5,154 matches
-
Întrebuințăm abuziv cuvântul „prietenie“ ori de câte ori cunoaștem pe cineva. Dar cine cunoaște pe cine? Cum poți pretinde că te-ai apropiat de cineva când doar i-ai dat mâna și i-ai spus bună ziua?! Nu te cunoști pe tine însuți, te uimesc propriile tale reacții, darămite să știi cum e alt om. Însă în prietenia adevărată te arunci cu o generozitate fără margini, te lași purtat de credința absolută în celălalt. Amorul te ține în alertă zi și noapte, te face să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
zările și cred în minuni. Ia spune-mi care e eroul tău din viața reală? — Martin Luther King. Al tău? — Papa Ioan Paul II. Eroina ta din istorie? — Maria Antoaneta. — Ai ales niște personalități cu totul opuse, am comen tat, uimită de opțiunea Ioanei. — Așa e, aprobă ea, dar omul este făcut din contrarii. Martin Luther King ne propunea să vedem lumea fără egoism, fără vanitate, eliberată de egoul criminal din noi, pe când Maria Antoaneta se purta ca un copil, se
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
uitarea Și-un venin ce mă usucă verde. LILITLILIANA TIREL Sunt profesor cu rezidența in Iași. De multe ori m-am întrebat cine sunt și încotro mă îndrept! De ce numele meu este Liliana Tirel?...De Ce?!...greu de răspuns!...m-a uimit gingășia și istețimea copiilor, ai căror pași îi îndrum în viață! M-au fermecat marile personalități istorice și culturale încât mi s-a părut firesc să urmez cursurile Facultății de Istorie din capitală... împletindu-se cu pașii de dans și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
împărăteasa Chinei, l-am căutat. Am făcut o excepție pentru a-l promova. L-am făcut guvernator de provincie și i s-a acordat o pensie frumușică pentru tot restul vieții. 2 Intrăm în Peking pe poarta din sud. Sunt uimită de zidurile masive de culoare roz. Se găsesc pretutindeni, unul în spatele altuia, șerpuind prin tot orașul. Zidurile au cam 50 de picioare înălțime și încă 50 grosime. În inima ascunsă a capitalei se întinde Orașul Interzis, reședința împăratului. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
găsesc locul, între doamnele Li și Mei. Îmi cer scuze că le deranjez, iar ele îmi întorc politicos plecăciunile, fără să spună nimic. Ne îndreptăm atenția spre operă. Se numește Cele trei bătălii dintre regele Maimuță și Vulpea Albă. Sunt uimită de talentul actorilor, despre care doamna Mei îmi spune că sunt eunuci. Mă cucerește mai ales Vulpea Albă. Vocea „ei“ e unică și minunată, iar dansul îi este atât de senzual, încât uit că „ea“ este de fapt un el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la mine. Realizănd că sunt dezbrăcată, se duce la taburet cu inteția de a-mi aduce cămașa de noapte. Lovește taburetul și cămașa cade pe jos. Nu ți-ar plăcea să nu-ți mai porți masca o vreme? Îl privesc, uimită de cuvintele sale. Vocea lui îmi amintește de unii dintre băieții pe care i-am cunoscut în sat, băieți aflați în ultimii ani ai adolescenței, care încă mai aveau vocile asemănătoare cu ale unor cocoși tineri. Mie mi-ar plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
e cel scontat. Majestatea Sa mă laudă, spunându-mi că sunt magică. Apreciază în mod deosebit faptul că îi spun „iubitule“ în toiul pasiunii, în loc de „Majestatea Voastră“. În următoarele câteva nopți sunt chemată din nou. Iubitul meu e într-adevăr uimit de faptul că e capabil să își planteze sămânța în mod repetat. Răsfățându-se, mă imploră să explorez. Devin neliniștită în ceea ce o privește pe Marea Împărăteasă. Mă va acuza că îl țin numai pentru mine, că o privez de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trăit acolo până la sfârșitul vieții. De atunci, succesorii săi au continuat să îl împodobească și să-i sporească minunățiile. În mulții ani care au urmat de atunci, au fost adăugate alte și alte pavilioane, palate, temple și grădini. Ceea ce mă uimește e că nici un palat nu seamănă cu altul. Cu toate acestea, întregul nu creează deloc sentimentul lipsei de armonie. A făuri ceva atât de perfect încât să pară accidental este țelul artei și arhitecturii chineze. Yuan Ming Yuan ilustrează dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
prânz. Eu sunt mult mai interesată să aflu ce se întâmplă în țară, decât să-i ascult pe miniștrii care nu au pus niciodată piciorul afară din Peking. Majoritatea discuțiilor mi se par plictisitoare, iar soluțiile - lipsite de rațiune. Sunt uimită de diferențele dintre prinții regali, cei din clanul manciurian, și guvernatorii și generalii, în majoritate chinezi han, care miros a praf de pușcă. Mă simt însă impresionată de chinezi, deoarece ei dau pur și simplu o notă de realitate. Ofițerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Ei acordă mult timp subiectului respectiv și sunt capabili să vină cu sugestii. Ceea ce mă deranjează e că miniștrii țin adesea pentru ei adevăratele lor păreri. Se încredințează în ideea că Fiul Cerului vede lucrurile „prin ochi unui zeu“. Mă uimește însă faptul că împăratul Hsien Feng chiar crede că este ochiul zeului. Rareori se îndoiește de propria-i înțelepciune și caută semne pentru a dovedi izvorul divin al acesteia. Poate fi vorba de un copac lovit de fulger din grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
modele care imită broderia. Pe o masă plină cu flori din hârtie sunt așezate frumos bețișoare din argint și cupe de vin din aur. Munții sunt acoperiți cu stânci, pâraie, magnolii și iarbă vălurită, toate făcute la scară. Ceea ce mă uimește și mai mult e că pe ramurile magnoliilor se odihnesc cicade, fluturi stau pe bujori și greieri în iarbă. Le-a luat ani de zile și sute de meșteșugari ca să realizeze această lume din hârtie, iar în câteva minute ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îmi zice Nuharoo, rugându-mă să o scutesc de effort. N-ai decât să faci ce vrei în legătură cu Su Shun, atâta timp cât respecți faptul că „soarele răsare la est și apune la vest“, spune ea, referindu-se la noi două. Mă uimește că Nuharoo consideră lucrul ăsta important, însă îi dau cuvântul meu. Se calmează pe loc și spune: — De ce nu te ocupi tu de asta și pe mine doar să mă informezi din când în când? Urăsc să stau în aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o senzație ciudată îmi străbate trupul. E deja amiază când Nuharoo ne anunță că trebuie să plece în camera dedicată lui Buddha, ca să psalmodieze și să numere mătănii. Pentru ea, ceea ce discutăm Yung Lu și cu mine este neinteresant. Mă uimește că ei i se pare important să psalmodieze la nesfârșit. Am întrebat-o o dată dacă ar putea să mă lumineze în ceea ce privește budismul, și ea mi-a spus că se referă la „existența nonexistenței“ sau „șansa care nu este fructificată“. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Shun, Orhideea? Aruncă spre mine cu ciorna. Rupe-l! La ce bun să mai emit edicte? Ce mai pot face? Mi-a fost supt tot sângele din mine și lupii nu vor să mă lase în pace! Su Shun e uimit să mă vadă. Ochii lui se îngustează. Își tot întoarce capul încoace și încolo, de la Majestatea Sa la mine. Știu că l-am ofensat prin simpla mea prezență. Se holbează la mine și-mi strigă din priviri: „Du-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
căror voce sună precum cea a unor femei bătrâne, el vorbește cu un glas masculin. Nu sunt sigură dacă An-te-hai are încă nevoile trupești ale unui bărbat, însă e o ființă senzuală. Pe măsură ce timpul nostru împreună se prelungește, sunt din ce în ce mai uimită de curiozitatea pe care o arată în legătură cu ceea ce se petrece între un bărbat și o femeie. Acesta are să devină blestemul lui An-te-hai. Privesc prin ceața dimineții cum sunt instruite gărzile imperiale. Sute de oameni mărșăluiesc peste noroiul bătătorit. Ei amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Plevna? în Munții Tatra? Mai degrabă putem spune că istoria l-a dus de nas pe badea Gheorghe și că el a învățat, din vicleniile ei, viclenii și mai mari și a știut în felul acesta să i le dejoace, uimind pe foarte mulți din acest continent, care nu o dată se trezesc întrebîndu-se: cum existăm noi, romînii? Cine sîntem? Ce e cu noi? Ce este asta, Romînia? Dar să ne oprim puțin asupra unui ipotetic badea Gheorghe, mare sabotor al istoriei
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
astfel de om. Ar fi putut să stea pe prispa scăldată de soare, dacă nu s-ar fi lăsat noaptea, nu ore, ci zile întregi, spectacolul lumii, atât cât se vedea de pe prispa lui, fiindu-i absolut suficient ca să-l uimească și să-l încînte fără slăbire. Mama era disperată, fiindcă știa că nu e un leneș și că își crescuse copiii cu ciomagul, să muncească, să se hrănească". Da, îi spunea el mamei, dar asta nu înseamnă că munca era
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și tristețea fatalistă care plutește ici-colo pe deasupra întinsului său teritoriu inventat. Acești nori de melancolie pot fi desigur emanația mormintelor strămoșilor noștri, spulberate de vânturile istoriei, care le-au împrăștiat oasele peste tot cuprinsul țării, și scriitorul putea deci imagina, uimindu-se, un om care cu o simplă creangă să descopere în pământ, acolo unde erau duse de lupte și ploi, prezența acestor oase. Pentru popularea, în conștiințe, a trecutului unei colectivități naționale, efortul artistic al lui Mihail Sadoveanu este într-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
el, cu cravata de la gât, cu pălărie, cu cheile lui din buzunar pe care să le vâre mai bine în... mă-sii decât în ușa mașinii, atunci de ce spune el, bă, că iau patru pâini deodată?" Mă uit și rămân uimit în fața indignării bătrânului învățător. Nu zic nimic. ― Pe seară veneam de la alde Geacă, mă întîlnesc pe drum cu Trafulică, reluă el cu acea voce hotărâtă și plină, înaltă și egală, fără urcușuri sau coborâșuri chiar și în indignare, și pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ar putea să mi se întîmple. Nu m-a scos nici în acea zi și nici în cele următoare. Și pentru ca această întîmplare să fie dusă până la capăt, în nefirescul ei, la sfârșitul anului m-am pomenit printre premianți. Faptul uimi pe ai mei și tata nu mai zise nimic când în toamnă îi spusei că vreau să urmez și pe-a patra. Dar tot nu-mi luă cărți. Încetul cu încetul însă se răs-pîndi întîi printre copii, apoi și printre
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
care le băteam acuma zilnic îmi păreau murdare. Cu vremea însă a început să-mi placă așezarea de pe colinele cu livezi în care munca, dacă nu era grea, nici prea bănoasă nu părea. La portițe megieșii schimbau cu înțelepciune vorbe, uimiți de veștile despre război, crime, imoralitate. Se afla aici o lume deosebită, un loc în care nimic rău nu se putea întîmpla. Rătăcită în vecini, o rață era înapoiată peste grad, prilej cu care se mai schimbau cîteva vorbe de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu picior de lemn se oprise după un copac. Avea profil de pasăre. Triști și dupuroși, pe imaș pășteau niște căiuți. Nu cred că omul este cel care a născocit formele de asociere. Probabil prima societate a aparținut coralilor. Te uimește la o gîză ca albina felul cum se organizează și modul disciplinat în care o face. Care-i momentul istoric în care s-a născut pedagogia? De cînd începe arhitectura? Dar matematica, rațiunea, sentimentele? Nimic din ce fac oameni nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să toace cu satârul carnea ce urma să intre la sarmale, caltaboși, perișoare ori cârnați. De sub șuba groasă, de oaie, scotea purcelul leneș după care fusese plecat toată ziua și pe care, peste un an, vecinii aveau să-l hăcuiască, uimindu-se iară de cumințenia lui. Până În primăvară, ca să nu sufere mica orătanie de frig, o ținea Într-una dintre cele două odăi. Nu te lăsa păcălit de faptul că astăzi casa are trei camere și o bucătărie. Și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
neveste, oricât de tineri ar fi fost, n-aveau ce căuta acolo și, dacă stăruiau, puteau primi o legiuită mamă de bătaie de la războinicii cu drepturi depline. Avea să se lupte ca un leu și mai ales avea să-i uimească pe cei din oastea dușmană cu mașinăria de război pe care o născocise și o făurise Împreună cu Titel Meșteru. Acesta din urmă nu fusese la război, căci apucase să se Însoare și să facă și copii, dar În sufletul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
grătare pentru fript carne și piepțeni de baga Împotriva păduchilor. Îl strigară și omul ieși din casa de paiantă cu o singură odaie. Îi spuseră de ce veniseră, deși el Își dăduse seama și singur. Politicos și amabil, se arătă și uimit până peste poate: „Cum, domnule, de ce nu le trimit la școală?! Păi hai să vedeți de ce!”. Șuieră scurt cu două degete și strigă ca la armată: „Fă! Ia ieșiți la interval și alinierea!”. Cele cinci fete se buluciră pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]