3,448 matches
-
de pepene, dar hainele i s-au udat leoarcă, de scalda fără voie ce a făcut-o. Ieși pe mal, adună rămășițele harbuzoaicei și le duse într-un tufiș spre râpa Gârceneanca, unde nimeni nu le-ar fi descoperit. Apoi, udă ca o paparudă, se strecură în colibă și așeză ciotul de secere în așa fel încât să nu se cunoască că a umblat mână de om cu el. Apoi se retrase și ea spre râpa Gârcineanca, unde se dezbrăcă de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
S. B.: Unitatea dumneavoastră, ca și Divizionul, era operativă. M. M.: Da. Un anumit număr de tancuri erau cu muniție în ele tot timpul. Vă dați seama în zilele de vară pe călduri de 30-35 de grade, trebuia să le udam din două în două ore. S. B.: Îmi amintesc că se udau tancurile dar nu știam de ce. M. M.: Păi dacă aveam muniția în ele. În situația în care trebuia să intervenim la un aeroport, la un obiectiv, alea erau
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Un anumit număr de tancuri erau cu muniție în ele tot timpul. Vă dați seama în zilele de vară pe călduri de 30-35 de grade, trebuia să le udam din două în două ore. S. B.: Îmi amintesc că se udau tancurile dar nu știam de ce. M. M.: Păi dacă aveam muniția în ele. În situația în care trebuia să intervenim la un aeroport, la un obiectiv, alea erau gata pregătite: le porneam săptămânal, cu baterii încărcate, cu tot ce trebuie
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
eu nu am fost selectat pentru că am fost mai înalt. Urma ca militarii de la Divizion să stea în mașină și ne-au măsurat din poziția stând pe scaun iar eu eram cu un cap peste normă și am rămas la udat legumele la GAZ și la asigurarea funcționării Divizionului. M. M.: Noi, la paradă, am cazat marinarii. Noi n-am participat la paradă, participau alte unități de tancuri. S. B.: Cred că a fost una dintre cele mai grele perioade pentru
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
eu, pe urmă, l-am folosit. S. B.: Pe partea dumneavoastră de GAZ. Că noi la Divizion nu aveam astfel de sistem. M. M.: Pe partea mea. Voi n-aveați, fiindcă erați în colțul celălalt. S. B.: Știți cu ce udam noi? Cu furtunul de la hidrant. M. M.: Da, știu. Rău stăteam și cu apa, n-ați văzut că erau turnurile alea de apă, că altfel n-aveam de unde? Băgând conductele de irigații, trăgeau apă din lac, din Pantelimon, și aveam
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
S. B.: Aveam și noi la Divizion GAZ, dar fără animale, numai grădină de legume. M. M.: Toată lumea cultiva orice teren. S. B.: Noi aveam între Infirmerie și platoul de la Divizion un teren cultivat cu vinete, pe care noaptea le udam cu hidrantul. Câteodată avea apa o presiune că zburau vinetele cât colo, pentru că jetul era puternic pentru incendii, nu pentru legumicultură. Iar spre poziția Bateriei a IV-a, spre "blocurile NATO", era grădina cu roșii și dovlecei. Varza era tot
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
viața frumoasă acolo, dar grea. S. B.: Tot în urma celebrei vizite a șefului de la Divizie din vara lui '89, am mutat fierul vechi de pe o platformă de beton, am spart platforma cu târnăcopul și am plantat acolo varză. Și am udat varza aia tot restul verii. Cum am sădit-o în iunie, așa era și în septembrie: nici n-a murit, nici n-a mai crescut. Dădeam cu hidrantul cu apă și după aceea se limpezea rigola pe loc, pentru că era
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
apoi până la 17.30, iar eu am citit. După ce am mai făcut o baie am pornit să cunoaștem împrejurimile. Liviu a făcut câteva acuarele. Acum, stând la una din mese, urmărim splendidul apus de soare și bem ouzo în timp ce patroana udă vârtos pe jos și florile ce dau o notă de veselie locului. Pe Liviu continuă să-l sâcâie durerile care acum s-au localizat în gât. Vineri 28 iulie 1995- Knosos- Creta Iată-ne în mult visatul palat din Knosos
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de metri (cel mai înalt, Aconcagua, de 6959 de metri înălțime, nume însemnând în limba indienilor quechua "santinela de piatră")... Textul continua cu alte detalii geografice peste care am sărit, invocând necesitatea de a merge până la frigider ca să-mi mai ud puțin gâtul, uscat de atâta citit, cu apă minerală. De fapt, era vorba despre niște chestii deloc încurajatoare pe care ca soț grijuliu trebuia să le ascund "auditoriului": teritoriu vulcanic, cu 2085 vulcani, din care 55 activi, cu 60 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
uneori de la str)ini, În casele oamenilor și În locuri publice; nu țineau seama de regulile de circulație, nu-și Înregistrau mașinile și nu-și luau permise de conducere și refuzau s) opreasc) la punctele militare de control; se l)udau cu rolul pe care li l-a rezervat destinul, acela de a lupta Împotriva Israelului, minimalizând valoarea armatei. Ins)și prezența lor În Amman, departe de câmpul de lupt), p)rea o provocare la adresa regimului”. Gherilele nu prea f)ceau
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
asemenea plăcerea de a ține În mâini un anumit ou de cristal frumos, fermecător de solid, din granit Întunecat, rămas de la un Paște pe care nu-l mai țin minte; aveam obiceiul să mestec un colț al cearșafului până se uda complet și apoi Înfășuram strâns oul În el, ca să pot admira și linge din nou luciul brun-roșcat al fațetelor frumos Înfășurate, care răzbătea prin țesătură cu o miraculoasă perfecțiune de strălucire și culoare. Dar nu atunci m-am apropiat cel
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
când amușinează că se scufundă corabia?! Frumos i-ar sta Măritului Domn a toată Țara Moldovei... pâș-pâș, să spele putina?! Îl vezi pe Ștefan Voievod, pribeag, zgrepțănând la ușile străluciților crai, cerșind umil un culcuș și-un codru de pâine udat cu lacrimi?! Îl vezi pe Ștefan Voievod în surghiun, oploșit la căldurică, putrezind, plângându-și de milă, blestemându-și vitregia ticăloasei sale sorți?! Un trăsnet despică cerul și-apoi tunetul bubuie pierzându-se printre nouri. Doamne, șoptește Daniil înfiorat... Sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Doamnă. Prea bine... Dar de ce "ostatice"? Să nu mai aud cuvântul aista! Te roagă... te rog și eu, dă-le slobozenia! Să plece! Să ... Și eu te rog, intervine și Țamblac. Voichița se prăvale la picioarele Domnului, dă să-i ude mâna cu buzele sărate de lacrimi și suspină: Mă... Măria ta... Slo... slobozenia... Ștefan o ridică și zâmbește din nou: Păsărica vrea să zboare? Oare se simte în robie la Curtea lui Ștefan Vodă? Dat-am poruncă să fiți cinstite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai repede și mai repede... Întunericul se lasă încet. Și toaca bate, bate... S-a făcut întuneric. Și toaca bate, bate... 10 Prohod cu colind "Marea Neagră lac turcesc" Noapte. Crivățul viscolește spulberând zăpada din pervazul ferestrei. Ștefan, cu cămașa lipită udă de sudoare, sprijinit de perete, împietrit, privește în gol cu ochii împăienjeniți în lacrimi. Îi crescuse și barba... Și nu erau decât patru zile; venise spre el cu mânuțele întinse: "Tata căluțu!". Era bucuria lui să-l călărească, să râdă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Să intre, rostește Ștefan cu indiferență în timp ce Tăutu dă să iasă:... Și... și vezi de colindătorii ceia... Copiii să plece la casele lor; umblă lingoarea pe ulițele Sucevei... Bârsan intră, se prăbușește la picioarele Domnului, îi sărută mâinile, i le udă, bolborosește: Măria ta... Măria ta... Ochiul drept îi este acoperit cu o cârpă neagră, mâna stângă atârnă într-o năframă, e bărbos, murdar, în țoale țărănești, în opinci; numai sabia amintește de mândrul căpitan de viteji al Măriei sale. A... a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
jurat! Voichiță! se răstește el sever. Ce gânduri nebune-s aistea? Voichița îl vedea tulbure prin lacrimile ce stăteau grele să se prăvălească. Și eu?! Eu ce să fac?! Eu cum să trăiesc?! Să trăiesc numai și numai ca să-ți ud lespedea cu lacrimi?! O vezi tu pe Voichița grasă, bătrână, trăind numai și numai ca să te bocească, să-ți țină parastasele?! O vezi tu, pe Voichița să... să... Oprește-te! strigă Ștefan... Fii cuminte Voichiță, îi vorbește el apoi molcom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe care o făcuse. Atunci s-a dus Lot la Avraam și i-a destăinuit acestuia cele petrecute. Avraam l-a povățuit și i-a dat cele trei surcele spunându-i: Mergi acasă, sădește-le în pământ și să le uzi!” Era canonul pentru îndreptarea lui. Așa a făcut. Căra apă din Iordan cu un măgăruș de la distanță de 30 km. Nu era deloc ușor dar făcea ascultare. Însă nu ajungea niciodată cu apă acasă să poată udă, pentru că de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
coborât pe trepte, vreo douăsprezece. Am văzut cum vine apă din stâncă în bazin. Acum în bazin e apa de vreo 40 de centimetri. M-am aplecat de pe trepte să ajung la ea. Doar vârful degetelor am atins, mi-am udat ochii să văd ce trebuie să văd. Apoi am luat o sticlă de apă de 500 ml. Și am plecat mai departe. Zidul Plângerii Aproape de Muntele Sion este Zidul Plângerii. Este un zid înalt de vreo 12 metri. El este
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ajutor pe care mi-au dat-o. Și așa, la orele 2 și 13 minute am ajuns pe creasta muntelui, în vârful lui. Slavă lui Dumnezeu și Maicii Domnului că m-au ajutat. Oricum, eram sleita de puteri și toată udă în spate. De ce? Puteți înțelege de la sine. Duceam păcatele mele în spate și de aceea era greu și mai cădeam și mă mai poticneam uneori. Tot acest urcuș a fost ca un examen pentru mine, nevrednica. Tot timpul, la fiecare
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
îngăduia urcarea pe munte. Este foarte pietros, stâncos și chiar periculos. M-a dus gândul la Domnul Iisus cât a suferit acolo, în puștiul arzător fără pic de vegetație, fără apă. Soarele dogorea, canicula mare. Și nici gură să o uzi cu apă nu puteai. Greu de suportat. El, Domnul Iisus așa a suportat nemâncat și însetat. Și pe deasupra mai vine și diavolul să-L ispitească și-L încearcă de mai multe ori poate, poate L-o amăgi. Dar Domnul Iisus
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
matcă, ci de pământ din noua luncă. Aceste insule, de care apa s-a îndepărtat de jur împrejur a lăsat „insule” înconjurate de pământ, numite „pochine”. Peninsulele, sunt înconjurate de pământ numai pe trei părți, iar pe o parte sunt udate de apele râului. Aceste „peninsule” sunt numite „coturi”. Pe un astfel de „cot”, pe partea stângă a râului, se află satul în care m-am născut la 18 iunie 1922, dar nașterea mea a fost înregistrată pe 22 iunie. Denumirea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
un jgheab de unde apa aluneca pe canalele care împânzeau toată grădina. Omul care deținea grădina de zarzavat (Neculai Bulgarul), era bine priceput la toate muncile necesare funcționării roții de scos apă, la construirea vadurilor pentru aducerea apei unde voia să ude, cât și la semănarea și îngrijirea tuturor răsadurilor de zarzavaturi. Acest specialist harnic și foarte bun la suflet, era un bulgar care venea primăvara, iar toamna pleca la familia lui în Bulgaria. I se zicea „Neculai Bulgaru”, vorbea bine românește
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
se putea face în condiții bune, și nici semănatul, ceea ce făcea ca recolta să fie destul de slabă. De asemenea transportul recoltei era îngreunat fie de drumurile rele, cu gropi sau bălți, fie prin trecerea recoltei prin apa râului unde se uda și se degrada, iar de multe ori căruțele încărcate cu recolta care trebuia adusă acasă, se răsturnau chiar în apa râului. Pentru îndepărtarea acestei greutăți s-a construit, la Domnița, un pod „pe vase”, la care localnicii plăteau un fel
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cauză, cel ce distribuia țuica dimineața, nu le mai da ostașilor rația obișnuită, ci-i așeza în rând și avea într-o mână o cană cu țuică iar degetul arătător de la cealaltă mână îl îmuia în țuică și ungea uda mustața fiecărui ostaș și așa plecau la câmpul de instrucție. Câteva zile ostașii au făcut haz de procedeu, dar după un timp unii dintre ei au raportat neregula. Căpitanul s-a supărat foc și a cerut să fie pedepsiți cei
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
văzut, a închis încet ușa și s-a întors cu explicația adresată bunicului: „Lasă că strângem noi că nu vine ploaia așa de repede. Băeții au treabă; să nu-i deranjăm”. În acest caz, norii s-au împrăștiat fără să ude recolta de pe arie. La masă, pentru că eram mulți, pentru că masa nu putea fi prea bogată, mama mare oferea nepoților tot ce avea mai bun, iar bunicul rămânea flămând pentru că i se „argumenta” că „nepoții trebuie să crească, dar tu nu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]