17,506 matches
-
l-am prins de cap și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor, cu rezonanțe de gri pe vârful aripilor. Ochii lui verzi mă fulgerau cu furie și ură, în timp ce asaltul stolului de pescăruși furioși devenise foarte periculos pentru mine. Reușind să desprind nailonul, i-am dat drumul să zboare. Atunci, întreg stolul l-a înconjurat și s-au depărtat gălăgioși spre mal. Semnalele colegilor de pescuit aflați în
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
din nas plictisit, sătul să-și tot vadă-n a cerului oglindă, doar propriul chip perfect șlefuit. Privea la universul tocmai finisat, nemulțumit de ceea ce-a creat. Până atunci tot separase sârguincios, lumina de-ntuneric, urâtul de frumos și ura de iubire și binele de rău... totul simetric, ordonat și punct cu punct, clasificat. Dar ce folos; era cam previzibil și mult prea plicticos. Așa că a-nceput să se joace, schimband ici și colo câte un pic, și-apoi mai
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382362_a_383691]
-
ultimul capitol, ”Blesteme părintești”, scriitorul Ion Părăianu ne expune efectiv privirilor alt aspect al vieții de la țară, de data aceasta din viața unei tinere familii. Nu lipsesc explicațiile cu ursitorile, la fel cu lucrările agricole organizate în C.A.P-uri. De fapt este o ”plimbare în timp” a unei familii, o plimbare din perioada apusului comunismului și începutul noii perioade post-decembriste, perioada de-acum, când credeam că laptele și mierea se vor ”rostogoli” peste noi și ne vor sufoca. Drama
CHEMAREA STIGĂTULUI... UN CALISTRAT HOGAȘ CU NICOLAE LABIȘ DE MÂNĂ PE VALEA ȘASEI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382408_a_383737]
-
Divinității mizericordie și protecție, mereu aducere-aminte și izbăvire de ființiala suferință, liniște sufletească și „neted drum” sub pașii săi, cu rezonanțe grave din Rugăciunea lui Goga („Părinte, orânduie-mi cărarea!”). Izbăvirea în fața „urzitorilor de rele”, a „nemernicilor și mișeilor”, împovărați de ură, are preț în suferință, în lacrimi și rugăciuni, sub convingerea salvării Divine: „Sunt risipiți și pier de lângă mine/ Dușmanii mei, în spaimă și rușine./ O, Cel Etern! Salvarea-i doar la Tine...” - textul biblic originar e stors până la ultima picătură
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
cea scârbită De Falsitate, plină... E-arid de nedescris, Uscat de Vanitate și viață Ipocrită. Căci Răutatea lumii se simte chiar și-Apoi, ' Nălțând aripi de-otravă, ca 'cea Pasăre Phoenix Ce caută drogată precum niște strigoi, Să își hrănească Ura din Eu-l cel demonic... Dualitatea minții îneacă-un omenesc În Marea Dezolației acelui Eu răpus; În dezbinarea-i cruntă, războaie se stârnesc, Urlându-și neputința reîntregirii-n Haos... Plecând mârșav la lupte, cu-n cuget Parvenit, Lovind doar mișelește
SFÂRȘITUL UNEI EPOCI DEZUMANIZATE de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382472_a_383801]
-
cu vântul morii, Își face loc să iasă din lutul cel stingher, Crescând pe o fărâmă de Adevăr în glorii. E mică, nu cunoaște Suflet Vândut si Gol, Și Dreaptă-și duce viața în Uscăciunea toată, Luptând cu Spini de Ură și Gând Otrăvitor Să nască Fructul Vieții în lumea blestemată. De greutatea cruntă-a ororilor lumești Pământul nu mai duce atât amar in spate; Începe să se surpe in gropi adânci, cerești Și frânge Agonia pentru eternitate. În locul Lumii Vechi
SFÂRȘITUL UNEI EPOCI DEZUMANIZATE de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382472_a_383801]
-
De n-ai fi tu când sunt lovit cu pietre, Cum aș putea să stau pe stâncă sus? M-aș cuibări sub ziduri, ca și Petre, O, iartă-mă, o, Domnul meu Isus! Și ce aș face când zdrobit de ura Ce-mprăștie unii, m-aș lăsa răpus? Aș riposta? Ce vorbe-ar scoate gura? Îți mulțumesc că mă păzești, Isus! De n-ai fi Tu când trupul tainic plânge, Când sunt robit de greu și suferinți, M-aș îndoi ca
DOAR VOIA TA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382486_a_383815]
-
români au părăsit țara jefuită din instinct de conservare. Și toată această apocalipsă postdecembristă a fost condusă din umbra tenebrelor străine, timp de 15 ani, de apocalipticul Saul Silviu Brucan, tartorul tartorilor, agentul tuturor antiromânilor, călărind calul cel negru al urii și nedreptății împotriva neamului românesc pe care l-a numit stupid people !! Deocamdată, în coada acestei cavalcade apocaliptice, pe niște gloabe sure precum cea a lui Albrecht Durer, vin mâncând pământul cu coasele în mână Traian Băsescu și Klaus Johannis
APOCALIPTICII CAVALERI POSTDECEMBRIŞTI de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382516_a_383845]
-
și jurământul în plisc, înoată strângându-și amintirile-n coc, iar la gât își pune de pene colorată cravată. CRANIUL ISTORIEI Craniul înhumat de istorie, prin păduri mici, uitate, în miniatură, având multe răni și rupturi împarte lumii binecuvântări cu ură. Craniul vechi, de timp abandonat, transformat parțial în pământ, din umbră mereu a guvernat necălcând din destin un cuvânt. Craniul răsfățat de ferigi, pictat în nuanțe de mov și de verde, de-l atingi ca premiu o să câștigi timpul pierdut
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
schiu ce timpul l-a îndoit a vreme pe el e desenat un cap de om viu ce-i murdărit cu-a zilei creme. Semn doi E o bucată de îngrăditură pătată de vechi urme albe cu griji punctată, fără ură, într-ale imaginarului valve. Semn trei Este o spartă vâslă cu alb punctat împachetată, cu ea vâslind șoptit, a pâslă, pornești la drum chiar dacâ-i deocheată. Semn patru E semnul care ne vorbește căci are gură și curaj, spre el
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
CREIER DE SÂRMĂ E prinsă în capcana de urși, artizană, vrăjitoarea cu creier de sârmă, pentru a ne distrage cu mâinile danseaz-o pavană dorind să treacă urgent la a zilei cârmă. E legată însă de zei cu alb și cu ură și-i fixată strâns pe o placă masivă de vreme, cu băi de dragoni descântate a făcut cură, și s-a uns cu ale tinereții veșnice creme. Prin pădure a lăsat rară urmă de disperare neagră, fără de măsură, iar acum
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
băi de dragoni descântate a făcut cură, și s-a uns cu ale tinereții veșnice creme. Prin pădure a lăsat rară urmă de disperare neagră, fără de măsură, iar acum prinsă în fiare prin țărână scurmă aruncând blesteme, incantații și descântată ură. STAREA DE ALB Starea de alb izvorâtă din haos intră prin ușa casei marcată cu semne mici curioase desprinse din anticul pronaos, crescute de amintiri încolțite în oase. Deasupra e o plasă de sârmă ce înghite trecerile, este așezată sub
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
pietrificate, se uscă-n asprul vânt de vremuri erodate. Tabloul doi Trei corpuri ce arată șase și un sfert de timp mușcă din partea lor curată, din ele însele, din anotimp. Tabloul trei Trupurile olărind se ridică modelate de iarba-pământ, nepurtând ură sau pică nici unui cuvânt. Tablul patru Pornesc la drum în cerc întâi, pe lângă apă apoi, croiesc doar ei știu cum starea de sângeros război. Tablul cinci Corpurile cele trei au ombilicul comun, sunt din lut corifei pământului din drum. Tabloul
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
răstigniri, pe unii grabnic i-a izbăvit, pe alții i-a omorât pe altarul pătimitei veniri. 89. Reperaj: portalurile ce-n paralele naturi se deschid n-ar trebui să ne trezească stări aerofobe, ci să ne facă să uităm al urii lied trăind și respirând oriunde-n spațiile anaerobe. 90. Reperaj: fereastra din coloanele de piatră, ascunde lumina ce răsare ca o siluetă de om, aprinsă, este misterioasa fereastră-antropolatră renegată fie că e de zăpadă arsă, sau de soare ninsă. 91
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
pline de culoare, Rupte parcă dintr-un banal și vechi ziar. Plouă azi, va ploua și mâine, Plouă încet, plouă murdar, O ploaie ca un schelălăit de câine; În dureri atroce inima mi-aș da-o în dar Cuiva ce ură poartă în suflet, Cuiva ce nu are nimic în piept Și lumea o vede un veritabil pamflet; În față să stau umil sau mândru, Aplecat ori drept. ....................... Sunt oare în stare (mă-ntreb ades) Să dau lui Zeus dintr-a
DESTINE LACUSTRE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382662_a_383991]
-
telepatiei.S. Freud, invitat să verifice capacitatea senzitivului Wolf Messing, a adresat mental acestuia un ordin ; acest ordin a fost imediat executat: Messing a smuls trei fire de păr din barbă unui invitat care nu era altul decât A. Einstein. Uri Geller a fost o personalitate controversată deoarece capacitățile lui, testate în 1972 la Institutul de Cercetări Stanford din California,SUA,au fost socotite ale unui prestidigitator șarlatan, el reproducând aproape perfect 7 desene din 7. S-au realizat comunicări telepatice
TELEPATIA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383756_a_385085]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > LUPTA Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2043 din 04 august 2016 Toate Articolele Autorului LUPTA de Nicolaie Tony DINCĂ Eu am sfâșiat trupul clipei cu dinții, Cu ură, cu poftă, cu ghearele minții, Decis să-i extrag toată seva și slava, Să-i sorb ambrozía, să-i lepăd otrava. Am răzbit peste soartă trudind fără tihnă Și n-am avut pace, n-am avut nici odihnă... Mi-am
LUPTA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383856_a_385185]
-
femeia pe care o avusese de dimineață, nu-l văzuse ca pe un Adonis, îl văzuse ca pe un refugiu al unui om încărcat de deznădejde. Pentru ea, el fusese un fel de duhovnic al sufletului ei prea încărcat de ură împotriva bărbatului violent pe care îl avea acasă. Nu căutase iubirea lui,ci siguranța că în brațele lui va fi ocrotită, voia să știe, că nu trebuie, să se mai teamă. Pe măsură ce o descoperea, ceva se întâmpla în sufletul lui
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383871_a_385200]
-
ceasornicul ce bate, Însă nu pe al lor perete. Au uitat să-și cântărească, Viața pe cântarul sacru, Al Cuvântului cel veșnic. Văd bârna, dar doar la altul. Bieții iubitori de sine! Prin minciună și dezmăț, Sunt ceasornicari ce-mbină, Ura cu a lor dispreț. Stând în clocotul mândriei, Din cazanul care fierbe, Lumea cu a ei trufie, Își dau viața ca simbrie. Însă când va suna ceasul, De plecare-n veșnicie, Va fi prea târziu regretul... C-au uitat de
ECOURI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383912_a_385241]
-
dorință, Celui ce-a ales în Tine să creadă. Cu Tine sunt în viață și-n moarte. În ziuă și-n noaptea adâncă. De la Tine primesc libertate. Prin Tine trăiesc și sper în izbândă. Biciuit sub povara ocării și-a urii, Ai tăcut, Dumnezeule Tare! Dă-mi și mie din taina-Ți răbdării, Și păzește-mă în încercare! Sufletu-mi și trupu-mi doar Ție, Le încredințez pe-de-a-ntregul. Al Tău sunt Sfinte Părinte, Doar Tu îmi ești Salvatorul. Cluj Napoca, 13 iulie 2016
ECOURI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383912_a_385241]
-
nevoia de a ajunge grabnic la toaletă. Nu mi-am ținut gura când am intuit asta și, între două blocuri, am început să râd și i-am zis: - Credeam că ești obișnuită, scuză-mă! Nici în Slatina nu sunt W.C.- uri publice și dacă... - Ba, să-ți fie rușine! Nu e vorba de asta, dar nu-i frumos să întârziem... Totuși, hai mai repede! Acum chiar că aș avea nevoie... N-am mai răspuns, dar am mărit pasul și am intrat
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
că prin vrăji fura mana animalelor din curțile oamenilor spre folosul propriu și al celor ce apelau la ea, încă din tinerețe jurase să se răzbune pe ei. Se ținuse mereu departe de acea femeie și de multe ori simțise ura din ochii răi ai vrăjitoarei arzând-o chiar și când n-o vedea dinainte îi simțea instinctiv privirile ce parcă o penetrau în ocaziile când se întâlneau. Rădița era cu câțiva ani mai mare ca ea și înainte să se
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
niciodată nu m-am îndoit că a avut mereu tării de rocă și că simțirea care ne-a unit a fost și va rămâne reciprocă. A fost și ger, au fost ninsori și ploi și crivățul ne-a biciuit cu ură, dar am simțit de-a pururea în noi a dragostei mirabilă căldură. Orice-nceput e-ntotdeauna greu, dar mult mai greu e ceea ce urmează când trebuie, răbdând, să-nvingi mereu și să-ți rămână mintea totuși trează. Și eu sunt
PE SCURTUL DRUM CA UN CAIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383955_a_385284]
-
ei în suflet primăvara... Se face Dragobete când îți scriu, Atunci a fost logodna să ne fie, Nici prea devreme și nici prea târziu Și viscolea din Cer cu poezie...” 24 Februarie 2016 Nimeni de Dragoste nu e sătul, Oricâtă ură ar avea sub pleoape, Tu nu mi-ai spus niciodată-destul, Cuvântul acesta și azi ne încape! Cuvântul acesta fără de care Zadarnic se zbate ciutura-n vânt, Zadarnică-i setea fără izvoare, În van e tăcerea fără cuvânt! Fericită e taina
NIMENI DE DRAGOSTE NU E SĂTUL.. de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383964_a_385293]
-
provocare,ea te transforma Într-un joc fără de forma E doar un puzzle de simboluri, O piesă-i de-aici,una-i din ceruri! Cum să unești Umbră cu Lumina? Cum să separi Grâul de Neghina? Cum să trăiești cu Ură și Iubirea? Cum să alegi ,Efemer sau Nemurirea? O revelație-mi deschise inima zglobie Și-mi prefăcu jocul într-o poezie, În ea reușii să le-așez pe toate La locul lor,pentru Voi,poate! Referință Bibliografica: Viața, puzzle de
VIATA, PUZZLE DE SIMBOLURI de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383996_a_385325]