6,856 matches
-
meu soț, Tseng Kuo-fan - Tseng Tăietorul de Capete, eroul care i-a potolit pe răsculații din Taiping. Tseng pretindea că nevoile regiunii sale impuneau ca el să păstreze tael-ii, și nu guvernul central. Hart descoperise că registrele sale contabile erau vagi și cerea instrucțiuni de la împărat dacă să-l pună sub acuzație pe general. Su Shun propunea pe coperta raportului lui Hart să se acționeze. Voia ca Tseng Kuo-fan să fie anchetat și învinuit. Eu nu m-am lăsat însă păcălită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ni se dezvăluie la erou e atât de perfectă, încît ni se pare neverosimilă și recitim de mai multe ori bucata (Petițiune) până înțelegem că ne aflăm nu în fața unui Mitică, cum afirmă G. Calinescu, care sâcâie autoritățile cu cereri vagi și nimerește la Regia Monopolurilor în loc să se ducă la Pensii, ci în fața tâmpeniei umane rotunde și inventive (cere întîi apă la gheață înainte de-a spune ce vrea și batista impiegatului să se șteargă la gură), și care n-are
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și reprezintă pentru făcătorul de cuvinte de pe plaiuri fascinația "inteligenței", după cum pentru făcătorul de cuvinte livresc fascinația o reprezintă "glasul frust", "seva" celui de pe pășuni. Este lesne de înțeles că, prin urmare, făcătorii de cuvinte nu au nici cea mai vagă idee că ei n-ar fi scriitori veritabili, și avem astfel și explicația forței de atracție care îi ține uniți în mari grupuri, instinctul șoptindu-le că numai astfel pot ei supraviețui, ca scriitori, eroziunii la care timpul supune operele
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
hulub huruia nostalgic. Un drumeag începea să înverzească. La capătul lui zvîcneau păsări din trifoaie vechi; mi se strîngea inima. Mîna bunicii simțea fiorul și-l stăpînea neînduplecată. Aproape de gîrlă o ghionoaie dezlega în paltini sonorități rare. Plutea un fîșîit vag și răcoros care ne obliga să tăcem. La înfricoșătoarea noastră ivire, broaștele de pe mal se înecau pe rând. Tulburate de mîl, valurile se roteau groase pe sub salcîmi aplecați. Din pămînt răsăreau, ca arama nouă, frunze grase și rotunde. Între rugi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bordei cu acoperișul surpat. Printre scîndurile rărite de la ușă, ne privi un ochi crescut de spaimă. Era chiar una din neșcolarizate care ne deschise temătoare. - Tu ești, Floareo? - Eu, conașule. - Unde-i tac-tu? Fata făcu din umăr un gest vag. Însoțitorul ne lămuri că, pentru omor, omul stă la pușcărie. „De cînd l-a ucis pe Lacatușu cu paru’ ”, ne explică mai amplu el. Trecui în grabă peste asta. - Dar mă-ta? - S-a maritat. E plecată cu barbat-so. Am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pentru care te-am trimis pe tine a doua oară era acela de a obține informații clare despre plecarea Seniorului Nobunaga spre capitală, în ziua a douăzeci și noua, și despre armata pe care o ia cu el. Un răspuns vag despre lipsa oricăror cusururi dintr-un raport precedent nu-mi folosește la nimic. Spune clar: au fost informații demne de încredere sau nu? Este sigur că va pleca din Azuchi în douăzeci și nouă. N-am putut afla numele generalilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bucurăm că Hideyoshi a venit, în sfârșit. Adunându-și generalii, Katsuie se așeză pe scaunul de campanie și dădu ordine pentru dispunerile de trupe. Se comporta cu vigoarea unui om tânăr. Prevăzuse sosirea lui Hideyoshi doar ca pe o posibilitate vagă; de îndată ce posibilitatea devenise o reală amenințare, în tabăra lui, se dezlănțuise confuzia. Nu puțini oameni își părăsiseră posturile, acuzând boli, alții nesocoteau ordinele și mulți soldați dezertau în dezordine și panică. Era o stare de fapt tristă: din șapte mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să-l lovească și pe moștenitorul acestuia, Nobuo. „Dacă mă aliez cu Hideyoshi,“ cugeta Shonyu, „voi face un pas greșit în ceea ce privește datoria morală; dacă-l ajut pe Nobuo, îmi respect datoria morală, dar speranțele mele de viitor vor deveni foarte vagi.“ Iar Shonyu mai avea încă o grijă. Întreținuse legături strânse cu Nobunaga și, datorită acestor relații profunde, nu putea rupe ușor legătura cu Nobuo, chiar și după moartea lui Nobunaga. Pentru a înrăutăți și mai mult situația, fiul său cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nici capacitățile. Cu scaunul de campanie instalat pe Muntele Rokubo, Shonyu inspecta cele peste două sute de capete inamice care fuseseră luate la Castelului Iwasaki. Era dimineață, cam prin prima jumătate a Orei Dragonului. Shonyu încă nu avea nici cea mai vagă idee despre dezastrul care se petrecuse în spatele lui. Privind doar ruinele fumegânde ale castelului inamic din față, se lăsa îmbătat de mica plăcere căreia războinicul îi cade pradă atât de ușor. După inspectarea capetelor și consemnarea faptelor de merit ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
putere să lupte cu Hideyoshi într-o bătălie fără dificultăți, în câmp deschis. — Arta războiului nu-i un joc de noroc. Avem de gând să ne riscăm viețile pentru un eveniment despre al cărui rezultat n-avem nici cea mai vagă idee? Nu întindeți mâna să apucați ceva decât atunci când se pogoară destinul să vă binecuvânteze. Ieyasu detesta să-și asume riscuri. De asemenea, se cunoștea foarte bine pe sine însuși. În această privință, opusul absolut lui Ieyasu era Nobuo. Nobuo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Atunci se trezește în el conștiința civică și se simte pe sine mai degrabă, ca pe un “simplu cetățean”, decât ceea ce este de fapt și mai ales de drept, un “contribuabil”. Se întâmplă uneori, să aibă ca orice român neaoș vagi tresăriri de conștiință fiscală, dacă cineva îi cere mai mulți bani pentru casă, sau pentru mașină, dar, după ce se irită preț de câteva minute, țipând isteric în fața unei biete funcționare de la ghișeu, plătește și pleacă înjurând de mama focului. Ceea ce
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mai bine caută un sat care să-ți placă.” Îmi răsună istoric un nume: Aurel Vlaicu. Mă îndrept cu pași sonori, în sala gâfâindă a așteptare, spre masa cu inspectorii și comisia... Când rostesc numele satului, oamenii scot un sunet vag, a mirare... Privirile mă țintuiesc nedumerite. Aud întrebări: -De ce se duce acolo?... alții își dau cu presupusul: -Are acolo o bunică... Nu am nicio bunică și nu înțeleg privirile nedumerite... dar o să le pricep abia a doua zi...Satul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Într-o parte, uitându-se la ceva sau cineva ascuns de privirea mea. N-am mai apucat să fac niciun pas căci, Într-o fracțiune de secundă, locul În care stătuse rămăsese gol. M-am uitat prostește la reflexia mea vagă În sticla geamului. Încercam fără succes să procesez ceea ce tocmai se Întâmplase. Pentru o clipă am crezut că Îmi imaginasem totul. Apoi chipul lui Îmi reveni În minte și m-am contrazis singură. Fusese real. El, acolo, fusese real. Fiorul
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
răspunde, Luke stătea în fața noastră. Era tot un zâmbet și avea un aer prietenos, ca de cățeluș. —Tu ești Rachel, nu-i așa? Am dat din cap fiindcă dacă deschideam gura izbucneam din nou în râs. Mi-am dat seama vag că trebuia să dau ușor capul pe spate ca să mă pot uita la el. Chestia asta mi-a atins o coardă sensibilă. Iar tu ești Brigit? Brigit a dat și ea din cap, dar tot pe mutește. —Eu sunt Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ei, aproape de toate. Catarama mare, sexy și masculină de la cureaua de piele fusese deja desfăcută. La fel și primii doi nasturi de la pantalonii de piele. Probabil că eu făcusem toate astea în taxi, deși nu păstram decât o amintire extrem de vagă. Dezbrăcat, Luke era superb. Am început să-mi scot și eu hainele, dar el m-a oprit. întâi mi-a ridicat bluza atât cât să-mi elibereze sânii, fără să mi-o scoată încă de tot. Rânjind, și-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
așa? Curvuliță capsomană și nesuferită! mă gândeam eu. Pe mine n-o să mă prindeți comportându-mă așa nici într-un milion de ani! O să fiu așa de drăguță că toată lumea o să mă iubească. Deși, desigur, nu aveam nici cea mai vagă intenție să mă combin cu vreunul dintre cei din grup. Cu toate că nu-mi prea plăcea s-o recunosc, eram conștientă că o respectam mult pe Misty... Apoi cineva a exclamat: —E două fără cinci! La care toți au strigat: —Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și l-a închis. — Să nu spui nimănui. Te rog, l-a implorat el. —De data asta n-o să spun nimic, a promis Mike. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, fii și tu mai atent, tăntălăule! N-aveam nici cea mai vagă idee la ce se refereau. Următoarea oprire a fost la Sala de Lectură. Și asta era în curs de redecorare. Cu toate astea, se găseau acolo destul de mulți pacienți. Deși era numită „sala de lectură“, toți cei care se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Londra ca să i-o aranjeze. — Chiar așa? am întrebat eu țâfnoasă. Cum îl cheamă? Mă pricep binișor la arhitectură. Bineînțeles că n-aveam habar de așa ceva, dar mă scosese din sărite. —Of, cum l-o fi chemând? a zis ea vag. Geoff și nu mai știu cum. N-am auzit de el în viața mea. Nici măcar n-a tresărit. — Atunci înseamnă că nu te pricepi prea bine la arhitectură, mi-a trântit-o ea plină de ifose. Așa-mi trebuia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
generate de calculator. Iar eu am zis: „Tinere, cu mine să nu vorbești așa“... îPosibil lăptarul.) —... și erau cu cincisprezece centrimetri mai scurte pentru fereastra dinspre golf. Așa că am refuzat să plătesc... îîmi pare rău, n-am nici cea mai vagă idee.) Și a ținut-o tot așa, în timp ce eu stăteam rezemată de tăblia patului, strivită parcă de o forță centrifugă. Mă întrebam dacă arătam la fel de disperată pe cât mă simțeam. Am dat din cap incapabilă să scot vreun cuvânt. Oricum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vis minunat, de o femeie ciudată care-mi băga în ochi lumina unei lanterne. —Rachel, a zis ea, e timpul să te scoli. în cameră era întuneric beznă și un frig de înțepeneai, iar eu n-aveam nici cea mai vagă idee cine era femeia aia. Am hotărât că probabil aveam vedenii, așa că m-am întors cu spatele și am închis din nou ochii. Haide, Rachel, mi-a șoptit ea ceva mai tare. Să n-o trezești pe Chaquie! Numele ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de curaj. Voiam ca toată lumea să se întrebe de ce nu aveam nici un vizitator, să-și dea coate și să se întrebe unii pe ceilalți „Cine e copilul ăla amărât? Dați-i niște ciocolată“. Dar nimeni nu manifesta nici cel mai vag interes în ceea ce mă privea. Neil stătea alături de o femeie banală și două fetițe. S-a uitat la mine și mi-a zâmbit într-un fel minunat, plin de căldură, după care s-a întors din nou către nevastă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
da, a bolborosit John Joe încercând să-i facă pe plac. De ce nu te-ai căsătorit niciodată? a repetat Josephine întrebarea pe care i-o pusese și vineri. John Joe era uluit. Ca și cum nu ar fi avut nici cea mai vagă idee. — Poate... ăăăă... știți, fiindcă nu am întâlnit femeia potrivită? a încercat el curajos. — Asta crezi într-adevăr, John Joe? l-a întrebat Josephine cu un rânjet oribil. John Joe și-a lăsat mâinile să cadă pe lângă corp într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dar pipăindu-mi șoldurile și coastele mi-am dat seama că într-adevăr slăbisem - șoldurile mele nu mai fuseseră așa de lipsite de șunculiță de când aveam zece ani. Deși constatarea asta mă umpluse de fericire, n-aveam nici cea mai vagă idee cum reușisem să slăbesc. înainte, ani întregi de mers la sală nu avuseseră nici un efect. Poate că avusesem noroc și mă căptușisem cu vreo tenie. Dar, un lucru era sigur. Mi-am promis foarte hotărâtă că acum, dacă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îmi pierduse numărul de telefon, dar își amintise adresa din noaptea cu petrecerea. Eram așa de fericită încât aproape am început să tremur. Acum că totul se terminase cu bine, toate temerile mele păreau prostești. —Hei, Rebecca, a zis el vag. —Rachel, l-am corectat eu stânjenită. —Nu, Daryl, a zis el. Numele meu e Daryl. Acum nu mi se mai părea așa de arătos. Nu așa cum mi se păruse sâmbătă noaptea. Dar nu-mi păsa. Avea niște haine super, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mândră să stau alături de cineva care avea o carieră atât de interesantă și de plină de succes. M-am întrebat rapid dacă era cazul să mă prefac că citisem cartea. Aș fi putut să arunc vreo câteva remarci extem de vagi de genul „Un limbaj de un lirism absolut încântător“ sau „O imagistică fascinantă, cu o extraordinară forță de sugestie“. Dar, cântărind posibilitățile, mi-a fost teamă că n-aș fi fost în stare să susțin o conversație întreagă pe tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]