27,085 matches
-
strângeri lipicioase de mână... // am lunecat pe un val de libărci fâșâind / în viteză spre gâtlejul unei guri de canal“ etc. A trecut, cum se vede, vremea „bărcii pe valuri“. Viorel Savin face un pas înainte imaginându și libarca pe valuri. Sorin Mitu, de profesie istoric, a inclus în volumul După douăzeci de ani (Argonaut, Cluj, 2005), într-o secvență intitulată Rătăciri ideologice, câteva poeme scrise înainte de 1989, despre care crede că au valoarea unui document. Este vorba de poeme propagandistice
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Culturale „Sarmisegetuza“, a făcut multă agitație în ultimii ani cerând mutarea capitalei României în Ardeal. În cele din urmă, el a publicat dosarul întregii discuții, sub forma unei cărți (Capitala în Ardeal, Napoca Star, Cluj, 2002), sperând să stârnească noi valuri... Faptul în sine că un cetățean al României propune mutarea capitalei țării în alt oraș (Brașov, Cluj sau Alba Iulia, în acest caz) nu are nimic scandalos. Însă este greu de acceptat ca pledoaria lui, lipsită de o argumentație științifică
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
timpului (localitate nemenționată, H.P., 2008), este pătruns de importanța adevărurilor pe care le declamă pe un ton sentențios-sumbru, deși adevărurile în cauză nu sunt decât niște truisme, din categoria „amorul e un lucru foarte mare“: „Purtați fiind efemer / De-un val în van ce piere, / Ne zbatem existența / În vis, dor și durere. // Și după noi rămâne / Din tot ce-am fost cândva / O mână doar de oase / Și anonimă, tigva.“ Victor Petru Vulcan a descoperit, așadar, că, după o viață
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
l-a bușit cu toată puterea de care era capabil. Monstrul și-a rupt o coastă și ca atare a semnat sentința pentru Fănică. Vasul se legăna în lung, adică era cînd cu botul în apă și spatele pe un val uriaș, cînd era cu botul spre cer și cu fundul în apă. Oamenii se țineau de frînghii și de balustrade și mai mult se rugau la Dumnezeu să-i scoată din iad. Sașenka înainta spre Fănică și cam toți știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de toate religiile din lume. Ne temem unii de alții. Și eu l-am făcut pe un angolez. L-ai omorît? întreb îngrozit. Nu chiar. Adică nu știu. Nava aștepta să fie primită în port și era o vîntoasă cu valuri cît casa. Și l-ai aruncat peste bord? La a treia lovitură de cuțit..., dar cred că a înotat pînă la mal. Abia atunci văd o față contorsionată și o privire de gheață care mă fixează cîteva zecimi de secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dominată și redusă la rolul corului din tragediile lui Sofocle. Discuțiile acestea aveau sarea și piperul lor și erau căutate mai ales de cei care s-ar fi simțit minunat lîngă Roxana. Deși sosirea poetei la manifestările culturale provoca un val de șușoteli, nu întotdeauna admirative, lipsa ei era regretată de aproape toată lumea. La una din reuniuni, Roxana sosește foarte zîmbitoare, chiar exagerat de binedispusă. Ochiul stîng era înconjurat de o elipsă albastru-negrui. Niște ochelari de soare ar fi putut camufla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la pușcărie? se sperie nevasta. Nu, nici vorbă. Ai SIDA! Nu, Doamne ferește! Ai lăsat-o pe una însărcinată... Cam pe aici ai nimerit-o. Lasă, zice nevasta calm, o scoatem noi la capăt. Numai că generozitatea a fost risipită de valurile vieții, de răutățile oamenilor apropiați. Un amic, văduv de cinci ani, l-a scos din sărite: Ionele, dacă o lămurești, eu sînt gata să mă însor cu ea. Ionel îl analizează. Omul acesta este o brută. Chel, cu burtă, cioturos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
te poate scoate din oribilul malaxor. Trebuie să mori musai, ca să satisfaci destinul care ți-a pregătit un preambul la purgatoriu. Un preambul care să te facă a socoti moartea ca pe o salvare din infernul trăit prematur. Cezar Ivănescu, Val Condurache, Mihai Ursachi, cei trei răstigniți pe cruce și băgați în malaxorul românimii de vii. Ultimele lor pîlpîiri s-au stins, imprimînd pe retina lor o lume românească nebună, nebună, nebună. Românii care se zbat în mizerabilul malaxor care omogenizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de amăgit întunericul, rețete pentru condimentat clipele, rețete pentru îndulcit iluzii. Bătrânii satului își luau porția de amăgire în fiecare duminică pentru șapte zile și coborau pe la casele lor. Dumnezeule, unde este demnitatea furtunii? Mare fără țărm, corabie fără catarg, val fără înecați. Te-ai speriat, Bătrâne, de propriile suferințe și refuzi să-mi mai pozezi modelul. Peste ruinele mânăstirii ploua cu stropi de gheață. Ca într-un tablou, focul ardea în inima cărămizilor. Complicitatea flăcării este alta decât complicitatea apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
balustradă de pod deasupra Senei. (Intenția spărgea cercuri concentrice.) Nostalgia adâncului sfredelea cerul. Gândurile încețoșau oglinda, țăndări de apă pe un cadran de ceas fără timp. Cercurile se destrămau dintr-un punct, se spărgeau în memorie, se împrăștiau în vene valuri până la Dumnezeu, valuri în mărul biblic, în catargul lui Noe, în piatra lui David, în lașitatea lui Iisus: Cercuri, tulburătoare cercuri. Perfecțiunea geometriei este, de fapt, o imperfecțiune a limitelor, linie frântă deschisă, linie frântă închisă... Nici o diferență între un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deasupra Senei. (Intenția spărgea cercuri concentrice.) Nostalgia adâncului sfredelea cerul. Gândurile încețoșau oglinda, țăndări de apă pe un cadran de ceas fără timp. Cercurile se destrămau dintr-un punct, se spărgeau în memorie, se împrăștiau în vene valuri până la Dumnezeu, valuri în mărul biblic, în catargul lui Noe, în piatra lui David, în lașitatea lui Iisus: Cercuri, tulburătoare cercuri. Perfecțiunea geometriei este, de fapt, o imperfecțiune a limitelor, linie frântă deschisă, linie frântă închisă... Nici o diferență între un fir de păianjen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Stai!.. Nuuuuuu!.. Nuuuuuu!.. Nuuuuuu!.. Doamne, nuuuu! Doaaaaaaamne!.. Nuuuuuu!.. Geniaaaaa!.. Nuuuuuu! De ce, Doamne, de ce? Genia, de ce ? Eu sunt... Eu... Staaaaaai!.. Eu sunt copacul tău, tu Genia mea... Doamneeee, Măicuța Domnului... Genia mea... a mea... a mea... a mea... a mea! Nuuuuuuuuuuuuuu!.. Valuri de sânge se despleteau pe Copou, până la Universitate, până la Râpa Galbenă, până în Pasajul Unirii, apoi ca un reflux, în carne și iar în jos, pe șina de cale ferată, pe trotuar, prin văzduh, valuri de sânge... Floarea castanilor, galbenă, violacee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mea... a mea... a mea! Nuuuuuuuuuuuuuu!.. Valuri de sânge se despleteau pe Copou, până la Universitate, până la Râpa Galbenă, până în Pasajul Unirii, apoi ca un reflux, în carne și iar în jos, pe șina de cale ferată, pe trotuar, prin văzduh, valuri de sânge... Floarea castanilor, galbenă, violacee. Venele statuilor, precum șanțurile pe timpul ploii. Pașii celor care au trecut de mult peste pașii celor de ieri, peste alte și alte intenții de pași, pașii stropeau felinarele cu o lumină roșie, lichidă mir-ungere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rostogolit luna precum un bulgăre de zăpadă, nu a tuns norii să le fie florilor de sete și nu de puf. Câte lucruri poți afla, Doamne, stând la taclale cu roțile Carului Mare, întrebând melcul dacă suferă de claustrofobie, făcând valuri într-o conserva de pește. Lui Dumnezeu nu-i este permis să pedepsească un nebun, pentru că nici măcar o dată nu a suferit de strabism cosmic. Dumnezeule, știi ce-nseamnă să-ți arzi genele cu propria nevoie de lumină în somn? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ceartă cu inelarul mâinii drepte de la aceeași Evă, acolo se deschidea hăul. Petru împletea punte din sânge, fire putrede într-un țol de cordele peste lume. Ochiul trupului privește, primește, cerne, reține, oferă; ochiul sufletului, ca un copil mofturos, face valuri în sticla cu lapte. Terapeutul urmărea fondul psihologic al sintetizării, percepției și prelucrării imaginii în toate dimensiunile conștientului. Subconștientul, sală de gardă a ceea ce a fost; inconștientul, resuscitare a ceea ce nu mai este. Ambulanțe prin vene grăbeau clipele spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ieșiseși din joc cât să eviți o ambulanță ce-ți urla prin vene; astăzi ai scris despre tine o cronică pe o cochile de scoică, apoi ai aruncat-o în mare și asta nu că te-ar interesa ce cred valurile despre cum te așezi în canoanele pilulei de diazepam. Anatomic, nebunia se întâmplă acolo unde sferele sfidează gravitația. Nebunul ține fruntea în palme cât să tragă obloanele. Furtună. Neuronii, într-un exces de egoism geometric, desenează săgeți în burțile cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu era hotărât din ce lună să nască? Ningea ca în cimitir. Când schimbi fereastra, libertatea are altă nuanță! Asta da lumină! Ieri, ca un cimitir ambulant, cărai în spate o raniță cu oase de pește atât cât să visezi valuri; astăzi privești lacul din curtea spitalului și simți cum îți cresc corăbii în vene. Libertatea nu se identifică după codul de bare: vezi, guști, miroși, pipăi, tragi cu urechea; ambalajele împăturesc impresii și le vând la bucată. Libertatea se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
noaptea evadării, pe o pagină albă, a desenat nuferi, apoi a lipit-o peste fereastră. Ierbar într-o mină de creion. "Ochi de floare au fetițele tatii. Eu plec, trageți petalele peste iriși până mă întorc. Nu fiți triste!" Balamucul valuri până și-n conserva de pește. Șotronul fetiței peste șotronul paznicului, peste șotronul Geniei. Doamne, cum poți îndura o așa suprapunere de zăpezi! Ieri ai nins alb, pășeam ca o sanie cu tălpile lustruite. Credeam că acea spumă de înger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în carne. Părinte, fă ce vrei cu mine! Bătrânul să-și ceară scuze de la cei care mi-au fotografiat inima slobodă. (Bunica a încercat sângele cum se încearcă apă pentru botez: a suflat de trei ori, a făcut semn peste valuri, a întins ștergar alb, bunica m-a așezat ca pe o pâine sub icoană.) Dacă există cu adevărat, să-și ceară iertare, smerenia topește lentilele, Dumnezeu pipăie cu bastonul prin iarbă raiul furnicilor. No, gata, ajunge! Nu mai bate câmpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lovită de stânci, prăvălită-n cascade, cursă în mare ca o avalanșă a durerii. Apa muntelui umple pântecele mărilor cu tristețe. Sărată-i marea în golful pescarilor, năvodul plin cu lacrimi se rupe, năvodul ca o cataractă a cerului pătează valul și malul cu înstrăinare. În mănăstire, Petru își căuta piatra, inima ca o compensație a numelui îngrămădea nisipul. Prin vene, un fluid tulbure aluneca a secetă. Maică-sa l-a născut sub o brazdă înțelenită; Dumnezeu, ostenit, și-a abandonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
moțăiau în propriile armuri. Straturile de flori din jurul fântânii roșeau privind stelele în ochi. Băncile, parcă bolnave de osteoporoză, își oblojeau încheieturile. Peste morminte creșteau lumânări. Era primăvară. Lacul, la lumina lunii, semăna cu fața egumenului dezgropat după 7 ani, valuri de carne putredă încrustau cerul. Rogozul aducea a barbă crescută pe năsălie. (Omul, după ce moare, mai trăiește câteva zile în unghii și în fire de păr; lacul, pe vreme de secetă, la început moare în burțile peștilor.) A deschis ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Tremuri, Petre, tremuri. Te înțeleg, nu vei fi niciodată furtună pentru corăbiile ce nu-ți aparțin, dar, în același timp, cred că nici pentru tine nu vei sfâșia pânzele și asta mă sperie. Dacă aș fi mare, aș trimite un val să-ți inunde sângele, aș cobor fulgere, ploaie în trupul tău. Îmbrățișarea nu ține locul de vânt în pupă. Genia, tu exiști dincolo de furtună. Icoana un arhipelag de stânci, dincolo, doar pescăruși în chip de îngeri pot trece. Am aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
muntele tronul judecății; Dumnezeu, după o perdea deasă de fum, moțăia cu fruntea rezemată pe culmi de brazi; mestecenii oblojeau tălpile arse ale bătrânului; salcia, ca întotdeauna sensibilă, plângea pentru o oglindă făcută țăndări deasupra lacului chipul Tatălui ridat de valuri. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă, fraților! Petru, legat de hambar, număra în sens invers desfrunzirile. Coastele strivite de bocancii starețului, timpanele sparte, palmele arse, ochii vineți, părul smuls, maxilarul rupt, clavicula dislocată, genunchii juliți, hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lucru", dar asta-i altă treabă. În anii '60, cu pumnii tari, aflai și "ce gust are laptele care l-au supt de la mă-sa". Ancheta trebuia terminată până către seară, procurorul avea ordin clar de la prefect și, pe deasupra, fără valuri. Măi Ieremia, tu ești băiat deștept. Te duci la Fântânele, rezolvi problema, ștergi urmele și mâine te numesc adjunct la curtea de casați. Simplu, dar repet, fără urme. Și fără urme s-a derulat toată ancheta: paznicul de vânătoare, pădurarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
făcut cu mâna de rămas bun, i-am citit poeme de dragoste. Îmi este scârbă de mine, mamă, la ce m-ai făcut?! Petru ridiculiza prezența difuză întocmai cum o făcea bunicu-său în tranșeele Odessei, acoperit până la brâu cu un val de pământ și schije și intestine. El a scăpat, ceilalți 6 și comandantul de tun nu se pricepeau să ia peste picior năluca. Să trăiți, doamnă Moarte! Să trăiți! Am onoarea să vă salut. Sărut mâna! Vă așteptam, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]