KorAP: Find »[drukola/base=umbla & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...117 118 119 ...530 >

13,247 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

istoriei, în urma unei încercări de a nesocoti onoarea oricum pierdută a Caterinei Sima, născută Bloom, fosta soție a lui Sima-Vodă. Dar cu toată lipsa evidentă a nasului, bi-vel-vornicul Drăguțescu era încă totuși ceea ce se numea un boier bine, ba chiar umbla zvonul că de când Vodă îi ținea nasul într-un borcan, nurii săi bărbătești sporiseră îngrijorător într-un Iași dominat de somnolența otomană. în spatele lui venea o femeie mărunțică, numai pielea și osul, aruncând priviri speriate în toate părțile, căci avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
boierilor pribegi, vel-comisul Agache Natriul, un om pântecos, ce-ajunsese de râsul târgului că-l înșela nevastă-sa cu taică-său, un om mai subțire, și el nu-și putea face dreptate dând în taică-său căruia îi mâncase averea umblând tocmai după fustele actualei neveste, sărdariul Basile Neaoșu, zis și Urechilă deoarece cu vreo trei ani mai înainte când oștile turcești intraseră în Iași gonindu-i pe cazaci, Basile le ieșise înainte țopăind de bucurie și strigând cât îl ținea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
nu se ridicase din scutece, Despina nu-i spusese fericitului Samoilă „tată” ci „Niță”. De unde știa ea acest cuvânt, nimeni nu-și putuse da seama. Mai ciudat a fost că, după ce s-a sculat din scutece și-a început să umble prin curte cu piciorușele ei drăgălașe, Despina a început să-i spună „Niță” și calului lui Samoilă. Când, cu glăsciorul ei striga „Niță”, spre neascunsa jenă a slugilor, apăreau în curte și Samoilă și calul. De jucat, se juca la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
firesc cu multe așezări nord-dunărene. Nu-i vom regăsi tot călare, ci șezând pe puntea corăbiei „Daimonia” aparținând grecului Ianis, unul din cei mai citiți negustori din Corint, a cărui iubire pentru Platon se vedea până și în felul cum umbla pe punte: măsurat, îngrijit, fără să se clatine. De altfel, cala corăbiei sale nu era umplută cu uleiuri, măsline, mirodenii, stofe, ori - pentru că tot veni vorba - puști, sânețe, ci cu ediții în piele, frumos stivuite, din tragici, din peripatetici, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
pupa și încercau să treacă prin vorbe peste osebita lor origine socială, Barzovie-Vodă și tăcutul Broanteș stăteau la prora aplecați peste bord, aruncând pradă peștilor tot amarul și toată fierea pe care o adunaseră în cursul acelor năcăjite zile de când umblau să fie repuși în drepturi. Cu osebire Barzovie-Vodă, ca un om căruia fosta domnie nu-i sporise numai cutele necazului pe frunte, ci și inelele de osânză în jurul mijlocului, icnea din toți rărunchii, blestemând în gând bătălia de la Kulikovo (1380î

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
ar trezi brusc din visare și văzând ce ciudată alcătuire a scos, nu le-ar da o minunată înfățișare a chipului și a trupului. Mamele fetei mele erau două gemene de-aici, de la noi, atât de gemene că nu puteau umbla una fără alta, fiind lipite uite-aici - și hangiul își arătă regiunea șoldului, pe o bună porțiune. — Aha! - făcu Metodiu. — Erau fete sărace, așa că n-a avut cine le desparte - urmă hangiul. Și când s-au făcut mai mari, erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
în ceruri și pe pământ e bine să fie mai democrat decât toți și să-i pună să cânte. Episodul 112 PROPUNEREA LUI VASEA — Prea cuvioase tătucă - zise atunci Vasea către Metodiu - se vede treaba că domnia-ta n-ai umblat degeaba prin școli. Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbești și dacă nu ne-ar aștepta afară caii, eu și tovarășii mei am tot sta să te-ascultăm, măcar că, pe întinse porțiuni, n-am priceput o iotă. însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
le ajute, nici rău n-o să le facă. Cu evlavie ascultăm - răspunse Zbignew. — în primul rând ție-ți vorbesc, dragă Zbignew. Vei păși în curând pe o cale neînturnată. Alături de tine va păși Malgorzata. Cum te vei purta, așa vei umbla. De vei merge mai repejor, va rămâne în urmă, de-o vei lăsa mai moale, ți-o va lua înainte. Trebuie să ai un mers constant. — Am înțeles - răspunse Zbignew. — în al doilea rând, să nu bați la ea ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
repet, în aparență! - nu prea face nimic? N-o cunosc, părinte - spuse cu sfială fetișcana. — S-o înveți! - se enervă tot mai tare bunul Metodiu. S-o înveți și să le-o citești și celorlalte! Că nu citiți nimic și umblați brambura toată ziua, numai gura nu vi se oprește un minuțel! La studiu cu voi! La studiu și la muncă, fiindcă asta v-a făcut oameni! Păi până când să vă mai îndurăm?! Am ajuns să legănam copiii, facem sosurile, curățăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
toată Valea Moldovei. — De la Moldova sunteți? - zise atunci creștinul. — De la Moldova - răspunse spătarul. — Și cine mai e domn la voi? - întrebă creștinul. — Păi, dumnealui e - răspunse spătarul, arătând spre Barzovie. — Da? - făcu creștinul. Bag samă că matali îți place să umbli, dacă ai ajuns până aici. — Necazurile, frate creștin - răspunse Barzovie-Vodă. Dar dumneata ai ieșit vreodată din pustietatea asta? — Am fost o dată, acum doi ani, până la Cetatea Albă - răspunse Covaliov, luând alt pește la curățat. — De ce, dacă nu ți-e cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
zise Amada. Una peste alta, zăpada de pe un întreg acoperiș a căzut peste noi. — Vai! - făcu Fibbia amintindu-și. — Și după aceea? - zise Tresoro. — Păi aici e aici - continua Amada - că după ce ne-au scos de sub morman, trei săptămâni am umblat ca bete, timp în care am greșit enorm. — Vreți să spuneți că...? - zise șovăind căpitanul Tresoro. — întocmai! - răspunse Amada. Am făcut totul. Am greșit în serie. Se lăsă o tăcere adâncă. Uscată complet, urma de sos se desprinsese de pe bărbia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
capul. Un val de compătimire înconjură casa boierului Petre Stoenescu. Toți simțeau nevoia să-și exprime într-un fel sau altul compasiunea pentru această vădită, dezastruoasă nereușită a unei inoportune nopți de dragoste a perechii boierești. Când dormea Răducu, slugile umblau pe vârfuri. Un bivol blând care-l speriase pe copilaș când îl scoseseră prima oară în curte fu tăiat fără milă. Boierul vecin cu care Stoenescu era la cuțite încă din tinerețe, îi dărui pe nepusă masă două sate și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
nici maică-sa nu era de lepădat. Vel-comisul se opri în fața lor. — Uite ce e, dragele mele - începu el grav. Până a fost Sima-Vodă ați făcut ce-ați vrut. Acuma Sima-Vodă nu mai e. Dacă vă mai prind vreodată că umblați lela cum făceați când era Sima-Vodă, vă crap capul, întâi ție, apoi dumneaei! S-a-nțeles! — Da - murmură soacra. — Gata, plecați la gherghef! - le expedie vel-comisul, apoi se-ntoarse către sărdar: — Cu ele am terminat. Să mergem acum mai jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
oi ajunge acasă să mai reduc una, să țin numai trei, și-așa nu fac nimic toată ziua. E numai așa o fudulie-n sat să ai neveste cât mai multe, în rest numai pagubă. Acum eu pe unde-am umblat cu luptele - și-am umblat, nu mă laud, într-o grămadă de țări - la nimeni n-am văzut obiceiul ăsta, să-ți iei atâtea belele pe cap. Și vorba aia, sunt popoare în toată regula, popoare cu carte. Numai noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
reduc una, să țin numai trei, și-așa nu fac nimic toată ziua. E numai așa o fudulie-n sat să ai neveste cât mai multe, în rest numai pagubă. Acum eu pe unde-am umblat cu luptele - și-am umblat, nu mă laud, într-o grămadă de țări - la nimeni n-am văzut obiceiul ăsta, să-ți iei atâtea belele pe cap. Și vorba aia, sunt popoare în toată regula, popoare cu carte. Numai noi, în loc să strângem un ban, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
lua de mănuță, ocoleam grajdul și-i cădeam catârului în spate. înțelegi? — Nu prea - recunoscu Metodiu. De ce? — Cum să-ți spun eu, bre? - se scărpină turcul în cap. Noi suntem educați militărește de mici. La un an, când începem să umblăm în picioare, suntem înfățișați mai-marelui satului, bujbeiul, care ne examinează și stabilește la ce suntem buni fiecare. Ăia crăcănați pentru călărie, ăia mai firavi pentru atacuri pe flancuri și-așa mai departe. Eu eram mai firav și tata a primit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
duci, bre? - făcu deodată turcul văzând că Metodiu o ia la stânga. — Păi, acasă - se opri temător Metodiu. — Păi cu ce? - zise turcul. — Pe jos - zise Metodiu. — Aidi, bre, cu mine - făcu turcul - Dunărea e colea, după salcâmii aceia, de ce să umbli pe jos? Am oprit noi un vas grecesc care merge la raiaua Brăilei, te pun eu pe el. De voie, de nevoie, Metodiu îl urmă pe otoman, care făcu un ocol mare, cum îi era obiceiul, și ajunse în cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
îndepărtă. Pe vas urcă acum vameșul otoman, urmat de doi însoțitori. — Actele, ceru el. Georgios i le înmâna. — Ce transportați? întrebă vameșul. — Nimic! răspunse Georgios. — Nimic, nimic? făcu vameșul. — Ce-am avut ne-au luat mai sus camarazii dumneavoastră. — Și umblați așa, fără rost, pe Dunăre? Știți că n-aveți voie să umblați neîncărcați? — Păi noi am fost încărcați, cum arată și actele, dar marfa ni s-a luat în amonte, spuse Georgios. — înseamnă că nu erau turci, spuse vameșul. Noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
ceru el. Georgios i le înmâna. — Ce transportați? întrebă vameșul. — Nimic! răspunse Georgios. — Nimic, nimic? făcu vameșul. — Ce-am avut ne-au luat mai sus camarazii dumneavoastră. — Și umblați așa, fără rost, pe Dunăre? Știți că n-aveți voie să umblați neîncărcați? — Păi noi am fost încărcați, cum arată și actele, dar marfa ni s-a luat în amonte, spuse Georgios. — înseamnă că nu erau turci, spuse vameșul. Noi lăsăm totdeauna o dovadă. — Dar ce erau? zise disperat grecul. — Erau dușmani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

Cel de Sus! — Ar cam fi vremea. Nu vorbi cu păcat. Nu vorbesc cu păcat, mamă, spuse Suleiman. Doar că din ziua când tata le-a oferit adăpost celor doi muribunzi, nenorocirea ne-a urmărit peste tot pe unde am umblat. Nimeni, niciodată, n-a plătit atât de scump pentru că a respectat un vechi obicei. Știi foarte bine că pentru noi ospitalitatea nu este doar „un vechi obicei“ - îi aminti Laila. Este o lege la fel de veche ca pământul. — Dar pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
de morți și sute sau chiar mii de răniți pentru nimic - Gacel dădu din cap în semn de dezaprobare și adăugă: Cred că e momentul să se termine cu asta. Cineva trebuie să-i facă să înțeleagă că nu pot umbla prin lume, omorând atâția nefericiți, fără să-și primească pedeapsa. Majoritatea participanților o fac cu bună-credință, îndrăzni să intervină, cu oarecare timiditate, pilotul elicopterului. De obicei sunt tineri care caută doar un pic de emoție și aventură. — Emoție și aventură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
îți dai seama, rezolvarea acestui dezagreabil incident va fi destul de complicată. — Și se va complica, preciză interlocutorul său, care își îndreptă brusc trupul și-și înălță capul. Această conversație m-a făcut să înțeleg mai bine o chestiune ce îmi umblă de mult prin minte, dar pe care poate că n-am fost în stare s-o văd la adevărata ei dimensiune din cauza vârstei. — Și care-i această chestiune? — Motivul pentru care, de fiecare dată când li se năzărește acestor fanfaroni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
să se ducă să-i înștiințeze de cele întâmplate pe cei din conducerea competiției, interlocutorul său scoase un fluierat lung de admirație: — Să mă bată Dumnezeu! exclamă. Asta-i o adevărată bombă! — Care ne poate exploda în mână... — Nu, dacă umblăm cu grijă. Tu n-o să fii implicat, iar pe mine nu mă îngrijorează măsurile de represiune pe care-ar putea să le ia împotriva mea, fiindcă am hotărât deja că ăsta va fi ultimul meu raliu african. Prea mult praf

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
oferte“ te referi? Crezi că sunt un vânzător de covoare care se tocmește să-și vândă marfa? Eu nu vând covoare. Nu vând nimic. Eu cer să se facă dreptate și cred că am fost de acord că n-o să umblăm cu nici un aranjament dacă e vorba de dreptate. — Preferi să te înfrunți cu mercenarii? — Tatăl meu s-a înfruntat cu o armată întreagă. — Și ăsta este singurul tău scop? Să urmezi calea tatălui tău și să ajungi să te omoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

frază pe care o așterni pe hîrtie o poți Întîlni Într-un text genial sau mediocru, fiecare cuvînt chemat de cel ce-i precede e o capcană imposibil de evitat) iată mi-a scăpat din mînă, am Început deja să umblu la inteligență; măruntele mofturi, divagațiile, cînd eu orbecăiesc după Începutul unui discurs despre subsoluri. Cotloanele acelea pline de vechituri pe care le ocolești de atîta vreme pentru că, odată pătruns acolo, nu știi de ce să le apuci mai Întîi, că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]