6,525 matches
-
din umbră... bălți de sânge curg pe scară, Pe podele, iar de ziduri răzimate[-s] lănci și darde, Și prin arcuri de fereste vezi Bizanțul care arde; Sub ferești s-aude zgomot surd... căci jos se-aud în uliți Ieniceri urlând Alahu, purtând capete în suliți, Cu călugăriți nebune... Iesle au făcut din strane Ici dau jos iconostasul, aprind focul cu icoane, Ici cu hohot se adună și privesc cum un arap Lui Hristos întins pe cruce i-au pus un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cu strigări de bucurie... oardele cele barbare Înadins făcură nunta lor păgână în altare; Urlete de biruință, țipete, strigări și vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecă în aer; Clocotea întreg orașul prins de spaimele pierzării Și prin țipătul mulțimii urlau valurile mării, Numai bolțile înalte ș-ale zidurilor creste Stăteau marturile mute peste vaietele-aceste. Mohamed dormea, ci visuri negre sufletu-i frămînt', {EminescuOpVIII 207} El pe frate-său [î]l vede... Vânăt iese din mormânt Și-și arată gîtul: "[Haide
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de oameni au ținut de soarta unui singur om - unui Mihai. Râul a secat. Valurile s-au dus. Eu, val pribeag, mai rămân încă? Nu! " * MARCU VODĂ Mă sui, mă sui chiar daca dasupra tronului ar spânzura ștreangul meu. Lasă să urle clopotele, vijeliile sufletului meu, lasă ca gemetul poporului să înece gemetul fioros, gemetul ars al inimei mele. Voi fi Domn, voi fi Domn! * [FRATELE LUI MARCU] Partea I a visului Vezi acest om care abia merită să fie unul, ei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
EminescuOpVIII 279} VÎNTUL (bariton) Plâng, Frâng Crengi uscate, Trec, Plec Ramuri, Bat în geamuri Cu-a mea mână fermecată. Eu mă uit printre ferestre Cum încunjur oameni masa Și cu degete măiestre Eu li spariu toată casa. Când ca lupul urlu jalnic Când ca mîța-ncet eu miaun Și trezesc din vis motanul Care toarce sub un scaun. Sunt Vânt, Plâng, Frâng Sperios vo creang-uscată IZVORUL (tenor) Izvor, Din munte cobor, Când vântul vo ramură armă Fac larmă! (Cerul se coboară, Armonie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-i ea? Ce vine, ce caută-n castel Când marea își răstoarnă suflelul ei rebel Și pintre stânci de piatră se scutură de spume Și mișcă-nfuriată a valurilor lume? ............................................................ (Un CHIP s-arată-n castel) {EminescuOpVIII 280} Și-n noaptea care urlă cu surda ei ureche Privește ca o lună din zidurile veche. E ca și când răsare în jur întunecată De-a murilor colosuri pin cari se arată. Zugrăvind dulce[a], trista, sura lor măreție. "Coboară din ruine căci mă închin eu ție
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Privit-ați astrul rege cum cade și se stinge Din genele de nouri o lacrimă de sânge. Priviți cum astrul rege se-neacă și se stinge În valurile roșii, în nourii de sânge. {EminescuOpVIII 299} 2 2254 Prin vânturi cari urlă, prin valuri cari ard Trece trăsnetul rege - al norilor surd bard. 3 2262 Din suflet greu și rece el face un vis cald, Din ochiul trist și vânăt - o steauă de smarald. 4 2254 La îngerul ce plană -n palatul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Felice al meu, ascultă, îmi pare rău, dar trebuie să te sfătuiesc să te ferești de strigătorii ăștia, să nu-i asculți neciodată prea mult. Ceea ce vorbește vocea ta internă și adevărată, aceea crede, lor nu te încrede neciodată. Mulțimea urlă pentru tot ce-i nou, fie un monstru, numai nou să fie. Li trebuie un lucru al modei, o caricatură cârpită din mii de trențe, ca ceea ce adorau ieri să zacă în noianul de toate zilele, de-ar fi avut
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și-o coadă cât ziua de mare. - Șut! zise prietenul. Să nu cumva să spui una ca asta că te faci de râs. Ar zice că d-ta ești cel de colo. N-auzi ce zic și ce fac ceilalți? Urlă cu lupii și dă-te după păr. - Ba zău, zise alt om cumsecade, numai vultur nu e, ci chiar antipodul său; afirm că e un mare... - Taci molcum, zise lovindu-l cu cotul un prieten, vrei să te faci de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de ajutor la marea operă. Deodată demoniacii amuțeau pentru câteva momente, oarecum liniștiți, arătau că li se chinuie sufletul și că se luptă într-înșii, apoi, sfâșiați parcă de-o nespusă durere, se zbăteau și se vîrcoleau și mai cumplit, urlând rînduri-rînduri. Timpul ezitării a trecut,, să ia armele și să atace pe bizantini; pe nici un prins să nu-l lase cu viață, nici să-i lase să se răscumpere, să nu se miște nici de rugăciuni nici de jurăminte, ci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai nemijlocită, atuncea când predă vorbe cari imită și zugrăvesc sunete nearticulate. Fiecare limbă posedă astfel de espresiuni, în care sunetul articulat reflectă tonuri nearticulate auzite de ureche și ne însemnează astfel imitativ întreaga impresiunea a lor (ciripește, scârție, foșăie, urlă, fâșâie, șuieră). Însă aceste espresiuni aparțin începutului limbelor; omul, care caută a reda prin sunetul articulat întreaga abondanță a impresiunei, își îndreaptă sub presiunea acestui stimul atențiunea sa asupra acelor obiecte cari, prin sunete auzibile, nearticulate îl silesc de-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pături și aruncă sămânța peste pietrele încinse. Sămânța aruncată [peste pietre] scoate un fum parfumat și se face atâta abur, încât nici o baie elinească de abur n-ar putea s-o întreacă. Amețiți de dogoarea aburului, sciții se apucă să urle. Aceasta ține loc de baie, căci trupul nu și-l spală cu apă niciodată (Herodot, Istorii, IV, 73-75). Este vorba de cea mai veche atestare documentară a utilizării rituale a plantelor stupefiante în spațiul carpato-danubiano-pontic. În plus, informația lui Herodot
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și încoace și, asemenea unor câini de vânătoare, adulmecă tutunul, ca să tragă o doză și să-și umple măruntaiele cu funingine”. Ei „poftesc în mod continuu acest lucru rău-mirositor și, dacă nu-l au, numai că nu se înăbușă” și „urlă ca lupii”. Autorul dă dovadă de o bună înțelegere a dependenței („înrobirii”) narcomanului și a chinurilor sevrajului. Discursul capătă spre final o coloratură moralizatoare, antihe- donistă, cvasi-teologică, axată împotriva viciului și a păcatului de neiertat. Fumând tutun, omul caută „plăcerea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
într-un târziu. ― Nu toate, nu toate! Bătrânul a murit înainte de a-l învăța pe tata să citească... Bunicul era aproape orb și nu deosebea literele. Apoi noi nu am mai dat importanță. Pradă unei tensiuni extreme, Kasser se repezi urlând la Severus. ― Unde sunt blestematele alea de documente? Cuvintele fură rostite cu atâta tărie, încît bătrânul se trase înapoi, se împiedică și căzu pe spate. ― La munte... îngropate sub o colibă. Acolo a stat o soră de-a mea... Dar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sec Crey. ― Ar fi bine să mă acopere cineva. N-aș vrea să mă arăt așa, singur, în fața lor. ― Ești exasperant! N-am văzut în viața mea un soldat mai fricos ca tine, exclamă guvernatorul. Bine, hai, cheamă-ți oamenii, urlă Crey în com. Încă trei soldați i se alăturară. Când grupul se reuni, Nardar păși spre intrarea în Templu și împinse cu putere ușa. Rămase însă pironit locului, și cu un semn, îi chemă și pe ceilalți. De la distanța la
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
folosise o spumă perfect izolatoare termic. Scanerele nu aveau cum să sesizeze prezența unor oameni care nu emanau nici un pic de căldură. Dar cum de-și dăduseră seama? Crey decise că avea să se gândească la asta mai târziu și urlă în dispozitivul de comunicații. ― Retrageți-vă imediat! Abandonați șenilele. Ca și cum ordinul lui fusese auzit de clone, dintr-o extremă a malului nisipos începură să curgă râuri de clone. Soldații realizară imediat că, încă de dimineață, stătuseră îngropate în încăperi decupate
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de femeia cu care se luptase la început. Și nu mai apucă să-și dea seama dacă gândul acela îi fusese stârnit de zgomotul familiar al razei laser care îi tăia în două tovarășii sau fusese un fel de premoniție. Urlă lung în cască, neputând să nu-și privească trupul tăiat în două. Muri repede. * * * Deși pe stația orbitală nu exista zi sau noapte, Barna simțea că trecuseră mai bine de două zile de când cuceriseră complexul. După luptele grele de pe planetă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
informații. ― Vezi, popo, nu avem nevoie de credința ta. Poate că la oameni funcționează așa cum zici, la zeți însă... Hai să zicem că sunt convins că nu e nevoie să te crezi fiul lui Dumnezeu ca să poți... ― Ce să poți? urlă Maria, făcîndu-l pe quint să se întoarcă spre ea. În toate lunile astea am crezut c-ai înțeles. Am sperat că o să redescoperi ce înseamnă să fii om și nu o mașină infernală de luptă. După toate câte ți-am
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cine este. Era conștient că se îndrepta spre ceea ce ar fi putut reprezenta moartea. Știuse asta încă de când îl blestemase pe Preot, care aproape că pierduse controlul pumnalului ritual cu care luase viața Zerriei sub efortul voinței lui Jorlee, care urlase furios, fără a fi capabil să se opună soartei crunte a prietenei sale din copilărie. Băiatul știa că nici unul din semenii săi nu se putea măsura cu el în măiestria susținerii obiectelor în aer, dar lupta ruuk era un meșteșug
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu o privire în care licărea nebunia, tânărul își proiectă la rândul lui gândurile în ann-xA Preotului. Bucuros să poată întoarce violența la care fusese supusă ea însăși, colonia de ciuperci din mantia lui străpunse toate apărările Preotului, permițîndu-i să urle în mintea speriată a adversarului său. O să te chinui așa cum ai chinuit-o și tu pe Zerri! Jorlee se aștepta ca Preotul să fie uimit și să dea pentru o clipă înapoi. Deși surpriza se putea citi în fiecare cută
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
își cuprinde capul cu ambele mâini, uitând de pumnale și încercînd să se piardă în mulțime. - E o cursă! A vrut să îl provoc pentru că are arme de care nimeni nu știe. Mi-a pătruns în minte! Nu e drept, urlă Preotul. Omorîți-i înainte de a vă omorî el pe voi. Vocea ly era asurzitoare și din vacarmul acela Jorlee înțelese că reprezentația lui, felul său de a-și lua adio de la Zerri, nu putea să mai dureze mult. Cu un efort
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fiului său să restabilească ordinea. Se părea însă că, trezite la viață de Abație, clonele dețineau o știință a tacticii absolut remarcabilă, dar și o cantitate impresionantă de austral. - Nu trebuie să îi las! Toate astea nu s-au întîmplat, urlă Abatele ținîndu-se cu mâinile de tâmple. Ba da! S-au întîmplat, dar nu e totul pierdut! Sfinte Augustine, dă-mi puteri! Nici sosirea intempestivă pe Vechea Terra a doi quinți imperiali, Attan Vilerte și Leka Hinnedi, care aveau misiunea expresă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
toți fără ajutorul quinților, dacă vă concentrați și voi! Gîndiți-vă la ceva frumos, la grădinile Klemplantului! strigă bătrânul împărat. Șocul atacului mental al policornilor aproape că îl dărâmă pe Abate de pe scaunul său primitiv din rand. De lângă el, Airam căzu urlând groaznic și ținîndu-se cu mâinile de cap. Refuză cât putu de mult imaginea care îi juca în fața ochilor dar, ca și cum ar fi fost scrisă pe o hârtie care îi arsese pleoapele, textul articolului acela începu să îi joace prin fața ochilor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
timpul într-o funie groasă pe care o păstrează pentru momentul de cumpănă în care va trebui să îi mențină greutatea și să nu-l lase să cadă în genunea timpului, zâmbi sălbatic tânărul. *** Alaana își ținea fruntea în palme. Urlase în mintea băiatului când simțise că pata din mintea lui e pe cale să orbească tot restul gândirii, dar nu fusese în stare să oprească șuvoiul. Ascultase uimită vorbele lui Xtyn, cu senzația clară că se mai întîlnise cu ideile acelea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
feroce săpa la rădăcina ochilor din care el arunca zadarnic fulgere distrugătoare. Trezește-tel Strigătul aproape că îl făcu să se prăbușească. Scutură din cap și înțelese imediat că Alaana reușise să îl facă să părăsească vocea ly. - Ce-ai făcut? urlă el disperat, făcând să tresară câțiva vecini apropiați, care își strângeau pleoapele, încercînd să se apere de atacul Ulanni. Nu e bine. Nu aveți nici o șansă. E evident că se antrenează de ceva timp pentru o asemenea luptă. V-ar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
înainte de a vedea ce îi atacă. Jetul imens de sânge care țâșni din gâturile lor atrase preț de o fracțiune de secundă privirile celorlați, facîndu-i să ezite. Cei patru soldați care îl țineau încă de mâini pe N'Gai Loon urlară de groază și ridicară în fața ochilor cioatele însîngerate ale mâinilor. Când priviră apoi spre bătrân, strigară încă o dată, înfricoșați. Din toate degetele Maestrului ieșeau niște lame subțiri și strălucitoare care, deși păreau că au lucirea și tăișul oțelului, se încolăceau
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]