KorAP: Find »[drukola/base=vârî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...117 118 119 ...142 >

3,550 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

să iau acum și revistele? — Sigur că da. Uite, e deja miercuri, și astea au apărut toate Încă de luni. Șefei tale probabil că n-o să-i placă prea mult, a zis el cu un aer atoateștiutor. Și s-a vârât iarăși sub chioșc, și iarăși s-a ridicat cu un braț Întreg de reviste care, după o scurtă analiză, am constatat că erau Într-adevăr cele de pe lista mea - nici mai multe, nici mai puține. Cardul de acces, cardul, unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
pe la opt și jumătate, și, după ce am luat-o de la un asistent care părea totalmente epuizat, Emily și cu mine am pornit-o pe 59 Street. Emily căra un braț Întreg de haine luate de la curățătorie, puse pe umerașe și vârâte În pungi de plastic, și mi-a explicat că hainele luate de la curățătorie Însoțeau Întotdeauna Cartea. Miranda Își aducea hainele murdare la birou, de unde eu, spre marea mea fericire, urma să telefonez la curățătorie, pentru a cere să vină cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
fel Încât atingeau ușor podeaua În spatele pantofilor lustruiți, iar marginile lor erau ușor destrămate din cauza contactului repetat cu tălpile pantofilor. O centură neagră, probabil Gucci, dar, din fericire, de nerecunoscut, Îi ținea blugii la locul potrivit, exact sub talie, unde vârâse poalele unui simplu tricou alb din bumbac - tricou care, deși ar fi putut la fel de bine să fie Hanes, era În mod clar Armani sau Hugo Boss, și pe care și-l pusese numai ca să-i scoată În evidență tenul minunat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
nu contează, Îmi repetam eu Întruna. Toate astea fac parte dintr-o altă lume, o lume din care nu ai vrea, de fapt, să faci parte. Din perspectiva ta prezentă, pare ceva plăcut, am gândit eu, dar te-ai pomeni vârâtă până peste cap În ceva din care n-ai mai putea ieși. Dar m-am holbat, totuși, la mâna mea, Încercând să-mi reamintesc fiecare amănunt În legătură cu felul În care el mi-o sărutase, după care am vârât mâna cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ai pomeni vârâtă până peste cap În ceva din care n-ai mai putea ieși. Dar m-am holbat, totuși, la mâna mea, Încercând să-mi reamintesc fiecare amănunt În legătură cu felul În care el mi-o sărutase, după care am vârât mâna cea păcătoasă În poșetă și am scos de acolo mobilul. Am format numărul lui Alex și m-am Întrebat ce anume o să-i spun - dacă o să reușesc să-i spun ceva. 9 Mi-au trebuit douăsprezece săptămâni până să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
zice Băiatul-cu-Cămașă-Roz a dormit la ea noaptea trecută. Nici nu cred că știu cum Îl cheamă de fapt. — În fine. A sunat de intrare. Sună-mă când termini de dus Cartea. — E-n regulă. Pa! Eram pe punctul de a vârî la loc telefonul când a sunat din nou. Numărul nu-mi era cunoscut și am răspuns, atât eram de fericită că nu e Miranda sau Emily. — Biro... ăă, alo? În mod reflex, răspundeam și la celular, și la telefonul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
cămin după o noapte În care băusem opt pahare de rom și cola și interpretasem karaoke absolut oribil, cântecul Every Rose Has Its Thorn. Iar eu o cărasem la mine acasă În seara În care Împlinise douăzeci și unu de ani, o vârâsem În patul meu, asigurându-mă la fiecare zece minute că respiră, după care, Într-un final, adormisem pe covor, lângă pat, când m-am simțit cât de cât sigură că ea avea să supraviețuiască până dimineața. Se trezise de două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
să strângem mai bine eșarfa Hermès pe care o purta lejer În jurul gâtului ei slăbănog. Ar fi mai eficient să o Împing În closet, sau să o trag de eșarfă? Sau poate că cel mai bine ar fi să-i vâr eșarfa aia pe gât și să mă uit cum o sufocă și... — Ahn-dre-ah! Vocea ei suna răgușit, metalic: — Ce ți-am cerut eu cu numai cinci minute În urmă? La dracu’! Înghețata. Uitasem de Înghețată. — Există vreun motiv special pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
o conducea acasă, când ei i s‑a părut o idee bună să se despoaie chiar acolo, pe stradă, lângă restaurant. Așa era mai sexy, a zis ea. Ca să Îl atragă și mai mult. Mi‑am Închipuit‑o pe Lily vârându‑și În gură bomboana de mentă primită de la restaurant, ieșind de acolo după o cină romantică, și asta numai ca să‑și smulgă bluza de pe ea pentru un tip care plătise pe cineva ca să‑i străpungă limba c‑un belciug. Sfinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
și a zâmbit. Își Închipuia, probabil, că sunt vreun invitat. — Bună seara, domnișoară, trebuie să fii Andrea. Ilana a spus să iei loc aici, vine și ea Într‑o clipă. S‑a Întors și a vorbit discret Într‑un microfon vârât În mânecă și a dat din cap când a auzit răspunsul În receptorul Înfipt În ureche. — Da, ia loc aici, domnișoară. Vine imediat ce poate. M‑am uitat la ușile enorme, dar nu aveam chef să efectuez ajustările masive necesitate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

rîndul Juliei, care sătea cu brațele Întinse, cu capul dat pe spate și ochii Închiși; Își prinsese părul cu o batistă, dar cîteva șuvițe Îi căzuseră udîndu-se și, lipindu-se, luaseră forma maxilarului și a gîtului. Se Încruntă și le vîrÎ după ureche. Helen se mișcă din nou, apoi Își găsi o poziție aproape confortabilă și se liniști, bucurîndu-se În sfîrșit de unda plăcută care i se strecura la subsuoară și În vintre, În toate despicăturile și alveolele cărnii ei. Întinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și apoi strecurîndu-și mîna Înăuntru. El gemu la atingerea degetelor ei și se contractă sub palma ei. — Oh, Viv, Cristoase, Viv, spuse el. Tighelurile chiloților lui Îi apăsau Încheietura mîinii și-i Împiedicau mișcările; nu mult după aceea, el Își vîrÎ mîna și n-o scoase singur de chiloți, apoi Își puse mîna ușor peste a ei, fără să-i dea drumul, stînd cu ochii Închiși În timp ce ea o făcea; În cele din urmă, ea Își dădu seama că la fel de bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
butonii și-și rula mînecile cămășii. Fraser turnă berea. — Ăsta e al tău, zise el ridicîndu-și paharul. Îl goli din două-trei Înghițituri, apoi Își șterse gura. Isuse! E mai bine, nu crezi? Își turnă și bău din nou. Apoi Își vîrÎ mîna În buzunar și scoase pipa și o pungă de tutun. Sub privirile lui Duncan Începu să umple pipa, scămoșînd firele de tutun cu degetele lui lungi, tuciurii, apoi vîrÎndu-le ferm În vatra pipei. Îi surprinse privirea lui Duncan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
nu crezi? Își turnă și bău din nou. Apoi Își vîrÎ mîna În buzunar și scoase pipa și o pungă de tutun. Sub privirile lui Duncan Începu să umple pipa, scămoșînd firele de tutun cu degetele lui lungi, tuciurii, apoi vîrÎndu-le ferm În vatra pipei. Îi surprinse privirea lui Duncan și zîmbi. — Puțin altfel ca altădată, ce zici? A fost primul lucru pe care mi l-am cumpărat cînd am ieșit. Duse muștiucul la gură, apoi scăpără un chibrit și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
bărbați și cîteva femei erau cocoțați pe peretele de deasupra capului lui Duncan. Nu-și dăduse seama Înainte că se aflau acolo. Nu-i făcea plăcere că se uitau de sus la el sau poate că ascultaseră ce-și spuseseră... VÎrî bucata de pipă din lut În buzunar, apoi se uită lung În direcția fluviului. Fluxul revenea și suprafața apei părea că se luptă cu sine, de parcă ar fi fost un mănunchi de șerpi. Băieții care se bălăciseră În noroi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
totuși, Își schimbă atitudinea. Îi Întinse punga, spunînd: — Poftiți, doamnă. Probabil că se strîmbase Într-un fel pe la spatele ei, În timp ce ieșea, pentru că ceilalți clienți izbucniră În rîs. Și cu asta se obișnuise. Își puse punga la subsuoară și-și vîrÎ mîinile În buzunarele pantalonilor. Cel mai bine era să-i dai Înainte, să sfidezi, să-ți dai capul pe spate, să mergi fudul și să-ți joci „rolul“. Uneori era obositor, mai ales cînd nu aveai energie; asta-i tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
sau ciorapii. Sau, dacă Împrumutai bluza sau altceva, cînd o primeai Înapoi avea altă culoare sau formă pentru că o vopsiseră sau Îi scoseseră mînecile! RÎse. Își mișcă picioarele o treaptă mai sus pe scara din metal - Își trase genunchii, Își vîrÎ fusta și-și sprijini bărbia În pumni. Apoi rîsul i se curmă, la fel ca Înainte. Privirea Îi deveni tot mai distantă și mai serioasă. Iar se lasă cortina aia... Își zise Helen. Dar, dintr-odată Viv Începu să vorbească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Încă nu știu care-ți sînt motivele, zise ea. Nu sînt sigură că tu le știi, adăugă ea. El roși puțin din nou. O clipă stătură amîndoi Îmbujorați, fără să scoată o vorbă. Apoi ea Își schimbă postura, pregătindu-se să plece, vîrÎndu-și mîinile În haină. În buzunare avea bilete folosite de autobuz, diverse monede și ambalaje din hîrtie - dar apoi degetele Îi dibuiră altceva - acel mic pachețel din pînză, cu o verighetă grea din aur Înăuntru. Inima Îi tresări. Se ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de telefon al casei În care locuia. — Să mă suni, zise el În timp ce-i Întindea hîrtia, dacă vrei să stăm de vorbă În particular. Nu numai despre fratele tău, vreau să zic. ZÎmbi. Și despre alte chestii. Da, răspunse ea, vîrÎndu-și hîrtia În buzunar. Bine, În regulă. Eu... Îi Întinse mîna. Îmi pare rău, domnule Fraser, trebuie să plec acum. La revedere! Se Întoarse și-l părăsi, traversînd În grabă piața, fără să privească În urmă. Probabil că el stătea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
o dată, pentru un singur film. Putea fi oriunde În Londra! Ce șanse avea Viv s-o Întîlnească, de fapt? Coada se Împuținase simțitor acum. Venise un grup de fete și băieți În grabă la ușă, și cu asta-basta. Viv Își vîrÎ din nou mîna În buzunar, pipăind verigheta din peticul de material, răsucindu-l mereu cu degetele ei, știind că era o prostie să mai aștepte, dar, În același timp, nefiind În stare să renunțe și să se ducă acasă... Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ce plăcinta va fi pusă la cuptor, Julia va fi acasă. Asculta radioul În timp ce gătea, dar lăsă sonorul Încet; și În tot timpul În care fierse apa, prăji carnea tocată, pisă cartofii, stătu Încordată, Încercînd s-o audă pe Julia vîrÎnd cheia În broasca de la ușa de la parter. CÎnd mîncarea fu gata, nu știu dacă s-o aștepte pe Julia sau nu. O Împărți În două farfurii pe care le puse În cuptor să stea calde, spălă Încet-Încet vasele și le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
un picior pe marginea rece și curbă a căzii, dar i se păru că poziția era prea Încordată; mări deschizătura piciorului și Îl propti de peretele din spate. Își trase fusta și se Întrebă dacă nu e cazul s-o vîre În chiloți, se gîndi chiar s-o scoată. Dacă ar păta-o de sînge? Nu știa la ce cantitate de sînge să se aștepte. Pulpa era palidă, crem, În comparație cu albul căzii, și sub mîna ei i se păru enormă. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
asta se uită la ele fără mare interes. Luă pentru scurt timp bucata de pipă de lut pe care o găsise pe plajă, lîngă cîrciuma de pe malul fluviului, atît. Se Îmbrăcă Încet În pijama, Încheindu-și nasturii de la bluză, apoi vîrÎnd-o ordonat În pantaloni. Se spălă pe dinți și se mai pieptenă o dată - altfel de data asta, lăsîndu-și părul lins și făcînd o cărare ca de copil. În tot acest timp era conștient că domnul Mundy Îl așteaptă răbdător În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de carne, plină-vîrf cu scrum și mucuri de țigară. O cămașă și niște gulere pe care le spălase de curînd atîrnau de o sfoară În dreptul șemineului și arătau spălăcite, de doi bani, prin Întuneric. O clipă rămase nemișcată, apoi Își vîrÎ mîna În buzunar și scoase verigheta. La atingerea ei părea voluminoasă, iar degetul pe care-l purtase cîndva era acum prea subțire să mai poată sta. CÎnd Îl luase pe stradă, era cald de atingerea mîinii lui Viv. Stătuse În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
O luă În brațe și o sărută. Dumnezeule! Ce nemaipomenită ești! Era atît de minunat să se afle În brațele lui, că i se goli mintea pe dată. Pentru o clipă chinuitoare, chiar crezu c-o să plîngă. Își ținu obrazul vîrÎt În gulerul lui, ca să nu-i vadă fața. Iar cînd Își reveni și putu să vorbească, Îi spuse: — Ar trebui să te bărbierești. Știu, răspunse el, frecîndu-și bărbia de fruntea ei. Te doare? — Da. — Te superi? — Nu. — Bravo. Să Încep

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]