionel Maftei - volumul „1000 personalități ieșene - Lexicon”, sala a fost neîncăpătoare, iar elevii de la Liceul „Costache Negruzzi” se îngrămădeau să‐ și procure volumele și să‐ și obțină autografele. Ce‐i rău în aceasta? Ion
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
Dedic aceste 12 Romanțe și cântece de dor, în care mi-am pus tot sufletul pe „tavă”, celor care mă veți avea în amintire ... ca un umil trecător ce sunt prin lumea asta mare. Vă respect și vă iubesc OAMENI BUNI. Creatoarea Rodica Teșu Iași - 2007 - Romanță 1) - „Romanța Crizantemelor” Versuri: Rodica Teșu Muzică: Rodica Teșu Iubiri, voi trecătoarelor iubiri Ca și Crizantemele-nfloriți Și-apoi vă ofiliți
Roman?? ? ?Roman?a Crizantemelor? by Denisa Rodica Teșu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84083_a_85408]
-
amețelii, potirul mîniei Mele ca să nu mai bei din el! 23. Și îl voi pune în mîna asupritorilor tăi, care îți ziceau: "Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!" Îți făceai atunci spinarea ca un pămînt, și ca o uliță pentru trecători. $52 1. Trezește-te, trezește-te-! Îmbracă-te în podoaba ta, Sioane! Pune-ți hainele de sărbătoare, Ierusalime, cetate sfîntă! Căci nu va mai intra în tine nici un om netăiat împrejur sau necurat. 2. Scutură-ți țărîna de pe tine, scoală-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
granițele cordoanelor poliției, fără reporteri sau alte persoane curioase. Gibbs, rămâi aici, tu și cu Deffry trebuie să obțineți mărturiile localnicilor. Știți care e chestia: eventualii martori care ar fi putut vedea momentul în care a fost aruncat cadavrul, niscaiva trecători suspicioși sau vehicule”. „Upshaw, e patru douăzeci A.M., ce dracu”. „Foarte bine. Începeți acum și s-ar putea să terminați pe la prânz. Lăsați-i un raport în duplicat lui Dietrich și notați toate adresele unde locatari n-au fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
atunci în fața lui. Îl trecu un fior și văzu un șir de imagini amestecate cu saxofonistul alto, Coleman,și sosia lui din filmul cu Karen, Tim. Când îi atrase atenția Omului Cameră că ar trebui să-i vadă și pe trecători, ei îi apărură ca niște siluete grotești. Nu era în regulă. Îi trebuiră multe secunde ca să se calmeze, să revină la normal. Nu mâncase de ieri. Amânase să-și ia rația de bourbon pentru a putea străbate zona cu mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
întoarcere bruscă cu mașina, scrâșnind din pneuri, trecu prin complexul Administrației Veteranilor și ieși pe San Vicente. Mal se gândi la casa lui Mickey Cohen de pe Moreno. Meeks ținea piciorul apăsat din greu pe accelerație, depășind în zigzag mașini și trecători și murmurând „Futu-i, futu-i, futu-i!” Când ajunse pe Moreno, viră la dreapta. Mal văzu mașinile pompierilor, mașinile de poliție și vălătucul de fum deasupra străzii. Meeks trase chiar în dreptul barierei și se dădu jos din mașină. Mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din East L.A.. Pe piatra de mormânt scria: Daniel Thomas Upshaw 1922-1950 Nici un fel de iubit al cuiva. Nici un fiu al cuiva. Nici un crucifix sculptat pe piatră, nici un ”Odihnească-se în pace”. Nimic interesant, nimic care să stârnească interesul vreunui trecător, cum ar fi „Ucigaș de polițiști” sau „Aproape ofițer la Procuratură”. Nimic care să-i dea de gândit cuiva care ar fi citit coloana minusculă din ziar referitoare la decesul accidental al polițistului - o cădere de pe scaun, un plonjon cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în lumina primăvăratică. Chiar la intrarea în oraș era o piață unde negustorii care întinseseră pe jos de toate, de la oale, ceaune, ulei până la sare, țesături de bumbac și vase de pământ, strigau cât îi ținea gura la mulțimea de trecători. Samuraiul și însoțitorul său, obișnuiți cu viața liniștită din vale, nu puteau decât să fie uimiți de atâta lume. Trecură râul traversat în zbor de bâtlani albi și ajunseră la poalele dealului pe care se înălța castelul. În fața porții grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
japonezii crezuseră că o dată ajunși în Nueva España aveau să fie primiți cu brațele deschise și că dorințele pe care Stăpânul le pusese în scrisori aveau să fie îndeplinite cu dragă inimă. Pe la prânz am pornit înapoi, iar pe drum trecătorii întâmpinau trăsura noastră cu urale, la fel ca la dus. — Fiindcă n-avem altă cale, le-am zis eu solilor disperați, cred că o să mă duc singur în Spania ca să aduc un răspuns bun. Ei tăceau. Nu de supărare, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aflam mai în spatele coloanei, nu înțelegeam ce se întâmplă. La un moment dat vedem că Ilie Ilașcu coboară din mașină, traversează strada, chiar prin dreptul stației de troleu unde se află un chioșc, de unde cumpără mai multe ziare. Unii din trecători l-au recunoscut și s-au oprit privindu-l. Pe chipurile lor se vedea bucuria și mirarea că le-a apărut așa, deodată, în cale. Din acest moment, drumul a fost fără oprire până la Taxobeni, la cimitirul unde își dorm
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Jijiei. Prin anii 1950-1952, podul a fost luat iar de apă și primăria a trebuit să facă din nou alt pod. Prin luna aprilie-mai se produce o inundație mare, meșterii conduși de maistrul Vlădeanu păzeau construcția. Pe la amiazi, printre curajoșii trecători, s-a ivit și fostul marinar Caunic, care băuse, pe semne, câteva pahare de alcool și cum e bețivul mai ceva de cât voinicul, se laudă că pentru el apa asta-i fleac. Au încercat câțiva oameni să-l oprească
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]