10,305 matches
-
Tamazlâcaru, pentru ca pe acesta din urmă să îl putem urmări apoi și într-o partitură solistică modernă, în care excelează, Les Bourgeois, în coregrafia lui Ben Van Cauwenbergh, pe muzica lui Jacques Brel. Degajat, dezinvolt, cu un pronunțat simț al umorului și o plastică corporală care vorbește de la sine, Dinu Tamazlâcaru se exprimă deplin prin fiecare gest, dar, totodată, exprimă deplin și intențiile coregrafului. Aceeași concordanță am reîntâlnit-o și între interpretul Rainer Krenstetter de la Teatrul de Stat din Berlin, și
Coregrafie internațională by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4788_a_6113]
-
psihologică, cu personaje foarte bine conturate. Acești bărbați - prieteni din copilărie - vorbesc despre criza vârstei mijlocii, problemele profesionale, dar și despre sentimentale care îi macină. Timpul petrecut împreună îi ajută să își regăsească liniștea. În ciuda titlului, montarea este încărcată cu umor, menită să îndemne publicul la o privire obiectivă asupra sinelui, printre zâmbete sau hohote de râs. „Am avut șansa ca până acum să nu intru în panică. În sensul de atacuri. Am intrat în spectacolul Panică. Și l-am cunoscut
Panică! Premieră la Nottarra () [Corola-journal/Journalistic/47917_a_49242]
-
mai ales grație hazului. Însă destul de schematică. N-am putut să nu mă întreb, de pildă, care erau sursele de trai ale familiei Ilarie. Cea de-a doua jumătate a cărții prezintă discuțiile boemilor de la Acvariu, debordând de inteligență și umor, dar și de oarecare morbidezza, pe fond de classic-jazz și rhythm & blues. Deși pare o lume închisă, adăpostind personaje pitorești, melancolizate de muzică și de alcool, localul acesta nu devine, totuși, un topos al poveștilor, cum sugerează Cristina Balinte, pe
Rafinament fără explozie by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4797_a_6122]
-
francă în cazul celuilalt). Au, așa-zicând, certitudini de metodă. Iar asta, din punctul de vedere al lui Mircea Ivănescu, e letal pentru adevărata poezie. Pe care, deschid o paranteză, el nici măcar nu îndrăznește s-o definească. Dimpotrivă, disimulează cu umor. Susține, înverșunându-se aproape, că încă n-a aflat ce e poezia. Și pretinde că simte o anume invidie când întâlnește oameni care, ca tânărul Matei Călinescu, puteau discerne lucruri atât de complicate dintr-o simplă privire: „Însă atunci, la
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
citeam, sau mă prefăceam că citesc, cu sticla de vodcă Perfect alături de mine” (p. 161). Cu excepția acestor momente, puse sub semnul respectului inalterabil, paginile despre anii bine stropiți cu alcool din viața lui Mircea Ivănescu fac, din nou, dovada unui umor fantast. Terminologia de specialitate mai ales (cu cele două concepte cheie, „stilul smuls” respectiv „a pune o bază”) e delicioasă. Ierarhiile (în care, spre mirarea lui Gabriel Liiceanu, Petru Creția nu ocupă o poziție fruntașă), de asemenea. Revin, pe acest
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
192 pag. E un imbold dizgrațios ca, trecînd la senectute, să cazi în lamentaț ii facile pe seama vigorilor pierdute. Mai nimerit e să-i întîmpini mizeria cu mina senină a celui ce stă pe un sentiment tare: o credință, un umor sau o dispoziție reflexivă sunt virtuți care te pot ridica peste umilința de fond pe care o resimte orice om atins de bătrînețe. Și cum condiția credinței e spiritul, în bătrînețe există atîta spirit cît putință de a-i micșora
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
pe care o resimte orice om atins de bătrînețe. Și cum condiția credinței e spiritul, în bătrînețe există atîta spirit cît putință de a-i micșora decrepitudinea e de găsit în ea. Spiritul lui Livius Ciocîrlie se află la întretăierea umorului cu reflecția: lipsit de darul credinței, lacună tipică pentru generația de intelectuali din care face parte, scriitorul care a consimțit să-și lase malul Begăi pentru a se așeza în cazanul bucureștean are timbru ironic și înclinație meditativă, din încrucișarea
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
monografiile autorilor din volum”. Lucian Boia dă perioadei 1930- 1950 o temă oarecum pe dos, dar incitantă și „adevărată” fiindcă o enunță cu detașarea concentrată a celui care vrea să înțeleagă. Cu calm, cu seninătate, chiar cu mici accese de umor și ironie. Cât de indiferent la eveniment poate fi intelectualul? Răspunsul, nuanțatnegativ, nu demască și nu pune la zid, ci scoate în evidență apartenența la specia umană a celor pentru care a gândi e deprindere cotidiană. Libertatea e și pentru
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
Vărul Shakespeare și Răceala. Nu concepându- l însă ca pe un colaj, ci ca pe un text cu un subiect coerent, unitar, cu o „poveste” proprie, care să includă atât temele operei soresciene, cât și subtilitățile ei stilistice, ironia și umorul, verva și hazul replicilor etc. Totul structurat la tensiunea unei existențe tragice, dominantă de imaginea suferinței și trecerii poetului în lumea de dincolo. Născocisem chiar și un titlu: La căpătâiul bolnavului. Mai târziu am vrut să-l schimb, dar Petru
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
elevii - se dovedește o persoană ușor de abordat de către aceștia; Dezvoltă un sens al apartenenței la clasă: elevii se simt bineveniți la școală; Este capabil să admită că a greșit atunci când acest lucru se întâmplă; Are un dezvoltat simț al umorului; Își respectă elevii și nu oferă - în mod deliberat - ocazii ca aceștia să se simtă stânjeniți/rușinați; Este o persoană care știe să ierte și nu poartă ranchiună; Demonstrează compasiune și elevii simt într-adevăr că profesorul este preocupat de
Părinți de succes: Află ce calități trebuie să aibă un profesor () [Corola-journal/Journalistic/47049_a_48374]
-
presa de la noi. Practica acestui gen publicistic de relativ succes a acreditat un imperativ simplu. De cronici literare (ca și de recenzii, de altfel) pot beneficia doar cărțile. Tipărite, legate. Eventual însoțite și de ISBN. De altfel, Mihăieș recunoaște, cu umor, stranietatea posturii în care se află. Doar că, sugerează, prea i-a plăcut poemul ca să nu-l discute. Este vorba, după cum unii dintre dumneavoastră își vor fi dat seama, despre Motanul lui Eugen Suciu, apărut inițial aici, în paginile României
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
care face din om o simplă ramură a arborelui genealogic, e greu de înțeles cum această ramură a ajuns să pună în pericol întregul arbore. Remarca lui Ward: „Merită un animal ca omul să existe?” are o maliție pătrunsă de umor britanic. După toate semnele darwiniste un așa animal nu merită să fie, mai ales dacă accepți că Pămîntul e o vietate care a fost infestată de un microb devastator care răspunde tocmai la numele de homo sapiens. Potrivit acestei optici
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
ridici statui”. Aceeași nedreptate o va recunoaște, în cuvinte mult mai mișcătoare, Caragiale la moartea lui Eminescu. Tonul din Filozoful Blagomirea seamănă, de departe, cu unele postume eminesciene, de pildă Bismarqueuri de falsă marcă. Deși Eminescu are, culmea, mai mult umor, pe când Caragiale e destul de sec și fără poantă. Pe potriva, într-un fel, a lui Hasdeu, pe care-l ironizează sub chipul filozofului atoatecuprinzător. Vremea subtilităț ilor se pare că trecuse, după 1900, scopul fiind, cum am spus, doar să fixeze
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
care îl petrec împreună îi ajută să se regăsească și - prin fel de fel de jocuri - își spun adevărul verde în față. Oricum ar fi, în toată panica declanșată de trăirile interioare, de resentimente, situații conflictuale și avalanșe de scuze, umorul îi ajută să treacă mai ușor prin toate. Despre dragoste cu Joni (Vlad Zamfirescu) Despre iubire a încercat să vorbească și Joni (Vlad Zamfirescu), cel cu 100 de iubite, dar fără o iubire adevărată. În rândurile care urmează, veți vedea
Panică! Adevărul despre bărbați. ”E o viziune înfricoșător de...” () [Corola-journal/Journalistic/47224_a_48549]
-
cu prisos de spirit de trei scriitori - Alberto Manguel (din nou), care a vorbit despre trădarea „originară” personificată de frumoasa și perfida Malinche, „interpreta” lui Cortés în Mexic; de Michael Cunningham, celebrul autor al Orelor, care a descris cu înciudat umor creația originală ca traducere „nereușită” a unui proiect ideal; și de scriitoarea croată Dubravka Ugresić, care a compus o fabulă savuroasă despre felul deformat în care Vestul continuă să „traducă” Estul; apoi spectacol în sine, în mai multe atliere, între
Platforma Europeană pentru TRAducerea literară PETRA la Bruxelles by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/4956_a_6281]
-
toate punctele de vedere. Imagini din spectacolele lui s-au succedat, ceva vreme, redefinindu-mi, cumva, traseul lui teatral, forța lui, relația extraordinară pe care o poate avea cu un text, mai mereu dificil, nou în peisajul nostru, accentele personale, ironia, umorul, tușele poetice, puternic vizuale, sensibilitatea lui adîncă, pe care rar, foarte rar o lasă complet la vedere. De exemplu, în „Miriam W.” de la Ploiești - un spectacol al lui și al trupei de acolo ce marchează, pentru el și pentru toți
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
contrapunct al dramatismului pe care peisajul îl conferă oricărei prezențe. Rodi Cotenescu a primit unul dintre premiile speciale pentru filmul de ficțiune, Grand Hotel Italia, care prin titlul nu tocmai întâmplător sugerează momentul lui I.L. Caragiale, Grand Hôtel „Victoria Română”. Umorul caragialesc străbate și filmul lui Rodi Cotenescu. Într-o cameră de hotel din Padova, hotel ținut de un român, se adăpostesc rând pe rând un aspirant la o bursă academică, un bătrân în drum spre familia sa, un țigan cu
„Filmul de Piatra“, ediția 3.0 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4990_a_6315]
-
sa, un țigan cu piranda sa, un fel de muncitor zilier cu aspect de desperados, un fante gelat cu ifose și o întreagă cohortă de nou sosiți, până ce camera cu șase paturi devine neîncăpătoare. Regizoarea s-a bazat și pe umorul de situație în felul unui scheci pentru că morala se întrezărește cu ușurință. În patria simbolică a romanității, mica Românie se înghesuie într-o cameră de hotel care cuprinde aproape toate stările și toate opțiunile destinale. Jucând pe cartea absurdului, regizoarea
„Filmul de Piatra“, ediția 3.0 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4990_a_6315]
-
se remarca ironia epitetului) nu e Călinescu. Tot așa cum Chick nu e Bellow, Abe Ravelstein nu e Allan Bloom, iar Radu Grielescu nu e Mircea Eliade. Oricîte asemănări am putea descoperi între unii și alții. (Alexandru George relatează undeva, cu umor, despre o mărturisire a unui cunoscut al său căruia Camil Petrescu îi afirmase pe vremuri că i l-a inspirat pe Fred Vasilescu, protagonistul romanului Patul lui Procust!) Acest fel de a citi un roman conduce la aprecieri foarte riscante
Ravelstein și bietul Ioanide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4396_a_5721]
-
este cu adevărat spectaculoasă. Partea a doua a cărții, „Teze neterminate II” conține acele texte scurte pe care le menționam mai sus. Discutând porțiuni ale unor teme fundamentale din filosofie și literatură, autoarea mizează de asemenea pe ludic și pe umor aplicate în acest spațiu pe care îl găsim, de obicei, grav și sumbru. În Werther sau o «lucrare care-a scăpat lumea de proști»... , autoarea citează apărarea autorului german pe care a formulat-o în urma valului de sinucideri care au
Între critică, filosofie și însemnări personale by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4399_a_5724]
-
serie de lecturi de plajă”, ne îmbie editorii site - ului. Autorii și titlurile propuși de ei pentru această vară sunt: Jenö Rejtö, cu romanul Quarantine in the Grand Hotel (Carantină în Grand Hotel), un roman de aventuri scris cu mult umor, a cărui acțiune se petrece în Bali; Gyula Krúdy, supranumit „cavalerul ceții”, cu Sunflower (Floarea soarelui); Miklós Vámos, cu bestseller-ul The Book of Fathers (Cartea taților), o saga caleidoscopică întinsă pe douăsprezece generații; apoi, Magda Szabó, cu romanul The
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4413_a_5738]
-
intens metaforic și parțial autobiografic, care a beneficiat și de o apreciată ecranizare; în fine, István Örkény, al cărui centenar e sărbătorit anul acesta, cu volumul One minute stories (Povestiri de un minut), miniaturi de proză absurdă care „distilează esența umorului maghiar”. Titlurile recomandate se găsesc în traducere engleză.
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4413_a_5738]
-
Voi ridica oficial scriitorul român la rangul de persoană publică, printr-o hotărâre în Comitetul Director și Consiliul Național, publicând acest lucru în Monitorul Oficial”. Comentariile lui Dumitru Augustin Doman la fiecare punct din programul candidatului sunt toate remarcabile prin umor. Reproducem concluzia sa cu un vădit și justificat accent bășcălios: „Eu credeam că poeții scriu în reviste literare și în cărți, dar iată că ei scriu și în Monitorul Oficial. Fie și numai pentru acest lucru, și Laurian Stănchescu ar
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4414_a_5739]
-
așa cum le vedem (căzute, ca la Dealu), ci așa cum vrem să ne apară? Tot ce se poate. Dintre fabule aleg, pour la bonne bouche, Răzbunarea șoarecilor sau Moartea lui Sion. Sion, se știe, e autorul controversatei Arhondologii, o probă de umor sarcastic, punând pe jar neamurile bune sau, cel mai adesea, pretinse. În arhiva de pe dealul Mitropoliei sălășluiesc, netulburate, familii de șoareci. Cu pedigree, firește. Defăimați de Sion, care-i acuză că au ros pana șefului Arhivei, șoarecii pornesc spre Iași
Fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4437_a_5762]
-
cu îngrijorare de sine, de ceilalți, de viață și de moarte, de scris. Se servește călduț. Nu știu să mă situez, am însă impresii de lectură. Minte vioaie, frază alertă, nu prea densă, ce scriu e destul de inteligent, am destul umor. Nu sunt profund. Când fac comentarii de lectură sunt pregnant, dar pot să devin anost. Când iau atitudine, uneori o nimeresc. Alteori, aș fi făcut mai bine să mă abțin. Originalitatea mea: spun cu dezinvoltură cum mă văd. Nu cum
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4439_a_5764]