6,656 matches
-
Indiana din Bloomington (1997) și la Universitatea din Amsterdam (2000), va beneficia și de o bursă din partea Fundației pentru o Societate Deschisă (1995). Este doctor în filologie, cu teza Eugène Ionesco sau Experiența nesupunerii (2002). Debutează cu poezie în revista „Tribuna” (1984). Prima carte, Antimemoriile lui Grobei. Eseu monografic despre opera lui Nicolae Breban, îi apare în 1997. Publică studii și eseuri, cronici literare și dramatice ori proză în „Echinox”, „Tribuna”, „Apostrof”, „România literară”, „Semnal teatral”, „Viața românească”, „Contemporanul - Ideea europeană
PAVEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288733_a_290062]
-
Ionesco sau Experiența nesupunerii (2002). Debutează cu poezie în revista „Tribuna” (1984). Prima carte, Antimemoriile lui Grobei. Eseu monografic despre opera lui Nicolae Breban, îi apare în 1997. Publică studii și eseuri, cronici literare și dramatice ori proză în „Echinox”, „Tribuna”, „Apostrof”, „România literară”, „Semnal teatral”, „Viața românească”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Observator cultural”, „Contrapunct”, „Steaua”, „Transylvanian Review”, „Euresis” ș.a. Este coautoare a Dicționarului analitic de opere literare românești, coordonat de Ion Pop (I-IV, 1998-2003). La Cluj-Napoca a fost distinsă cu
PAVEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288733_a_290062]
-
1978), cu proza scurtă Ca să vezi, iar prima lui carte de literatură este romanul Eu și maimuța mea, apărut în 1990. Colaborează la „Echinox” (unde asigură rubrica „Ce istorie scriem?”), „Apostrof” (unde o vreme deține rubrica „Cronica literară”), „Contemporanul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Vatra” ș.a. Editează periodicul „Caietele tranziției” (1997- 1999) și este redactor la „Conversația” (Arad, 1990-1994), „Istoria azi” (1993-1994), „Contemporanul - Ideea europeeană” (1993-2000), „Caietele Prodan” (1994-1995), „TV Satelit” (Cluj, 1994-1996) și la „East” (din 1998), prima revistă autohtonă pe internet. P.
PECICAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288744_a_290073]
-
literar și artistic”, „Adevărul” (1924-1925, 1928-1929, 1935-1936), unde a lucrat de asemenea ca redactor, „Cinema”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Gazeta noastră ilustrată”, „Ilustrațiunea română”, „Universul”, „Universul literar”, „Magazinul”, „Săptămâna CFR”, „Cuvântul femeilor”, „Îndreptarea”, „Viața de azi”, „Cuvântul liber”, „Gazeta”, „Tribuna politică”, „Decalogul”, „Jurnalul”, „Porunca vremii”, „Rampa teatrală și cinematografică”, „Capitala” ș. a. A fost directoarea revistei „Sub ochii femeii” (1930). A tradus, în volum, Prințesa de Clèves de Doamna de Lafayette (1930) și Foamea cea mare de Johan Bojer (1932). Câteva
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
o poezie în 1938, la „Universul literar”, și mai publică în „Gândul nostru”. Prima carte, Ortodoxie păgână, îi apare în 1941. După o lungă perioadă de interdicție a semnăturii, revine în presa literară, colaborând mai ales la presa clujeană („Steaua”, „Tribuna”, iar după 1990, „Clujul liber”, „Nu”). Va publica volumele Țărâna serilor (1967), Reminiscențe (1969), Trecerea pragurilor (1972), Elegii (1975; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca), Nimburi (1977), Pâinile punerii nainte (1979), În lumina înserării (1982), Înstelatele oglinzi (1984), Orfica tăcere (1988
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
din regiunea de odinioară (poeme în proză), în 1979 e publicat volumul antologic Va fi liniște va fi seară, cuprinzând numeroase poeme inedite, iar în 1983 iese de sub tipar Guillaume poetul și administratorul. A colaborat la „Amfiteatru”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „România literară”. A tradus - de regulă în colaborare - mai multe cărți. Cantitativ deloc amplă, poezia lui M., de o originalitate ireductibilă, a produs o puternică impresie și i-a rezervat poetului un loc cu totul aparte în tabloul literaturii contemporane
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
Filologie, secția română-italiană, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1979-1983), în timpul studenției fiind redactor și cronicar literar la „Echinox”. Este repartizat ca profesor de literatură română la Liceul Industrial nr. 2 din Oradea, unde lucrează până în 1989. Redactor scurt timp la „Tribuna” (1990) și la „Apostrof” (1990-1991), devine ulterior cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca. Debutează cu versuri în „Tribuna” (1980), colaborând cu poeme, eseuri, cronici literare și traduceri (lirica și eseuri filosofice) și la „Steaua
MILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
română la Liceul Industrial nr. 2 din Oradea, unde lucrează până în 1989. Redactor scurt timp la „Tribuna” (1990) și la „Apostrof” (1990-1991), devine ulterior cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca. Debutează cu versuri în „Tribuna” (1980), colaborând cu poeme, eseuri, cronici literare și traduceri (lirica și eseuri filosofice) și la „Steaua”, „Familia”, „Vatra”, „Apostrof”, „Interval”, „Poesis”, „Calende” ș.a. Debutul editorial se produce cu volumul Lecturi bacoviene și alte eseuri (1995). Colaborează la Dicționarul scriitorilor români
MILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
Metoda istorică și estetică în cercetarea operelor literare, susținută la Universitatea din București, a obținut doctoratul în litere și filosofie. A practicat meseria de profesor și pe aceea de avocat. A colaborat la numeroase periodice, între care „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Rampa”, „Universul”, „Revista idealistă”, „Adevărul literar”, „Flacăra”, „Dimineața”, „Facla”, „Viața literară și artistică”. A mai semnat și O.M. sau Omin. M. este recunoscut ca unul dintre „maeștrii” falsului documentar introdus în câmpul cercetării literare. A plastografiat abundent, a inventat
MINAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288151_a_289480]
-
revistele „Femeia” și „Luceafărul” (1967-1975). În 1975 se stabilește în Suedia, căsătorindu-se cu editorul suedez René Coeckelberghs. Debutează cu poezie la „Luceafărul” în 1959, și editorial în 1965, cu Ceremonie de iarnă. Colaborează la „Viața studențească”, „România literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Vatra”, „Apostrof”, „Secolul 20” și la diverse reviste de cultură din Suedia. A publicat literatură pentru copii: Bobinocarii (1969), Catargul cu două corăbii (1969), „însemnări de scriitor” (memorialistică, ficțiune, reportaj) în 12 revelații (1974), reluate în 33 de revelații
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
la „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Argeșul”, „Astra”, „Basarabia”, „Caiete de literatură”, „Cronica”, „Echinox”, „Flacăra”, „Iașul literar”, „Limbă și literatură”, „Lumea românească”, „Manuscriptum”, „Preocupări literare”, „Ramuri”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Revista muzeelor”, „România literară”, „Steaua”, „Tânărul scriitor”, „Timpul”, „Tomis”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. A folosit pseudonimele Simina Calomfir, Otilia Florin, Tanți Mili. O plachetă, Dă-mi o fărâmă de lumină (1942), a trecut neobservată. M. își face o preocupare de o viață din cercetarea și editarea operei lui B. Delavrancea
MILICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288141_a_289470]
-
apărându-i un grupaj în „Steaua” (1970). Prima carte de poezie, Legea conservării adolescenței, îi este publicată în 1977. Colaborează cu versuri, recenzii, eseuri, cronici muzicale, traduceri (din engleză, germană, spaniolă, portugheză, franceză, italiană, suedeză, rusă) la „Echinox”, „Steaua”, „Familia”, „Tribuna”, „Vatra”, „Transilvania”, „Amfiteatru”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Ateneu”, „Argeș” ș.a., precum și la reviste din străinătate. A mai semnat Virgil Mihai sau V. Iahim. Coproducător al unor albume discografice, este și coautor al video-filmului Paradis pierdut în memorie (1995). Este distins cu
MIHAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
dar și articole, însemnări („însemnări leneșe”), cronici dramatice, recenzii îi vor mai apărea în „Ramuri”, unde a lucrat un timp ca redactor, „Năzuința” (Craiova), „Adevărul literar și artistic”, „Clipa”, „Cuvântul literar și artistic”, „Convorbiri literare”, „Omul liber”, „Țara de Jos”, „Tribuna nouă” (Arad), „Mișcarea literară”, „Gândirea”, „Universul copiilor”, „Cetatea literară”, „Universul literar”, „Universul”, „Flamura” (Craiova), „Comedia”, „Viața literară”, „Arhivele Olteniei”, „Curierul Olteniei”, „Bilete de papagal”, „Conștiința națională” (Craiova), „Cuvântul”, „Presa” (Craiova), „Dimineața copiilor”. Traducerile (din Jean Richepin, Prolog fantezist, și din
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
1950-1951), unde concomitent e și cadru didactic. Va funcționa ca redactor la „Viața românească” (1951-1953), corespondent special la „Scânteia tineretului” (1953-1954), redactor la „Gazeta literară” (1954- 1957). În 1957 se întoarce la Cluj, unde va fi redactor-șef al revistei „Tribuna” (1959-1970), președintele Comitetului de Cultură și Educație Socialistă al județului Cluj (1970-1972), corespondent special al ziarului „Satul socialist” (1972-1974), director artistic la Filarmonica din oraș (1974-1984). După 1989 organizează și conduce editura și revista „Viața creștină” a Bisericii Greco-Catolice. Poetul
MIRCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
Coșoiu, publicată în „Lupta Ardealului” (1949). Primul volum de proză, romanul Pâine albă (1952; Premiul de Stat), va fi tradus în limbile maghiară, germană, bulgară și albaneză. A colaborat la „Lupta Ardealului”, „Almanahul literar”, „Viața românească”, „Gazeta literară”, „Tânărul scriitor”, „Tribuna”, „Steaua” ș.a. Scrierile lui M. din anii ’50 - Sfat prețios (1952), Matca (1953), Un flăcău pe plac (1953), Povestiri (1955) ș.a. - sunt puternic afectate de obediența față de exigențele propagandistice impuse literaturii de oficialitățile din epocă. Sufocate de tezism, calitățile scriitoricești
MIRCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
secretar al Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor. Este desemnat tot acum ca vicepreședinte, apoi președinte al Centrului European de Poezie și Dialog Cultural Est-Vest „Constantin Noica” din Sibiu. Între 1998 și 2002 e membru al Consiliului Uniunii Scriitorilor. Debutează la „Tribuna”, în 1965, cu poemul Pescuitorul de perle, iar primul volum de versuri, Istm, îi apare în 1971. Colaborează la „Echinox”, „Steaua”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Luceafărul”, „Transilvania”, „Viața românească” ș.a. I s-a decernat Premiul Asociației Scriitorilor din Sibiu (1978), Premiul
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
și conferințe în diverse centre universitare din străinătate, a participat la numeroase colocvii sau reuniuni literare, iar în 1970-1971 a fost detașat la Universitatea Lyon II ca lector de limba și literatura română. Debutează în presă ca elev, publicând în „Tribuna Ardealului” din Cluj (1942) o poezie, Țăranii. Va mai colabora cu versuri, proză scurtă și folclor cules din satul natal la „Săptămâna” din Bistrița și „Viața ilustrată” din Cluj. După 1944 publică în „Tribuna nouă” și „Lupta Ardealului”. Scrie la
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
în presă ca elev, publicând în „Tribuna Ardealului” din Cluj (1942) o poezie, Țăranii. Va mai colabora cu versuri, proză scurtă și folclor cules din satul natal la „Săptămâna” din Bistrița și „Viața ilustrată” din Cluj. După 1944 publică în „Tribuna nouă” și „Lupta Ardealului”. Scrie la majoritatea periodicelor culturale apărute între 1948 și 1989, în special la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Steaua”, „Tribuna”, „Flacăra”, „Iașul literar”, dar și la alte periodice din capitală sau din alte orașe
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
natal la „Săptămâna” din Bistrița și „Viața ilustrată” din Cluj. După 1944 publică în „Tribuna nouă” și „Lupta Ardealului”. Scrie la majoritatea periodicelor culturale apărute între 1948 și 1989, în special la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Steaua”, „Tribuna”, „Flacăra”, „Iașul literar”, dar și la alte periodice din capitală sau din alte orașe, inclusiv la „Revista română”, cu ediții în limbi străine, precum și la publicații de specialitate, științifice, academice sau universitare („Limbă și literatură”, „Analele Universității București” ș.a.) și
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
publicații de specialitate, științifice, academice sau universitare („Limbă și literatură”, „Analele Universității București” ș.a.) și la o seamă de cotidiene. După 1989 e prezent în ziarele „România liberă”, „Adevărul”, „Evenimentul” și în revistele „România literară”, „Literatorul”, „Adevărul literar și artistic”, „Tribuna”, „Steaua”, „Caiete critice”, „Ramuri” cu articole, eseuri, recenzii, cronici, articole, studii critice sau istorico-literare. A folosit ocazional pseudonimele Dan Milcu, Duiliu Marcu, Damian Mihuț, Dionisie Mirea, D. Meseș ș.a., numele Micu fiind luat oficial în 1969. A debutat în volum
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj. Din 1990 conduce Editura Clusium din Cluj-Napoca. Debutează cu versuri în 1969 în paginile revistei „Steaua”, iar în 1972 figurează în sumarul volumului colectiv Eu port această ființă. Colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „România literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Convorbiri literare” ș.a. Este coautor la Atlasul lingvistic român pe regiuni. Banat (I, 1980). Adevăratul său debut editorial îl constituie cartea de poezii Alarhos, apărută în 1975. În 1993 beneficiază de o bursă de
MOCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288198_a_289527]
-
despre flori, insecte și păsări, pref. edit., Sibiu, 1996; Septimiu Albini, Scrieri, pref. edit., Sibiu, 1998. Culegeri: Cântecele noastre. Folclor poetic hunedorean, Deva, 1969 (în colaborare). Repere bibliografice: C. Catrina, „Creatori populari sibieni”, RMZ, 1976, 5; Laura Sârbu, „Butea junilor”, „Tribuna Sibiului”, 1976, 29 octombrie; Titu Popescu, Un fructuos bilanț editorial, RMB, 1978, 9 februarie; A.G.[Anca Goția], „Butea junilor”, „Forschungen zur Volks - und Landeskunde”, 1979; Datcu, Dicț. etnolog., II, 86-87; Ioan Mariș, „Confrerii carpatice de tineret. Ceata de feciori”, „Tribuna
MOISE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288207_a_289536]
-
Tribuna Sibiului”, 1976, 29 octombrie; Titu Popescu, Un fructuos bilanț editorial, RMB, 1978, 9 februarie; A.G.[Anca Goția], „Butea junilor”, „Forschungen zur Volks - und Landeskunde”, 1979; Datcu, Dicț. etnolog., II, 86-87; Ioan Mariș, „Confrerii carpatice de tineret. Ceata de feciori”, „Tribuna culturală”, 1999, 7 mai; Ana Grama, Etnologia sibiană în contextul cercetării academice naționale, „Rondul”, 1999, 7 mai. I.D.
MOISE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288207_a_289536]
-
câteva volume care, privite în ansamblu, schițează un itinerar spiritual sui-generis. A debutat cu note de critică literară în „Jurnalul literar” (1939) și a colaborat la „Revista Fundațiilor Regale”, „Lumea”, „Națiunea”, „Dreptatea”, iar după 1960, la „Limba română”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Cronica”, „România literară” sau la „Diogene”, „Neohelikon”, „New Literary History”, „Comparative Literature Studies” ș.a.; a semnat și M. Adrian. Eficientă apare activitatea lui M. de inspirator, animator și editor al publicației plurilingve „Cahiers roumains d’études littéraires”, pe care a
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
Brașov și face studii de filosofie la Cluj și Viena, absolvind în 1884. Funcționează ca profesor supleant de geografie, istorie și limba maghiară la Brașov (1885-1887), devenind ulterior director al unei tipografii din Sibiu și redactor la publicațiile „Telegraful român”, „Tribuna”, „Foaia poporului”. Va edita revistele „Rândunica” (1894-1895) și „Femeia și familia” (1903). În 1911 este numit director al „Gazetei Transilvaniei”. În toate aceste periodice au apărut sub semnătura sa o serie de studii geografice (unele adunate și în volum), basme
MOLDOVAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288226_a_289555]