3,203 matches
-
nu mă duc. Nici eu, interveni Zegrea. Aștept telefon de la fiică-mea. Mă sună să Îmi spună la mulți ani. Poate ne sună și Cain... Parcă la ei e altfel, zise Horacsek. Fără cârnaț afumat, hrean, sarmale. Ce contează, o urare poți face, zise Gheretă. Regreta deja că ar putea rata prima sa convorbire cu străinătatea. Pe de altă parte, dacă rămân acasă, Zorela nu avea cum să-și vândă blana de nutrie. Se cam Îngrășase și nu o mai cuprindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sărbători, ele nu lipseau. Una, două În fiecare zi, timp de o săptămână de la rude și prieteni. Astăzi, mai mult ca oricând, găsise șase plicuri. Unul venea din străinătate și era pentru Flavius-Tiberius. Mesajele erau aceleași de ani de zile, urări de bine și sănătate În care nu mai credea nimeni, dar le acceptau totuși cu Încrederea cu care unii Înghit tabletele de aspirină care i-ar pune, chipurile, la adăpost de accidente vasculare. Nu doar textele erau aceleași, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
răsuflarea caldă a hoaștei care tocmai Își sărbătorea 800 de ani de serviciu În slujba pământului. 2. Nu erau mai mult de douăzeci de persoane. O prezență modestă, puțin Încurajatoare În privința vânzării tablourilor. Dacă n-ar fi fost șampania și urările de la miezul nopții precum și simulacrul de dans din hol, aerul de prohod al petrecerii ar fi fost greu de pus sub semnul Întrebării. Se apropia de ora unu și anunțul din ziar de la mica publicitate era tot mai aproape de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am reținut bine numele de floare, evenimentul la care asistăm ca la un spectacol În reluare la cererea publicului În fiecare an, la aceeași dată, e cu siguranță unul care Îi va marca viața. Cel puțin așa cred eu. Dincolo de urările de Început, doamna Ster dorește să vă facă să Înțelegeți mai bine ceea ce vedeți. E vorba, firește, de cele patru tablouri de care va trebui, poate, să se despartă. De trei, cu siguranță. Am aici câteva Însemnări ale unei foste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ster cândva, Într-un plic, acesta după ce o vară Întreagă privise aceste tablouri, poate din fotoliul În care acum câteva minute domnul Brândușă Își mângâiase visător gamba piciorului stâng. Să Începem, deci. După această introducere rece, ironică pe alocuri, În ciuda urărilor de bine ale doamnei Ster, lumea se arăta mai degrabă temătoare, somată și nu invitată să asculte o prelegere despre artă, care era În același timp și o mustrare adresată celor ignoranți, ușor de recunoscut după graba cu care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai potrivit de spus decât că, după cum s-a văzut, Anul Nou a sosit la timp. Ceasul universal e, orice s-ar zice, bine reglat, adăugă domnul Moduna, prefăcându-se că nu observă, asemenea Martei, stânjeneala din privirea fiului lor. Urările fuseseră făcute, felicitările citite, așa că, din acel moment, era dezlegat de orice obligație. Ca și până atunci, de altfel. El Însă ținuse cu tot dinadinsul să ciocnească cupa de șampanie cu ei la miezul nopții, lucru destul de rar În ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dinadinsul să ciocnească cupa de șampanie cu ei la miezul nopții, lucru destul de rar În ultimii ani. Fusese o seară plăcută animată de gagurile răsuflate de pe TVR1. Jenantă o vreme, tăcerea deveni asurzitoare. Noroc cu telefonul. Grațian le făcea cuvenitele urări de Anul Nou și promitea domnului Moduna câteva partide de șah, pe viață și pe moarte, la vremea perelor coapte. O să-l Îngrop de viu, zise domnul Moduna, frecându-și mâinile de bucurie. Până atunci, avea vreme să se antreneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zăpadă Înainte ca poștașul să treacă pe strada lor. Căzuse din cer, de bună seamă. Plicul avea culoarea hârtiei de sac și părea confecționat acasă, de mâini stângace. Destule semne pentru un mesaj neobișnuit. Era momentul să-l deschidă. Vremea urărilor de Anul Nou trecuse. Coriolan era În sufragerie. Moțăia sau se uita la televizor, iar Flavius-Tiberius odată plecat de acasă putea lipsi oricât: minute, ore sau zile Întregi, fără nici o veste. Învârtea plicul pe toate fețele În căutarea unui semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
durează două, trei decenii.” La un moment dat, pentru că nu se auzea nimic altceva decât un hohot sfâșietor de plâns, telefonul hotărî cu de la sine putere că e cazul să Întrerupă convorbirea. Era doar Anul Nou și câte mesaje și urări de bine nu-și așteptau rândul? X. Epilog: The Brave New World Motto: „Erau adânci ca niște roze” (Ioan Es. Pop vers vechi citat din memorie) 1. Nouă luni și ceva mai târziu, se năștea Eleonora-Flavia-Tiberia Brândușă. Deși nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
întrebări în legătură cu Betty. Am greșit? — N-aveați de unde să știți. Și vă mulțumesc. Marjorie îmi zâmbi și m-am trezit urându-i în sinea mea o cât mai grabnică ieșire din depravata lume a filmului. Mi-am păstrat pentru mine urarea, i-am zâmbit la rândul meu, apoi am ieșit. Bill Koenig stătea în picioare pe verandă, cu mâinile încrucișate la spate, iar Donald Leyes și Harold Costa erau trântiți pe șezlonguri, cu privirea buimacă pe care o ai după câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din Los Angeles, pe motiv de imoralitate. Dumneavoastră sunteți beneficiarul contului său de la banca Los Angeles City Credit Union și, întrucât domnul Blanchard nu poate fi contactat, am găsit de cuviință să vă remitem soldul existent. Cu cele mai bune urări, Sergent Leonard V. Strock, Direcția Personal În plic era inclus și un cec de 14,11 dolari. Am simțit că înnebunesc de furie, și m-am năpustit asupra dosarului principal ca să nu dau atacul împotriva noului meu dușman - birocrația al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
au putut merge să-și viziteze familiile. O dată, Nakht-re și Re-nefer s-au dus să-l viziteze pe Re-mose la Memfis. Totodată, au mers și în pelerinaj la mormântul tatălui lor de acolo. S-au întors cu cele mai călduroase urări pentru mine și cu vești despre cât crescuse; după patru ani petrecuți departe, era mai înalt decât Nakht-re, vorbea foarte frumos și era foarte sigur pe el. Au adus de asemenea dovezi ale bunei lui educații - bucăți de ceramică acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în vale, un scrib a venit la poarta lui Menna cu o scrisoare de la fiul meu. Re-mose scria ca să-mi spună că locuiește din nou la Teba, desemnat fiind scrib la un vizir pe nume Zafenat Paneh-ah, alesul regelui. Trimitea urări în numele lui Amon-Ra și a lui Isis și o rugăciune pentru sănătatea mea. Era o scrisoare formală, dar eu am fost fericită că se gândise la mine suficient cât s-o trimită. Bucățica aceea de calcar, scrisă de mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în fața noastră, dar nu l-am recunoscut pe nici unul în acei moșnegi. Cel mai bătrân dintre ei, cu fața adânc brăzdată și ascunsă sub un păr alb și murdar, a vorbit încet și stângaci în limba Egiptului. I-a făcut urări oficiale lui Zafenat Paneh-ah, protectorul și salvatorul lor, cel care îi adusese pe acel pământ în pace și le dăduse să mănânce. Doar când a început să vorbească în limba lui, am recunoscut vorbitorul. - În numele tatălui nostru, Iacob, bine ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Are un singur stăpân... - Tocmai de aceea. Voi ascultați toți de un singur rege. - Fie el veșnic viu, sănătos și puternic! adăugă soldatul, văzând că sclavul nu mai zice nimic. Apoi i se păru ciudat că acest sclav nu rostește urarea de care nimeni în Atlantida nu e scutit. Îl întrebă: - Tu de ce nu spui așa? Sclavul zîmbi: - Ai spus tu și pentru mine. Iahuben îl privi lung. Lumina faclei nu-i lumina îndeajuns ochii. Ce se putea ascunde în ei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lumina îndeajuns ochii. Ce se putea ascunde în ei? Dispreț sau batjocură? Sclavul nu știa că acest soldat este înarmat și îl poate ucide dacă se răzvrătește? - Tu nu te-ai gândit că e primejdios pentru tine să nu rostești urarea? Dacă te ucid? zise Iahuben. Glasul îi tremura ușor. Fără a-și întoarce capul spre el, sclavul zise liniștit: - Ce aș pierde? Nu eu aș avea de pierdut. Iahuben se gândi la felul de a se purta al acestui rob
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu zelul unui flagelator medieval. Odată cu prima poștă a zilei, pe care Smith i-o aduse la micul dejun, Îi sosi o scrisoare de la Du Maurier, care Îi ura noroc la premieră: „Cred că actorii au o aversiune superstițioasă față de urările de succes În astfel de ocazii“, scria el, „dar sunt convins că interdicția nu se aplică și autorilor“. Avea plicuri de la numeroși alți prieteni și binevoitori: Gosse (care Îi confirma schimbarea planurilor pentru seara aceea), Elizabeth Robins, dna Hugh Bell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Harland, Jonathan Sturges și Morton Fullerton. Îl impresionă o epistolă de la Minnie Bourget, de la Paris, care auzise despre piesă de la o prietenă din America, o oarecare doamnă Edith Wharton, care afirma că este o admiratoare și Îi trimitea, prin intermediar, urări de bine. Cei care nu erau peste hotare În seara aceea, aveau să fie În sala de teatru, laolaltă cu alți prieteni și cunoștințe, aproape toți nume cunoscute. Pe lângă Du Maurier, aveau să fie membrii unei Întregi academii de artiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scrise: „Este ora cinci după-amiază și, la 8.30 În seara aceasta, le sort en est jeté... sărmana mea piesuliță va fi aruncată În arenă... ca o fecioară creștină azvârlită leilor și tigrilor.“ Transmise mulțumiri necunoscutei dne Wharton pentru bunele urări pline de simpatie, dar nu și pentru că o anunțase pe Minnie de iminența premierei. „Speram să nu auzi de această mică aventură decât dacă este un succes“ conchise el, „dar acum mă grăbesc să Îți expediez această notiță Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
le primesc. Știi cum e, Bob. Poate fi cineva despre care am uitat cu desăvârșire. Cei doi rămaseră tăcuți, contemplând misterul, timp de câteva momente. Amândoi erau vag neliniștiți: orice premieră era riscantă și imprevizibilă, chiar dacă nu mai adăugai stresul urărilor de rău anonime, venite pe fir. — Vreau să ții totul pentru tine, Bob, spuse Alexander Într-un târziu. Nici o vorbă trupei și, orice ar fi, nu-i pomeni nimic domnului James. E și-așa un pachet de nervi. — N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ocazia împlinirii a zece ani de la încetarea din viață. Mult stimate tov. colonel, sânt fericit să vă felicit din toată inima atât din partea mea, cât și a familiei mele, cu prilejul conferirii titlului jubiliar. Primiți, vă rog, cele mai sincere urări de bine. Seria D5, nr. 034201. Data nașterii: anul 1985, luna decembrie, ziua 23. Locul nașterii: orașul București. Decesul a fost trecut în registrul stării civile la 23 decembrie 1985. Data decesului: anul 1985, luna decembrie, ziua 23 (cifre și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rămas fără cuvinte la vederea spectacolului. Virgil Jones își luă mâna stângă de pe mademoiselle Kamala, își aranjă pălăria și își puse mâna la loc. — A, zise el, vechiul meu prieten. Amicul meu atât de nerăbdător, atât de entuziast. Vultur-în-Zbor, bănuiesc. Urări de bine, salutări, felicitări, emigrări. Bea ceva. Dezbracă-te. Relaxează-te. Nu ți se pare că arăt bine? Chipeș și arătos, mă-nțelegi, în cel mai chipeș sens al cuvântului. Djin-ul cel chipeș, ăsta mi-s io. Glumițe nevinovate. Vultur-în-Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mi am Înfășurat repede piciorul ciunt, ignorând durerea care voia să mă Îngenuncheze, dezlănțuită atroce În locul acela. Melanie apăru În capotul ei strălucitor, verde Înflorat, cu părul viu răsfirat peste umerii delicați. Am băut șampanie și i-am făcut nenumărate urări, chiar dacă nu reușeam să găsesc cele mai potrivite cuvinte. Melanie râdea, pentru că-n urările mele o comparam când cu o căprioară gingașă, când cu o blândă felină, când cu o turturică sidefie. Hei, profu (așa-i plăcea să-mi spună
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
atroce În locul acela. Melanie apăru În capotul ei strălucitor, verde Înflorat, cu părul viu răsfirat peste umerii delicați. Am băut șampanie și i-am făcut nenumărate urări, chiar dacă nu reușeam să găsesc cele mai potrivite cuvinte. Melanie râdea, pentru că-n urările mele o comparam când cu o căprioară gingașă, când cu o blândă felină, când cu o turturică sidefie. Hei, profu (așa-i plăcea să-mi spună de când a aflat că fusesem dascăl), hai să vedem ce mai găsești acum, că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
improvizate a fost primită cu entuziasm și muzica a continuat să sară de la o piesă la alta până când moș Costache, care cânta la cel mai solicitant instrument, a ordonat o pauză pentru „un păhăruț di gin”. Au cinstit, au Închinat urări de bine și de „Mulți ani!”, iar la un moment dat bunicu’ Ghiorghi, care ajunsese În vârf de chef spuse: Ioane, fă-te c-o poezie! Ionel care parcă picase cerul pe el, căutând o ieșire, descurcăreț din fire, spuse
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]