3,038 matches
-
două culturi, A și B, cultura B va fi întotdeauna o umbră a culturii A. Cultura B nu are unicitate iar diferențierea este ignorată. Comunicarea este într-un singur sens, iar feed-back-ul nu există.); * tipul controlat (Se recunosc elementele de unicitate ale culturii B, dar sunt manipulate pentru a atinge scopurile și obiectivele culturii A.) Exemplu: Țările Europene, care au colonizat statele africane între secolele al XVI-lea și al XX-lea, au comunicat cu populația băștinașă în modurile etnocentric și
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
Model de cod de conduită nediscriminatorie la locul de muncă. 6.4.1. Argument pro managementul diversității la locul de muncă Toți suntem diferiți, iar aceste diferențe sunt cele care ne individualizează pe fiecare și ne fac să fim unici. Unicitatea noastră ne definește si ne ajută să înțelegem lumea într-o manieră personală, să o facem a să fie a noastră. A fi unici și diferiți sunt calități ce trebuie valorificate la maxim atât de noi înșine cât și de
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
înțelegem lumea într-o manieră personală, să o facem a să fie a noastră. A fi unici și diferiți sunt calități ce trebuie valorificate la maxim atât de noi înșine cât și de mediul în care ne desfășurăm activitatea. În unicitatea noastră stă potențialul nostru creativ care face ca fiecare activitate pe care o desfășuram, atâta timp cât este compatibilă cu abilitățile și aspirațiile noastre, să fie un plus de voloare atât pentru noi cât și pentru organizația în care lucrăm. În acest
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
exercită, în condițiile prezentei legi, prin sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, denumit în continuare sistemul public de pensii. Articolul 2 Sistemul public de pensii se organizează și funcționează având ca principii de bază: a) principiul unicității, potrivit căruia statul organizează și garantează sistemul public de pensii bazat pe aceleași norme de drept, pentru toți participanții la sistem; ... b) principiul obligativității, potrivit căruia persoanele fizice și juridice au, conform legii, obligația de a participa la sistemul public
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228203_a_229532]
-
exercită, în condițiile prezentei legi, prin sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, denumit în continuare sistemul public de pensii. Articolul 2 Sistemul public de pensii se organizează și funcționează având ca principii de bază: a) principiul unicității, potrivit căruia statul organizează și garantează sistemul public de pensii bazat pe aceleași norme de drept, pentru toți participanții la sistem; ... b) principiul obligativității, potrivit căruia persoanele fizice și juridice au, conform legii, obligația de a participa la sistemul public
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228788_a_230117]
-
exercită, în condițiile prezentei legi, prin sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, denumit în continuare sistemul public de pensii. Articolul 2 Sistemul public de pensii se organizează și funcționează având ca principii de bază: a) principiul unicității, potrivit căruia statul organizează și garantează sistemul public de pensii bazat pe aceleași norme de drept, pentru toți participanții la sistem; ... b) principiul obligativității, potrivit căruia persoanele fizice și juridice au, conform legii, obligația de a participa la sistemul public
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228787_a_230116]
-
fiecare dată și modul în care Septuaginta transfera fiecare cuvânt. În final, se face o scurtă referire, dacă e cazul, si la textele de la Qumran și la literatura rabinica. Comparația cu literatura extrabiblică din Orientul Apropiat antic scoate în relief unicitatea Vechiului Testament în materie de crez, cult și legislație. Lucrarea nu oferă deci o simplă analiză semantica a cuvintelor, ci mai ales prezintă conceptele fundamentale pe care acestea le exprimă, tradițiile în care apar și nuanțele de sens din cadrul fiecărei
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ei propriu este All"h; atributele de atotștiința și atotputernicie privesc știință și puterea lui Dumnezeu ad extra. În continuare, articolul prezintă elaborarea teologiei sunnite, cu izvoarele ei: Coran, ≤adÖ și tafsr (exegeza), cu cele două teze fundamentale - unicitatea divină (taw≤d) și dreptatea lui Dumnezeu în răsplătirea faptelor oamenilor (‘adl). Sursă bibliografica folosită de L. Gardet o constituie al-Maqœad al-’asn" f šarh mă‘"n ’asm"’ All"h al-≤usn" de Ghaz"l și al-Maw"qif f ‘ilm
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
subliniază statutul cu totul diferit al lui al-Ra≤m"n („Milostivul”) ca fiind echivalentul numelui însuși de All"h, căci nu apare niciodată fără articol, ori în poziție de predicat, grupează numele din lista lui Wald pe următoarele teme: unicitate (1 nume), transcendență/sfințenie (5 nume), suveranitate (15 nume), veșnicie (5 nume), adevăr/lumină (2 nume), atotputernicie (17 nume), creație: origine și destinație finală (9 nume), providența (9 nume), milostivire (13 nume), știința (9 nume), dreptate în răsplătire (8 nume
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
coranic. Astfel de grupări tematice sunt prezente îndeosebi în lucrările cu orientare spirituală. Că un exemplu între multe, o dăm mai jos pe a unui autor contemporan, șeikhul irakian Š"kir Abd-el-Jabbar68, care însă e continuatorul unei tradiții milenare: 1. unicitate: 11 nume (al-W"≤id, al-’Awwal, al-’Aƒr, al-B"”în, al-′ayy, al-Qayyóm, al-B"q, al-Quddós, al-Bad’, al-Ghaniyy, al-′aqq); 2. creație: 10 nume (al-‚"liq, al-B"ri’, al-Muœawwir, al-Mubdi’, al-Mu’d, al-Mu≤y, al-Mumț, al-B"‘iÖ, al
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
il"h: il"h w"≤id: „un singur Dumnezeu” (2, 133/127.163/158; 4, 171/169; 5, 73/77; 6, 19; 14, 52; 16, 22/23.52/54; 18, 110; 21, 108; 22, 34/35; 41, 6/5). Afirmarea unicității lui Dumnezeu constituie elementul central al credinței islamice. Este prezent mai ales in textele coranice care polemizează cu creștinismul și cu dualismul. Aš‘ar, ca și lubb"’ , distingea trei sensuri ale lui w"≤id aplicat lui Dumnezeu: indivizibil că esența
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pentru „le Seul” prin faptul că concorda cu textul unei inscripții grecești de la Palmyra, în care un zeu cosmic și suprem este calificat drept „unic, singur, milostiv”. De altfel, contextul acestei sure de patru versete scurte, în care apare, afirmă unicitatea lui Dumnezeu la modul polemic: „1Spune: «Unul este Dumnezeu. 2Dumnezeu!... Absolutul! 3El nu naște și nu se naște 4și nimeni nu-i este asemenea.»” (GG) D. Rahbar 113 e de părere că semnificația de „veșnic” este o evoluție post-coranică și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de la v. 59, 24; mai apare și în expresia ‚"liqu kulli šay’în „Creatorul a toate” (6, 102; 13, 16/17; 39, 62/63; 40, 62/64), în contexte polemice (cu exceptia v. 39, 62) în care această calitate întărește afirmarea unicității lui Dumnezeu 2.1.9.2. La versetele 15, 86 și 36, 81 apare formă intensivă al-‚all"q, Dumnezeu fiind numit al-‚all"q al-‘Alm, un intensiv pe care unii comentatori (Abó H"tim, Halm) îl
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Acesta este un mod de a rezuma reflecția teologica asupra acțiunii de a crea; ni se pare mai verosimil că în text să fie vorba pur și simplu de un sinonim al lui ‚"liq, căruia articolul hotărât îi adaugă trăsătură unicității. Semnificație de bază: creator unic. 2.1.9.4. al-Muœawwir: SOI și GG „Plăsmuitorul”; ASM „Dătătorul de chipuri”; Marr „Formator”; RB „le Formateur”; DM „Celui qui façonne”; YA „the Bestower of forms”; Arb „the Shaper”. Încheie seria sinonimica din v.
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a garanta” sau „a declara/socoti veridic”. Prima variantă de traducere pare a se sprijini pe o explicație atribuită lui Hasan al-Basr: All"h s-ar fi calificat pe șine drept mu’min pentru că El însuși crede în propria-i unicitate 134. Parafrază prin care traduce Denise Masson acest nume este împrumutata din lucrarea lui Louis Gardet care, sprijinindu-se pe Kit"b Šarh al-Maw"qif de lurman, scrie: „Dire que Dieu est mu’min signifie qu’îl témoigne de șa
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
omul, spune Ghaz"l, este întotdeauna un „negustor” (mu‘"mil)152. Semnificație: cel care dăruiește nemăsurat, continuu, din pură generozitate. Acest conținut semantic este cel mai bine redat de echivalentul românesc „Dăruitorul” pur și simplu. Articolul hotărât transfera conotațiile de unicitate și de absolut și orice adaos pare limitativ. 2.1.14.3. W"si‘: SOI „cuprinzător”, „blând” (2, 271); ASM „Cel cu Hâr Nemărginit”; GG „Cuprinzător”; Marr „amplus”; RB „large”; DM „est présent partout”; YA „careth for all”; Arb „All-embracing
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
natura lor substantive, dar folosite și că adjective 161 cum sunt al-′aqq162, al-′ayy, al-Sal"m. În enumerarea de nume din primul subcapitol, le-am evidențiat pe acelea care apar și cu articol hotărât. Acesta, în contextul dat, subliniază unicitatea, superioritatea absolută. Între numele divine sunt și două numerale cardinale utilizate că adjective: A≤ad și W"≤id și unul ordinal: al-’Awwal. În sfârșit, tot nume divine sunt considerate expresiile 9ó al-mal"l wa al-’ikr"m 9ó al-
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
la textul original, ci doar la traduceri, oricât de fidele, să-și dea seama de inventarul numelor divine din Coran. Cauzele sunt multiple, în număr egal cu dificultățile inconturnabile. a. Cu foarte puține excepții (cum ar fi numele referitoare la unicitatea lui Dumnezeu sau cele metaforice care conțin metafore universale), sferele semantice ale cuvintelor nu se suprapun de la o cultură la alta și, cu atat mai putin, de la o limbă la alta. Cum l-am putea traduce pe al-W"riÖ altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
oracolele lui Balaam, sunt grupate laolaltă trei cuvinte canaanene pentru zeitate: ’Pl, Šaddai și ‘ElyÄn (Num 24,16). Că și ’Pl, ‘ElyÄn a supraviețuit apoi numai în texte poetice și liturgice. Însă în perioada postexilică târzie reapare pentru a accentua unicitatea lui Dumnezeu și stăpânirea lui absolută asupra lumii întregi: în partea aramaica din cartea Daniel, unde are forma ’Pl"h"’ ‘ill"i’" (3, 26.32; 4, 14.21.22.29; 5, 18.21; 7, 25) și în apocrife. În Gen
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Unul.” (BVA) - ho theòs hežs estin afirmă același apostol în Gal 3,20, arătând că de-a lungul istoriei mântuirii s-au succedat diverse rânduieli, dar Dumnezeu este unul singur. - În pledoaria pentru unitatea creștinilor din Ef 4,6, afirmarea unicității lui Dumnezeu este argumentul care le încununează pe toate: „...o singură nădejde... un singur Domn, o singură credință, un singur botez, un singur Dumnezeu și Tata al tuturor...” (hežs theòs kaì patgr pántÄn). - În sfârșit, în Iac 4,12 se
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fiindcă are viața în sine (5,21.25-26) și să judece (5,22.27). În prologul acestei evanghelii întâlnim și expresiile monogengs hyiós „Fiul unul-născut” (În 1,18) și monogengs parà patrós, „Unul-născut de la Tatăl” (În 1,14), care subliniază unicitatea relației dintre Isus și Dumnezeu. În corpusul ioanic se precizează învățătură despre Întrupare: Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său pentru a-l face cunoscut pe El (1,18), pentru a mântui lumea (1In 4,9-10.14 ) și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ha ’ill" huwa („nu este dumnezeu în afară de El” - 2.1.4.3.) și mibbal‘a:ay ’Qyn ’elohm („în afară de mine nu este dumnezeu” - 3.1.5.2.). Singură deosebire dintre aceste două expresii, care sunt propoziții nominale și exprima unicitatea lui Dumnezeu printr-o formulă negativă, este faptul că cea coranica vorbește despre Dumnezeu la persoana a treia, iar cea biblică, la persoana întâi. 4.1.6. al-Quddós (2.1.5.1.) și Q":Äš (3.1.6.1.), respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
extrem de vast de aspecte. S-au scris, de pildă, mii de pagini despre specificul umorului britanic, al celui american, canadian, evreiesc, rusesc, bulgăresc 42 etc. Opera lui Caragiale este impregnată în mod inevitabil de astfel de elemente care țin de unicitatea societății românești, elemente care, devenite rizibile printr-o prelucrare artistică de maestru, își pierd savoarea comică la transpunerea textului într-o altă limbă 43. Clasificarea tematică pune în evidență în sferele superioare ale generalității abstracte câteva categorii ale comicului: caracter
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
conului Leonida nu pun problema veridicității lor, iar personajele, deși grotești, caricate, schematice, pot găsi corespondenți recognoscibili în realitate. Lumea ficțională a lui Eugen Ionescu este, pe de altă parte, perfect autonomă. Fiecare replică, fiecare ipostază a "personajelor" îi subliniază unicitatea, irealitatea, absurditatea. Sinteză superschematizată a lumii la care se vrea raportată, nu mai seamănă cu aceasta decât printr-o translație complicată. Am putea reduce raportul dintre absurditatea caragialiană și cea ionesciană la relația dintre natural și artificial. Caragiale nu se
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a caricaturii, realitatea rămâne recognoscibilă, la Eugen Ionescu și la toți scriitorii absurdului, substituirea artei ca mimesis prin arta ca fantezie, face ca, prin parabolă și alegorie, stilizarea personajului sau a situației cu valoare de arhetip să fie extremă, justificând unicitatea viziunii și impresia că realul este invadat de ireal. Așadar, pe când Caragiale are intuiția absurdului, deține acel simț al detectării sale în formele ridicolului absolut și îl expune cu o obiectivitate care îi maschează amărăciunea și dezgustul, Eugen Ionescu îl
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]