3,966 matches
-
mâna după țigară. În general, desfășurarea cronologică a poveștii mele mă strânge ca un corset. O, de-aș putea acum să vâslec înapoi și să acostez pe una din plajele de la Marea Baltică pe care, copil fiind, însăilam cetăți din nisip ud... O, de-aș mai ședea o dată la fereastra podului și de-aș putea să citesc, pierdut de mine însumi, ca niciodată după aceea... Sau să mă mai ciucesc o dată sub pânza de cort cu camaradul meu Joseph și să jucăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
adevărat că încă mai locuiam departe de lumina zilei, în camera de zece paturi a căminului Caritas de pe Rather Broich, dar spațiosul atelier al studenților cu ferestrele lui înalte spre nord, cu mirosul de lut, cu ghipsul și cu cârpele ude a devenit căminul meu propriu-zis. Învățat din perioada uceniciei mele de cioplitor în piatră să mă scol devreme, eu eram primul student care sta în fața caprei de modelaj și adeseori ultimul care-și învelea lucrarea în cârpe. Unde altundeva aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
intitulat Iubita; hnz Într-un epitaf plin de durere Înăbușită. Dar la ce să mai continuăm? Ar fi obositor. Pentru moment, nu vom spune nimic despre rânduri Întregi În care nu există nici un cuvânt care să figureze În dicționar! Hlöj ud ed ptá jabuneh Jróf grugnó Clenciul ar fi fost apă de ploaie dacă nu s-ar fi amestecat subsemnatul, care, Între cântatul cocoșilor și miezul nopții, am descoperit, Într-un Blicamceper În stare bună, un carnețel În care scrisese chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
trebui să rămânem. Deodată auziră un plescăit și văzură cum covorul de la picioarele lor deveni mai Întunecat la culoare și umed. — Ce-i asta? — Aș zice că e apă, spuse Harry. Apă sărată? Întrebă Ted, aplecându-se și pipăind porțiunea udă. Își linse degetul. — Nu are gust sărat. De deasupra lor, o voce preciză: — Asta pentru că e urină. Privind În sus, o văzură pe Teeny Fletcher stând pe o platformă În mijlocul unei rețele de țevi, nu departe de tavanul boltit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Împletici spre el, ridicând o mână și spunând: „Norman! Norman! Trebuie să...“, pentru ca apoi să se prăbușească peste el. Norman căzu pe covor, sub canapea, alunecând către peretele exterior rece al Încăperii și realizând cu groază că Întreg covorul era ud. Apa se infiltra În habitat! Trebuia să facă ceva: se zbătu să se ridice În picioare, stropit de apa care pătrunsese printr-o fisură de la Îmbinarea pereților. Privi În jur și văzu cum apa țâșnea Înăuntru În mai multe locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
După ce m-am murdărit lovindu-mă de lume, mă zbat cumva să mă eliberez de povară. Să mă prindă moartea uscat, nu cum, deja, am început să putrezesc. Sînt mișcat, V.-din spital-de afecțiunea cu care sora îmi schimbă compresele ude și-mi șterge sudoarea. Îi este milă și e fericită. Cum fericit e și cel care m-a lovit. Nu știu cum, îi văd și simt și eu mila: un gardian îi aduce mîncarea. Chiar și bucuria sa, pusă în sunete, pare
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
holocaustul. Acolo, în tăcere irespirabilă, toate cuvintele se confundă și numele se afundă într-o ireversibilitate funerară. O soră îmi injectează ceva în punga de perfuzie. Un alt medic ridică privirea de pe monitor și-mi privește corpul înfășurat în cearșafuri ude. Spasmele se domolesc. Ei nu se tem de moarte. Dar poate că-i vorba de moartea altcuiva, a unui străin. Căci toată lumea îi îngroapă pe cei apropiați cumva, cu o conștiință încărcată. Rapid și adînc. Și-i pomenesc, ținîndu-le slujbe
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să-mi iau adidașii. Când, după multă vreme, Helen s-a întors de la magazin, udă leoarcă, picurând peste tot și lamentându-se în gura mare, mi-a întins sticla de un litru de vodcă, care era băgată într-o pungă udă. Restul de la cele cincisprezece lire nu a fost cerut. Și nici nu a fost oferit. Până când am ajuns să descopăr că sticla fusese deja deschisă și cam un sfert din conținut lipsea, Helen dispăruse demult. Dar la fel dispăruseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să decreteze cât de bătrâne eram. Dar ce conta? Cineva mi-a pus sub nas o cutie pe care a zdrăngănit-o nițel. — Vreți să dați ceva pentru copiii nevoiași? m-a întrebat un bărbat hăituit îmbrăcat cu un pardesiu ud. — Sigur, am răspuns eu, ceva mai generoasă decât de obicei din cauza alcoolului. Și am pus o liră în cutie. —Dumneavoastră? a zis el uitându-se la Laura. Pe Adam nu-l întrebase. Era clar că-și dăduse seama că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și sărac. — Ar fi grozav, mi-a răspuns Adam. Cred c-am pierdut ultimul autobuz. El mi-a zâmbit. Eu m-am relaxat. Îi făceam o favoare. Nu încercam să profit de el. Am mers în pas alert pe străzile ude până când am ajuns la parcare. Și credeți-mă că drumul parcurs prin ploaie n-a avut nimic romantic. A fost o mare nenorocire. Cizmele mele erau din piele întoarsă. Așa că urma să-mi petrec toată viața ținându-le deasupra unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fost o mare nenorocire. Cizmele mele erau din piele întoarsă. Așa că urma să-mi petrec toată viața ținându-le deasupra unui ceainic aburind ca să le readuc la splendoarea de odinioară. Ne-am urcat în mașină. Adam și-a aruncat geanta udă fleașcă pe bancheta din spate. S-a așezat pe locul de lângă șofer și mă jur că a umplut toată partea din față a mașinii. Și-așa am pornit. Adam a început să umble la radio. A, nu! i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
deschis ușa de la intrare și m-a introdus într-un apartament care arăta normal. De fapt, aș merge până acolo și aș spune că arăta de-a dreptul plăcut. — Vino în bucătărie, mi-a spus el dându-și jos haina udă. Am intrat în bucătărie. Adam a pus ceainicul pe foc și a dat drumul radiatorului. Nu unul dintre radiatoarele alea oribile, cu doi elemenți portocalii, care par să fie prezenți la căpătâiul tuturor paturilor, ci era un radiator normal, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
postată direct pe ochiul de la aragaz. Eram suspicioasă. —Celelalte persoane care locuiesc aici, l-am întrebat pe Adam. Sunt tot studenți? Nu, a zis el luându-mi haina și agățând-o lângă radiator. Amândoi lucrează. Ei, asta explica multe. —Ești udă? m-a întrebat el cu drăgălășenie. Vrei să-ți aduc un pulover? — Nu, sunt în regulă, am răspuns eu amuzată. Haina m-a protejat de partea mai consistentă a precipitațiilor. Adam a zâmbit. Atunci îți aduc un prosop să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
OK, mi-a spus el zâmbind. Du-te și fă un duș și ne vedem în cafenea. Când am apărut și eu, după ce petrecusem mult prea mult timp ca să mă machiez, Adam stătea deja la o masă. Părul îi era ud și lucios. Pe masă, în fața lui, stăteau vreo douăzeci de cutii de lapte. În sfârșit, a zis el când m-a văzut. Ei, te-ai simțit bine? A fost grozav, i-am spus. — Te bucuri c-ai venit? m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu? am zis. Lacrimile îmi curgeau șiroaie pe față. — M-am descurcat și fără tine. Și o să mă descurc foarte bine și în continuare. —Îmi dau seama, a spus el clătinând din cap și privind ușor amuzat la chipul meu ud și brăzdat de lacrimi. Of, prostuțo, vino-ncoace! Și m-a tras cumva ciudat peste masă, împingând într-o parte vaza cu flori și sticluțele cu sare și piper și trăgându-mi capul pe umărul lui într-un gest care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
scufundă și nu scapă decît muza lui Shakespeare, deoarece luase lecții de Înot În ocean. Și, În timp ce Will Începe lucrul la A 12-a noapte cu gîndul la femeia iubită, o vedem pe femeia iubită ajungînd la țărm cu rochia udă, apoi pășind cu Încredere pe continent. Începe imigrația. Și nu cu oricine, ci de-a dreptul cu iubita lui Shakespeare, cu cultura. Din neatenție, Statuia Libertății nu se zărește. Dar se va zări În prima scenă din Shakespeare in Love
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-i fac o surpriză și m-am dus s-o văd fără s-o anunț, cu un buchet uriaș de garoafe-n mînă, Îmbrăcat așa cum plecasem cu trenul blindat din unitate, țintele bocancilor făceau un plăcut zgomot cazon pe caldarîmul ud, m-am ridicat puțin pe vîrfuri - locuia la parterul unui bloc din Cotroceni - ca să-mi surprind marea iubire Într-o poziție visătoare, citind sau ascultînd muzică clasică gîndindu-se la mine și tot ce-am reușit să văd a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu fi internate vietățile de peste 65 de ani. El, 84. I-au făcut scobutil. Exact ce-i trebuia, că avea și glaucom. De-ar fi scăpat, prin vreo minune oarecare, ar fi orbit. Și-am venit de la dispensarul din creierul ud al munților și l-am amenințat pe-al treilea medic de salvare și ăla s-a speriat și s-a Îndurat să ne ducă dracu’ la spital. În mașină, bunicul n-a scos o vorbă și a privit tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
atunci hai să hrănim mîțele alea. Karen zîmbi și Îl conduse prin iarbă, șovăind pe tocurile ei Înalte. Tunete, fulgere, ploaie... Karen Își lepădă pantofii și o luă la fugă desculță. Jack o ajunse din urmă lîngă veranda casei Învecinate, ud și gata să izbucnească În rîs. Karen deschise ușa. Lumina din hol era aprinsă. Jack se uită la tînără - tremura și i se făcuse pielea ca de găină. Karen Își scutură apa din păr. — Pisicile sînt la etaj. Jack Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de braț. — Mă bucur că te-ai gîndit la asta și Îmi placi. Iar dacă aștepți În dormitor, o să mă curăț și de Veronica, și de acel bancher de investiții. *** Se Întoarse la el goală, brunetă și cu părul Încă ud. Bud se sili să acționeze Încet, să nu se grăbească cu sărutările, de parcă Lynn ar fi fost o femeie singură și tristă, pe care Își dorea să o iubească pînă la moarte. Femeia Îi susținu lentoarea cu sărutările și mîngîierile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pătrunse În ea și Își ținu mîinile pe sînii ei, așa cum Îl Învățase. Își dădu drumul energic În ea, simțind cum picioarele lui pulsează și cum coapsele ei Îl ridică de pe așternuturi. Apoi Își simți fața lipită de părul ei ud și brațele li se Încleștară În jurul trupurilor. Se odihniră și discutară. Lynn Îi vorbi despre jurnalul ei: o mie de pagini scrise la liceul din Bisbee, Arizona. Bud bătu cîmpii pe tema cazului Nite Owl și apoi Îi vorbi despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
publicate În Los Angeles Daily News provoacă presiuni asupra Departamentului de Poliție din Los Angeles ca să redeschidă ancheta În cazul crimelor de la Nite Owl din 1953. Comandantul LAPD, William H. Parker, a numit controversa „un butoi de pulbere cu fitil ud. Totul este un șir de prostii fără noimă. Mărturia unui infractor degenerat și o crimă dublă, fără legătură cu cazul, nu constituie motive suficiente pentru redeschiderea unui caz rezolvat cu succes acum cinci ani. Am susținut În 1953 acțiunile căpitanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Ed scormonea cu vîrful pantofului prin moloz. David Mertens bîntuia prin preajmă - trebuia să fie acolo. Așa era firesc. Podeaua se prăbușise În spațiile goale ale fundației - grinzi care trebuiau date la o parte. Grămezi de lemne, mormane de stofă udă, dar nici o scînteiere metalică, nimic care să trădeze locul. Muncă de o săptămînă pentru o echipă de zece oameni, plus un tehnician pentru dezamorsarea bombei. Ocoli ruinele și se duse În curte. O verandă de ciment În spate. O lespede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
bulbuci. Trăgea cu ambele mîini: ghips, apă, bulbuci... o ușă metalică batantă. Erupție de pastile, dosare În huse din plastic, plastic peste bani gheață și praf alb. Grămezi peste grămezi peste grămezi - apoi nimic, doar o gaură neagră și adîncă. Ud fleașcă, Începu să facă naveta Între piscină și mașina lui, cu soarele bătîndu-l În creștet. CÎnd a terminat de cărat toată comoara, aproape că i se uscaseră hainele. O ultimă cursă, În caz că EL se afla ACOLO: pastile luate În căușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
îngălbenit, i se lipise de transpirație de cap și de ceafă. Nasul părea că i se subțiase, ochii adânciți în orbite erau înconjurați de cearcăne foarte conturate, iar deasupra pomeților, chiar în dreptul cearcănelor, se formaseră două pungi atârnânde. Cămașa toată udă i se lipise de spatele subțire în două rotocoale mari, ca niște pete uleioase. Andrei Vlădescu și fiica ei s-au privit pe deasupra capului cu păr îngălbenit, în timp ce bătrâna doamnă se străduia să-și vâre picioarele umflate în papucii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]