5,157 matches
-
fi trebuit să îmi dau seama de asta încă de la început, pentru că așa am trăit, ca și când fără el nu ar fi existat viață, așa vom arde una lângă cealaltă, până când singurătatea se va face scrum, ca un foc de tabără uitat aprins, care cuprinde totul, mă cuibăresc în brațele ei ca și când ar fi mama mea, iar eu fiica ei, ea soarele, eu luna, pregătită să adorm și să nu mă mai trezesc niciodată, dar pași grăbiți se aud deodată colindând casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
În slujba culturii, apoi niște sloganuri grăitoare, se făcea aluzie la faptul că lumea contemporană are nevoie de certitudini mai profunde și mai luminoase decât acelea pe care le poate da știința: „Din Egipt, din Chaldeea, din Tibet, o Înțelepciune uitată, pentru renașterea spirituală a Occidentului”. Belbo Îl Întrebă cui urmau să fie trimise depliantele, iar Garamond surâse În felul cum surâde, ar fi zis Belbo, sufletul osândit al rajahului din Assam, cel din romanul lui Salgari: „Am cerut să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se referă legenda lui «Sesam, deschide-te?»” „Și atunci?” Întrebă Belbo. „Aici să te văd, prietene. Electricitate, radioactivitate, energie atomică, adevăratul inițiat știe că sunt metafore, copertúri superficiale, minciuni convenționale, cel mult succedanee umile ale vreunei alte forțe, ancestrale și uitate, pe care inițiatul o caută și pe care Într-o zi o va cunoaște. Va trebui să vorbim, probabil” - ezită un moment - „despre curenții telurici”. „Ce anume?” Întrebă nu mai știu care dintre noi trei. Agliè păru dezamăgit: „Vedeți? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
te iubesc. Alaltăieri la concert erai o floare printre ploaia de flori dăruite de public. Ce mai vrei? Mai este cazul să te gândești la trecut? Până acum nu ți-ai făcut asemenea probleme. De ce să începi acum? Rămâneau toate uitate, dacă nu apăreau cei din șatră. Nu i-am văzut de când aveam opt ani. Reîntâlnindu-ne după atâta amar de vreme, puteam să nu mă gândesc la trecutul meu? Ai dreptate, dar acum gata! V-ați văzut,v-ați simțit
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ce se va face fără ea în Africa. Vei uita să vorbești românește, dar în cazul acesta grebla te va pocni peste nas. Știi povestea cu grebla? O știu, rămâne el pe gânduri. — Ce-ai rămas așa? —” Tu, minunată poezie, Uitatul meu ostrov de flori Îmi mai deschizi azi poarta mie, Când mă întorc din pribegie Străin cu pași rătăcitori?” — Nu te-am știut poet, Cezar. Mi-a plăcut foarte mult Octavian Goga și mi-au rămas în minte versurile acestea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nerăsuflate cum a întîlnit pe Grigore Iuga, ce-au vorbit, cum era gata-gata să nu mai vie deloc la dejun și cum diseară va mânca la Enache. Pozna cu răsturnarea cafelei și prăpădirea feței de masă fu repede iertată și uitată. Gavrilaș fusese câțiva ani un fel de ajutor de administrator la o moșie de prin Vlașca, unde a făcut și ceva gologani, încît avea mare respect de moșii și moșieri, singurele instituții solide din România, împotriva restului nutrind eterne nemulțumiri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Bistrița până la Cluj. Transmise bătrânului complimente prietenești de la Gavrilaș, care este pentru dânsul ca un părinte, iar din parte-i salutări tuturor cunoștințelor și îndeosebi preotului Belciug, fiindcă în cele din urmă s-a purtat așa de frumos, încît trebuiesc uitate micile neînțelegeri din trecut. Adăugă că îl așteaptă pe Belciug să vie în țară, cum a făgăduit pe când se muncea cu clădirea bisericii noi din Pripas; cum e el văduv și cu stare, poate veni lesne și nu-i va
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și prădăciunile țăranilor... Observând că tânărul ziarist bucureștean tace ca și Grigore, Baloleanu se simți dator să facă un apel la unirea tuturor în fața primejdiei ce o prezintă turma rătăcită de niște instigatori criminali, care vor fi negreșit descoperiți. ― Trebuiesc uitate micile ambiții personale, precum trebuiesc scuzate eventuale mici jigniri involuntare și provocate de împrejurările anormale! exclamă dânsul patetic. Nu-i așa, domnule Her-delea? Titu ridică din umeri, parc-ar fi vrut să spuie că astea n-au nici o importanță. Grigore
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
timp, au durat satul care este și astăzi. Pe dealul dinspre răsărit se înalță ca un cucui vârful pe care sătenii îl numesc Baba Ghicea. Cei mai bătrâni spun că chiar sub cucuiul acela de deal a trăit o vrăjitoare uitată de moarte. Știa să facă tot felul de vrăji și bune și rele, stăpânea taina ierburilor de leac, înțelegea glasul animalelor sălbatice, dar și mersul vremii numai de ea știută. Dacă cei care au supraviețuit molimei au plecat, legenda spune
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
spectator. Sumele erau mari, mai mari decât tot ce văzusem vreodată mizîndu-se la un joc de noroc. La un moment dat, animația acționarilor - cum aveam să aflu că se numeau cei care mizau în acest joc - scăzu, iar băutura rămase uitată în căni și pahare, umplând încetul cu încetul aerul cafeniu cu un miros acru de spirt și bere trezită. Privirile celor din pivniță alunecau tot mai des spre ușa scundă a acesteia. Ușa se deschise după un timp, și în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nimeni sau în acea cetate moartă de la Fatehpur-Sikhri, sau în vreo colibă părăsită diri junglă. Asistam ziua întreagă la desfășurarea aceluiași vis fantastic, care ne izola pe noi doi, pe mine și pe Maitreyi, de cealaltă lume. Fapte de mult uitate își recăpătați prospețimea, și închipuirea mea le împlinea, le adâncea, le lega între ele. Amănunte pe care atunci nu le luasem în seamă schimbau acum întregul câmp al viziunii mele interioare. Oriunde mă duceam, o întîlneam pe ea, printre pini
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe care și le asumă. Vă mărturisesc că o admir. A izbutit să-și păstreze independența, să cânte când și unde îi place ei, cu riscul de a fi azi cea mai răsfățată vedetă a Capitalei, și mâine pe jumătate uitată. Cum ar fi fost, desigur, dacă n-ar fi existat discurile. Și, de asemenea, înțeleg foarte bine discreția ei aproape sălbatică, înțeleg de ce foarte puțini îi cunosc adresa și poate nimeni nu-i cunoaște familia, nici biografia... Dar anumite lucruri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-i privească, porni din nou, repede, aproape alergând. Nu mai era lumina de aur de la pod, și nici fluviul nu părea atât de aproape. Îl zărea, îl ghicea mai mult, departe, în fața lui, spre apus. Dar alerga cu o bucurie uitată, copilăroasă, simțindu-se copleșit de o beatitudine totală, fără nume, fără înțeles. Și atunci își aminti: Nu i-am binecuvântat... Se opri, aproape cu părere de rău. Auzea cum i se bate inima din ce în ce mai puternic. Mai privi o dată către fluviu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
stradă. Aerul rece îl învioră. "Încep să mă trezesc", își spuse. Când bănui că nu-l vede nimeni, își puse palma la gură și își scuipă dinții, câte doi, trei deodată. Își aminti, vag, ca de un vis pe jumătate uitat, că i se mai întîmplase cândva același lucru: câtva timp nu putuse vorbi pentru că i se clătinau toți dinții. Este, deci, aceeași problemă!" își spuse senin, împăcat. În noaptea aceea, portarul hotelului așteptase zadarnic întoarcerea clientului de la numărul 19. Apoi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
doar photoshop!” acestea sunt cuvintele unui individ ce se omoară pe sine însuși prin intermediul drogurilor de orice fel. Desigur, chiar dacă niciunul dintre dependenții de drog nu se va încumeta să creadă ce am zis, eu o scriu, dragii mei naivi uitați ce vă fac toate acele “Marijuana”, “Cocaina” și multe altele : apar note mici în activitatea școlară dar asta nu vă va opri... sănătatea va începe să se subrezească... vă veți pierde interesul asupra aspectului exterior... deciziile voastre nu le veți
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Danis Claudiu, Iancău Raluca Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2031]
-
ideală în raport cu care dimensiunile ontice ale unei prezențe reale feminine compatibile sunt constant adoptate. Acest ideal îl cunoaște atât de bine îndrăgostitul dintru început. Așadar, asistăm la dialectica circulară în care o dimensiune himerică este creată spre a fi apoi uitată și redescoperită ulterior. Cel îndrăgostit se autoiluzionează subminând prezența lui reală în lumea fluctuației cotidiene. Desigur, el nu reușește coborârea propriului fantasm în paradigma terestră a existenței sale, resurecția, metamorfoza ce ar respinge total pragmaticul mundaneității de zi cu zi
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cer captiv doar propriei nesfârșiri survin și urcă spre suprafața de superficial a conștiinței omului din cotidian chemările ce-i pregătesc fundamentala resurecție. Transcendentul cheamă și solicită întoarcerea chipului individualității umane dinspre fixarea în dinamica hipnotică a socialului către interioritatea uitată a energiilor spirituale abandonate ignoranței. Fenomenul tresăririi existențiale ce între-rupe somnolența raportării constante la banalul social se fundamentează pe acceptarea chemării transcendente de către omul ancorat cotidianului. Fiecare dintre semenii acestuia este apelat în același mod de către ecourile înalte sosite din
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
lui stă și se admiră... Da, ar fi pentru el o ultimă lovitură să vadă, și în privința aceasta Cel-de-Sus l-a cruțat. Nici nu știi cât de rău îmi pare că trebuie să recunosc chiar în fața ta asemenea lucruri... — Da, uitatul în oglindă, da, e puțin... Silită de evidență să recunoască, à contre-cœur, tante Margot se așezase picior peste picior într-un fotoliu, își scosese portțigaretul, fuma, cu mâna stângă se juca neatentă cu șiragul de mărgele, lungi ca niște mătănii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spune nimic, decât regretul... Și temându-se că musafirul, pe picior de plecare, va citi în ochii lui ceea ce simte, Profesorul își ferește privirea și o coboară, neatentă, asupra costumului nisipiu care își țipă noutatea. Observă și aici o scamă, uitată probabil de croitor, mai jos, o șosetă strâmbă și, ce ciudat !, stropi de noroi pe manșeta pantalonului. Stropi de noroi proaspeți, desigur proaspeți, de vreme ce abia azi și-a scos de la croitor costumul ! Singur a spus că l-a îmbrăcat înainte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lucrurile ar fi arătat altfel. — Și n-ai putea fi, acum, într-un fel, profesorul meu? — Nu. — De ce nu ne-am putea crea un cămin împreună, așa cum ai spus dumneata la început. Doar mi-ai vorbit despre asta, ai și uitat? Spuneai că o să plecăm împreună în California și ai să cumperi o casă lângă ocean, o casă care o să-mi placă, și ai să mă ții alături de dumneata. — Am fost nebun, știam că așa ceva nu se poate întâmpla, că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
poate părea uimitor, într-atât raționalismul pare o certitudine de nedepășit. Și totuși, se întâmplă frecvent să observăm astfel de fenomene în istoriile umane. Refuz al doctrinelor morale, oricare ar fi ele. Așa cum a spus-o acest gânditor, puțin cam uitat, care este J.-M. Guyau, importanța anomiei 89 în dinamica societăților. În ciuda diverselor pozitivisme, și sunt o mulțime, există o dimensiune ezoterică a lucrurilor. În funcție de tradiții, aceasta poate lua nume diferite, dar realitatea, structurală, este identică. Astfel, în catolicism, alături de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
narațiune care, deși pare fragmentară, caleidoscopic răspândită cum este în mai multe fațete recompunând același cosmos în care se integrează eul mărturisitor al anecdoticii, capătă consistența unui tot unitar tocmai grație empatiei pe care o generează, empatia față de o lume uitată, prăfuită, iubită de unii și condamnată de alții din pricina lipsei sale de reacție la insuportabila presiune a istoriei. Este vorba, ca să fim mai preciși, despre lumea Basarabiei atât de dragi scriitorului însuși, surprinsă, cu dragoste și ironie, într-un moment
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dar noul sistem este un pic diferit. Săriturile cvadruple nu mai sunt evaluate, se pare că de asta are nevoie patinajul artistic de astăzi", a spus Plușenko); a doua imagine a apărut pe internet, este digitală, și va fi, probabil uitată, chiar dacă se vor regăsi imaginile și numele său, căci sportul reprezintă, ca și regalitatea, un sistem perisabil, așa cum statuile sportivilor greci, rămân un elogiu al sportului, nu al persoanelor. -prima manifestare imediată a societății sportive ar fi comerțul; comerțul social
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
iarnă, de vară, individuale sau de echipă mereu se vor găsi destule fotografii care să umple noi și noi albume sau topuri. Ciclismul poate transforma mult un om. În general, săniile alunecă pe gheață mai bine decât oamenii. Nu trebuie uitată violența publicului, care își descarcă adesea nemulțumirile pe stadion, suporterii nu înțeleg că sportul, mai presus de toate, înseamnă fair-play. Ei nu înțeleg că, prin astfel de manifestări, vor deteriora și mai mult imaginea fotbalului și a sportului, iar consecința
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
realizează astfel un domeniu al comunicării non-verbale, ajutată de un limbaj artistic al emoției estetice, realizat prin simbol. Între simțurile socotite clasice: vederea, auzul, pipăitul, mirosul, gustul, chinestezia și capacitatea de a sesiza căldura și recele există și un simț uitat, al relației între psihologie și stările afective ale societății, stări marcate de lumea fermecată a hainelor, de parfum, de culoare, de sunet, care apar prezente în relația sportivă cu sufletul (personalitate, personal, anima reprezintă un conținut funcțional, ce presupune procese
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]