9,257 matches
-
să atingă starea generală de stupoare care cuprindea ca o vrajă livada exact la momentul acela al zilei. Sampath se întinse amețit în patul lui de sfoară. Își ținea palmele în sus astfel ca umbra lor să se reflecte pe trunchiul iluminat din fața sa și-și privea degetele mișcându-se, compunând o floare de lotus cu petale care se deschideau și se închideau, un pește înotând, o cămilă balansându-se. Era uimit de gradul de sofisticare al umbrelor pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fusese mai absorbit. Își gâdilase călcâiele cu marginea tăioasă ca o lamă a ierburilor sălbatice, își frecase picioarele de o bucată de scoarță ca să fie cuprins de același extaz insuportabil pe care îl simte o pisică frecându-se de un trunchi de copac. Storsese cleiul lipicios din arbuști, tăiase tulpini ca să curgă sava ca laptele și să se picteze cu albul ei pe picioare. Scuturase stamine încărcate cu polen ca să-și verse povara galbenă și bogată pe degetele sale și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
În timp ce frunzărea revista OK!, Julia s-a oprit brusc să se holbeze la imaginea unei femei îmbrăcate în ceea ce părea a fi un abajur cu franjuri întors cu susul în jos. Piciorușele viguroase i se ițeau din fund ca două trunchiuri de copac, iar labele erau îndesate într-o pereche de sandale ortopedice, cu talpă de plută, care arătau cu cel puțin un număr mai mici decât ar fi trebuit. Julia a studiat intrigată fotografia, ca să afle identitatea acelei nefericite care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ca apa. Lăsă liber mehari-ul, care începu imediat să pască, nepăsându-i de nimic altceva decât de hrana sa, mai proaspătă și mai gustoasă acum datorită ploii căzute, și înaintă în tăcere, aproape târându-se, de la o stâncă la trunchiul răsucit al unui arbust, de la o mică dună la un tufiș de scaieți, până ajunse, în sfârșit, în locul perfect, o movilă de piatră de unde domina, la mai puțin de trei sute de metri distanță, silueta zveltă a marelui mascul al turmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mâinile cu cearșaful murdar, luă revolverul și pușca și se apropie de ușă, de unde aruncă o privire afară. Santinela era la fel de adormită ca la venire și nici o adiere de vânt, nici o suflare de viață nu mișca palmierii. Alunecă de la un trunchi la altul, până ajunse la dune pe care se cățără cu agilitate. După cinci minute, dispăruse de parcă l-ar fi înghițit nisipul. Se însera când ordonanța căpitanului descoperi cadavrul. Țipetele sale, aproape isterice, se răspândiră prin oază și îi făcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ei, de cel mult șase ani, o ajută să se ridice și o susținu În vreme ce-și relua fuga, șchiopătând. Am grăbit noi Înșine pasul spre locul de Întâlnire. Pe drum, un grup de tineri ridica o baricadă, două trunchiuri de copac peste care se Îngrămădeau, În dezordinea cea mai deplină, mese, cărămizi, scaune, cufere, butoaie. Am fost recunoscuți, ne-am lăsat să trecem, sfătuiți fiind să ne grăbim, pentru că „vin pe aici”, „vor să incendieze cartierul”, „au jurat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu o bucată de pânză neagră. Când îi venea rândul, își lua un elan scurt, alerga câțiva pași și deodată încremenea, ca prin farmec. Cu un picior se sprijinea pe pământ, pe celălalt ridicându-l în aer și își apleca trunchiul în față. Preț de o secundă, tata arăta ca o balerină. Dacă îi ieșea prost aruncarea, înjura la fel ca italienii. Atunci nu avea nevoie să-i mai traduc. Am dat ocol terenului de fotbal și am intrat în păduricea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
loc povețele iscusite ale indienilor și nu voiam decât să ajung cât mai repede la tata. Dar nu mă depărtasem prea mult, când am auzit din nou geamătul. Acolo între copaci era o fată, ea se rezema cu spatele de trunchiul unui copac. Era și un băiat, care stătea aproape lipit de ea. La început s-au uitat doar unul la altul, fără să se atingă. „Calea cea mai scurtă din lume e aceea dintre două priviri”, îmi spusese odată mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mă simțeam sigur pe mine, mă arătam la vedere. Pășeam tacticos și semeț prin tot câmpul de zbor, întorcându-mă la avioane, iar când ajungeam acolo, lucrurile se petreceau de fiecare dată în felul următor. Fetele se așezau pe un trunchi de copac, aruncând înspre noi priviri nerăbdătoare, elevii se strecurau afară din carlingă, luau poziție de drepți și mustăceau, dar fetele se aflau prea departe ca să le poată vedea zâmbetul. După ce se terminau toate astea, venea rândul meu să intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pentru că vorbele, dacă nu știți, se mișcă mult, se schimbă de la o zi la alta, sunt instabile ca niște umbre, umbre ele Însele, care și sunt și nu mai sunt, baloane de săpun, scoici din care abia se aude respirația, trunchiuri retezate, v-am informat, e gratis, nu pretind nimic pentru asta, Între timp Îngrijiți-vă să explicați bine cititorilor dumneavoastră cum-urile și de ce-urile vieții și morții, și, acum, revenind la obiectivul acestei scrisori, scrisă, așa cum a fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
alătur, să mă bucur de viața scurtă, scurtă a florilor de primăvară, care se consumă aproape la fel de repede ca aceea a unui chibrit, iată că printre copaci văd o siluetă palidă învârtindu-se în pași de dans, sărind de la un trunchi la altul, îngenunchează, își pleacă nările spre pământ, ca și când ar împlini un ritual antic, ce îmi trezește frica, imediat cobor grăbită, ies din hotel, merg spre pădure, iar acolo stă el culcat printre copaci înalți și floricele strălucitoare, cu umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în primele zile ale unei noi iubiri, atunci când dragostea învăluie încă întregul trup asemenea unui scut, respingând toate săgețile. În dimineața aceasta nu sunt singură, ea este aici lângă mine, încercuindu-mă cu trupul ei cald și greu asemenea unui trunchi de copac, cu vocea ei liniștitoare, cu pacea ei adâncă. În oglinda laterală văd o bucățică de cer urmărindu-mă, știu, acesta este un semn, în felul acesta ea îmi amintește să fiu asemenea lui, detașată și plină de compasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă vrei cu adevărat, crezi că ești mai bună decât mine, dar rămâi alături de mine de teama singurătății, nu datorită iubirii, dar niciodată nu îl ascultasem cu adevărat, doar îmi așteptasem rândul să vorbesc, să îi retez argumentele așa cum retezi trunchiul unui copac, acum îmi amintesc privirea lui jignită în timp ce cobora scările, nu a trecut nici măcar o săptămână și deja m-ai trădat, ai renunțat la mine, mult mai repede decât aș fi crezut. Curenți răcoroși de aer rece îmi bântuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Degetele lui se strâng deodată, ascunzându-se sub piele, dovedindu-i vinovăția. Plec împreună cu ea, dar nu este ceea ce crezi, spune el repede către adâncurile dulapului, și eu îmi pun mâinile pe treptele scării, imediat o voi scutura, așa cum scuturi trunchiul unui copac pentru a-i culege fructele, iar el va cădea rănit pe podea, nu va mai pleca nicăieri, cu nimeni, dar, din nefericire, lucrul acesta se întâmplase deja, zăcuse aici prăbușit și rănit, cu toții suferiserăm din cauza aceasta, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Singurul lucru pe care-l distingeam era puzderia de siluete care se îndrepta spre nicăieri. Continuam să o strig pe Midori din inima acelui abis nemărginit. Keyaki face parte din familia ulmului, atinge înălțimea de treizeci de metri și diametrul trunchiului este de aproximativ doi metri. 1 Steagul }\rii de la Soare-R\sare. Kimigayo este imnul național al Japoniei. (n. tr.) O rogojină măsoară 90/180 cm. (n.tr.) 1 T\iței semipreparați. 1 Localitate în apropierea ora[ului Tokyo. 1 Universitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ai grijă de picioare. Te strîng mocasinii? — Nu. Și am tălpile Întărite, toată vara am umblat desculță. — Și ale mele-s la fel. Haide. SĂ mergem. Se așternură la drum, pășind pe covorul de ace; copacii erau Înalți și Între trunchiuri nu erau tufișuri. Începură să urce dealul și luna ieși dintre copaci - În lumina ei se vedeau Nick cărÎnd rucsacul uriaș și soră-sa cu carabina de 22. CÎnd ajunseră pe creasta dealului, priviră Înapoi la lacul strălucind sub clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
acoperișurile. Pe lîngă potecă trecea un izvor din care băură apă. Soarele nu se ridicase Încă și amîndoi Își simțeau stomacul gol după o noapte de mers. — Tot ce-ai văzut În spate era buciniș. Îi taie doar pentru coajă, trunchiurile nu le folosesc. — Și cu poteca aia ce e? — PĂi, probabil c-au Început să-i taie din capătul celălalt, după care au tîrÎt cojile și le-au strîns lîngă drum ca să le poată duce noaptea. După care au tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
trece prin ele, și era foarte cald, și polenul pufulițelor se depunea pe părul fetei și o făcea să strănute. — Al dracu’ drum, spuse ea. Se odihneau pe un buștean inelat, acolo unde fusese tăiat. Urma toporului era cenușie În trunchiul gri și putrezit, și peste tot erau trunchiuri gri și crengi gri din care creșteau minunații muguri care nu mai foloseau la nimic. — Îi urăsc, spuse soră-sa. Și buruienile astea, parcă-s niște flori Într-un cimitir de copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
polenul pufulițelor se depunea pe părul fetei și o făcea să strănute. — Al dracu’ drum, spuse ea. Se odihneau pe un buștean inelat, acolo unde fusese tăiat. Urma toporului era cenușie În trunchiul gri și putrezit, și peste tot erau trunchiuri gri și crengi gri din care creșteau minunații muguri care nu mai foloseau la nimic. — Îi urăsc, spuse soră-sa. Și buruienile astea, parcă-s niște flori Într-un cimitir de copaci de care nu se Îngrijește nimeni. — Acum Înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Puțin. — Așa mă gîndeam și eu. SĂ mîncăm niște mere. Coborau un deal lunguieț cînd zăriră razele soarelui printre copaci. Ajunși la marginea pădurii, Începuseră s-apară perișorii și gladiolele, și pămÎntul era acoperit cu tot felul de plante. Printre trunchiurile copacilor Începea să se vadă o pajiște pe care creșteau mesteceni albi de-a lungul unui rîu. Dincolo de pajiște se vedea o mlaștină verde cu cedri și, mult În spatele mlaștinii, se Înălțau dealurile de un albastru Închis. Un braț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Apoi prinse un cîrlig pe care-l scoase din aceeași cutie. După care, ținînd cîrligul, testă firul și flexibilitatea crengii de salcie. Își lăsĂ undița jos și se Întoarse - cedrii erau mărginiți de un crîng de mesteceni, unde era un trunchi mic, putrezit de cîțiva ani. Împinse bușteanul și găsi sub el cîteva rîme. Nu erau mari. Dar erau roșii și vioaie, așa că le băgĂ Într-o cutie mică de tinichea cu capacul găurit, o cutie În care fusese cîndva tutun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
desișul din care se hrănise, după care tăiase un fel de cărare printre copaci, iar David și cu taică-său urmăriseră stropii mari de sînge. Apoi elefantul se băgase În desiș și David Îl văzuse, gri și imens, sprijinit de trunchiul unui copac. De unde stătea, David Îi vedea doar sternul, și atunci taică-său o luă Înainte, iar David Îl urmă și se apropiară de elefant dintr-o parte, ca și cum ar fi fost o corabie mare, și David văzu sîngele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Vești bune de pe continent este o altă povestire completă, a cărei acțiune se desfășoară În Cuba. Vești bune de pe continent Timp de trei zile a bătut dinspre sud, Îndoind crengile palmierilor regali pînĂ ce le-a desprins, În șir, de pe trunchiurile gri, aplecate de vînt. Tulpinile de un verzui Închis se zbăteau sălbatic, ucise pe rînd de vîntul tot mai puternic. Crengile de mango se cutremurau și În cele din urmă se rupeau troznind, iar florile erau arse de vîntul fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
petalele uscate. Iarba se uscase, pămÎntul nu mai avea nici urmă de umezeală și praful era purtat de vînt. A bătut fărĂ oprire timp de cinci zile, iar cînd s-a oprit, jumătate din crengile palmierilor atîrnau moarte pe lîngă trunchiuri, florile verzi de mango zăceau Întinse la pămÎnt sau printre crengile copacilor cu mugurii uscați și petalele uscate. Recolta de mango era distrusă, ca și restul recoltelor ce trebuiau culese În anul acela. Legătura prin telefon cu continentul fu reușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
terreiro. A fost ales de Iansă, stăpâna războiului și a vânturilor...” „Dar de unde provin aceste divinități?” am Întrebat. „E o istorie complicată. Mai Întâi, există o ramură sudaneză, care se impune În nord Încă de la Începuturile sclavagismului, iar din acest trunchi provine candomblé-ul așa-zișilor orixás, adică al divinităților africane. În statele din sud avem influența grupurilor bantu, și În acest punct Încep amestecăturile În lanț. În timp ce cultele din nord rămân credincioase religiilor africane originare, În sud macumba primitivă evoluează către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]