17,513 matches
-
permite deplasarea funcției de producție, favorizând procesul de creștere economică, astfel Încât, cu același stoc de capital, se obține un nivel mai ridicat al venitului. În modelul Solow, doar progresul tehnic asigura o rată mai mare de creștere a producției, celelalte variabile având efecte de nivel. „Pe termen scurt, creșterea economică este determinată de capital și progres tehnic, iar pe termen lung creșterea economică este determinată numai de progresul tehnic”<footnote ocol, C., Socol, Aura (2007), Modelul european: creștere economică, convergență și
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
unor criterii severe de performanță etc. Atâta timp cât acest set de măsuri presupune o coabitare alternativă a măsurilor de austeritate cu cele de impulsionare a creșterii, alegerea variantelor optime, asumarea riscului, nivelul de compromis care poate fi atins sunt doar câteva variabile care vin să pună presiune pe policymakers. Crearea unor sisteme de dezvoltare precum cel din Țările nordice ale Europei, inclusiv Germania, În care piețele să fie supravegheate, sistemul de impozitare să fie unul just și stimulativ pentru muncă, să se
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
instaurării austerității, pe de-o parte, dar și a pornirii motoarelor economiei, pe de altă parte, are un impact vital asupra depășirii crizei. Valoarea adăugată a propriei viziuni de abordare prin intermediul acestui studiu constă În lărgirea imaginii crizei și introducerea variabilei „om”, cu valorile, potențialul și aspirațiile sale, ca alternativă indirectă, dar poate mai eficientă, de ieșire din impas. 2.3. Ecoknowledgence (ecognosgența) Timpul schimbării! Perioada de criză, modul extensiv de exploatare a naturii, rata scăzută de convergență, iată doar câteva
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
aspect ar fi legat de diferențele individuale - specialiștii diferă În preferințe În ceea ce privește un stil de instruire sau altul, capacitatea de Înțelegere, Înclinațiile pentru anumite activități, aspirațiile și motivațiile. Ca rezultat, unii vor face față procesului educațional, alții nu. O altă variabilă poate fi dată de valoarea limitată a cunoștinței În timp - Într-o organizație a cunoașterii, procedurile și practicile se pot schimba lunar, În comparație cu schimbarea În ani, la nivelul unei companii producătoare tradiționale. În marile corporații, pe măsură ce Specialistul În Cunoaștere este
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
e mai sigur să folosești această metodă chiar și când nu e vorba de numere. Omul politic este un X într-o ecuație pe care o putem rezolva prin mai multe metode, numai că ecuația mai depinde și de alte variabile, cele care dau cazurile particulare ale fiecărei guvernări în parte. Platon merge cât de departe poate în rezolvarea acestei ecuații menținând acele necunoscute implicite, rezultatul fiind o ecuație simplificată cu celelalte variabile nedeterminate. Iar atunci când nedeterminarea unor condiții pune în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
numai că ecuația mai depinde și de alte variabile, cele care dau cazurile particulare ale fiecărei guvernări în parte. Platon merge cât de departe poate în rezolvarea acestei ecuații menținând acele necunoscute implicite, rezultatul fiind o ecuație simplificată cu celelalte variabile nedeterminate. Iar atunci când nedeterminarea unor condiții pune în impas exercițiul, Platon recurge la mit. Mitul generației de aur sau mitul țesătorului au, paradoxal, o funcție regulativă. Ele au grijă ca variabilele care pot atenta la universalitatea definiției să nu rămână
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
necunoscute implicite, rezultatul fiind o ecuație simplificată cu celelalte variabile nedeterminate. Iar atunci când nedeterminarea unor condiții pune în impas exercițiul, Platon recurge la mit. Mitul generației de aur sau mitul țesătorului au, paradoxal, o funcție regulativă. Ele au grijă ca variabilele care pot atenta la universalitatea definiției să nu rămână niște nedeterminabile și nici să nu fie particularizate. Acesta este motivul explicațiilor mitologice, că este greu să demonstrăm o problemă dintre cele mai importante fără să ne folosim de exemple. Dialogul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
psihologii au inițiat cercetări în școli și sub impulsul lor s-au organizat primele experimente pedagogice. Așadar, putem vorbi despre contribuția psihologiei școlare la introducerea metodei experimentale în pedagogie. Experimentul pedagogic este extrem de complex, fiindcă trebuie avute în vedere numeroase variabile, ținând atât de ambianța școlară, de profesor, cât și de factorii inerenți elevilor, subiecți de o mare diversitate. De aceea experimentul în școală capătă un caracter interdisciplinar; în cadrul său psihologul are un loc important. Am văzut că, permanent, pedagogul care
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
un slab consens cu privire la numărul de factori de personalitate identificați, la cele mai bune organizări ale lor sau la cele mai bune denumiri. Sistemele de trăsături (factori) propuse de diverși autori variază în conținut și complexitate. Cele mai multe sisteme conțin o variabilă având relație cu anxietatea sau stabilitatea emoțională/tendința nevrotică; multe conțin variabile referitoare la nivelul energetic sau al activităților. Dominanta și sociabilitatea sunt de asemenea prezente. Unele din aceste trăsături vor fi prezentate în secțiunea referitoare la caracter. 2. Descrierea
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
mai bune organizări ale lor sau la cele mai bune denumiri. Sistemele de trăsături (factori) propuse de diverși autori variază în conținut și complexitate. Cele mai multe sisteme conțin o variabilă având relație cu anxietatea sau stabilitatea emoțională/tendința nevrotică; multe conțin variabile referitoare la nivelul energetic sau al activităților. Dominanta și sociabilitatea sunt de asemenea prezente. Unele din aceste trăsături vor fi prezentate în secțiunea referitoare la caracter. 2. Descrierea și explicarea personalității de pe poziții teoretice diferite tc "2. Descrierea [i explicarea
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
interpretarea evenimentelor externe) și procesele cognitive superioare (implicate în decizie și orientare spre scop). Orientarea psihometrică se centrează pe studiul trăsăturilor exprimabile sub forma unor liste de atribute ce caracterizează persoana în cadrul unei situații. Deși multe teorii privesc trăsăturile ca variabile dispoziționale, în general, nu se minimalizează rolul determinanților situaționali ai comportamentului. Teoriile aparținând acestei orientări au fundamentat alcătuirea unui număr mare de tehnici și instrumente de măsură Ă scale, chestionare, inventare și probe proiective Ă care facilitează rezolvarea mai rapidă
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
ce lucrează în sfera cercetării fundamentale nu se încred decât în datele pe care le culeg nemijlocit din realitate. Departe de a practica aceeași metodă ca filosofii sociali, de exemplu, ei se îndeletnicesc în principal cu proiectarea montajelor experimentale, manipularea variabilelor în cadrul acestora, alcătuirea de chestionare și analiza statistică a datelor cu ajutorul computerului. Psihologia socială nu trebuie confundată în nici un fel cu psihologia grupurilor, pe care o include. Ea poate aborda procese intrapsihice, justificându-și demersul prin faptul că acestea sunt
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
și „produse” (societății); alta, secundară, furnizează populației din zonă modele atitudinale, comportamentale, norme morale etc.; c. este, cu precădere, un sistem deschis, precum în schema alăturată, pe care ne-o propune François Petit (figura 1). Figura 1 Dacă multe dintre variabilele ce intră în sistem sunt însă controlabile, mai puțin previzibile sunt altele, între care indivizii ce parcurg procesul de transformare și contribuie la realizarea acestui proces. Ei nu-și părăsesc, la intrare, echipamentul lor cultural (modele, valori, norme, prejudecăți, stereotipii
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
și rolul lui în apariția unor atitudini ambivalente față de școală la copiii acestora. Ele s-ar afla la baza conflictului dintre elev și autoritatea școlară. Astăzi factorul acesta este considerat mai puțin important, intervenția lui fiind modelată de numeroase alte variabile. Și în privința atitudinilor părinților față de școală Ă o altă cauză posibilă a diferențelor în performanțele școlare Ă, cercetările critice și aprofundate au modificat ideile inițiale. Este adevărat că în general părinții din clasele favorizate au atitudini pozitive față de instituția educativă
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
au ajuns să susțină că variațiile din comportamentul profesorilor nu produc diferențe în performanțele elevilor. Într-adevăr, au fost publicate studii despre eficiența profesorului, care au sfârșit prin a avansa concluzia că nu există decât o corelație extrem de slabă între variabilele legate de comportamentele profesorilor și reușita elevilor (Robinson, 1984). Acestea sunt, desigur, excepții apărute dintr-un empirism extremist. Dimpotrivă, în capitolul de față vom analiza profesorul din punctul de vedere al impactului său asupra performanțelor școlare ale elevilor. 1. Meseria
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
care să simuleze comportamentul uman. De exemplu, Langley, Simon, Bradshaw și Zytkow (1987) au dezvoltat o serie de programe care redescoperă legi științifice fundamentale. Pentru căutarea unui set de date sau a unui spațiu conceptual și identificarea relațiilor ascunse între variabile introduse, aceste modele computaționale apelează la euristică - repere în rezolvarea de probleme. Programul inițial, numit BACON, folosește euristica de tipul „Dacă valoarea a două variabile numerice crește simultan, să se calculeze raportul lor” în căutarea modelelor de date. Una dintre
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
căutarea unui set de date sau a unui spațiu conceptual și identificarea relațiilor ascunse între variabile introduse, aceste modele computaționale apelează la euristică - repere în rezolvarea de probleme. Programul inițial, numit BACON, folosește euristica de tipul „Dacă valoarea a două variabile numerice crește simultan, să se calculeze raportul lor” în căutarea modelelor de date. Una dintre realizările programului BACON a fost examinarea datelor obținute de Kepler referitoare la orbitele planetelor și redescoperirea celei de-a treia legi de mișcarea planetelor care
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
sau prin principiile implicite ale jazzului) alese la întâmplare mai multe când se permit anumite direcții în improvizație. Perspective sociale și de personalitate asupra studiului creativității Având o evoluție paralelă cu abordarea cognitivistă, studiile sociale au pus accent pe rolul variabilelor de personalitate, motivație și mediul sociocultural - ca surse ale creativității. Amabile (1983), Barron (1968, 1969), Eysenck (1993), Gough (1979), MacKinnon (1965) și alți cercetători au descoperit anumite trăsături de personalitate caracteristice indivizilor creativi. În urma analizei corelațiilor și a comparării eșantioanelor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
creativității a constituit un subiect de cercetare activ. La nivel social, Simonton (1984, 1988, 1994a, 1994b) a desfășurat numeroase studii experimentale, analizând relația statistică dintre gradele înalte de creativitate în intervale mari de timp, în cadrul unor culturi diferite, și anumite variabile de mediu, precum diversitatea culturală, starea de război, existența unor modele, a resurselor (financiare etc.) și numărul competitorilor într-un anumit domeniu. Unele studii de caz interculturale (de exemplu, Lubart, 1990) și antropologice (de exemplu, Maduro, 1976; Silver, 1981) au
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
evidente doar în funcție de măsura în care sunt valoralizate inițiativele creative. Toate abordările - cognitive, sociale și de personalitate - au contribuit, la rândul lor, la înțelegerea fenomenului creativității. Totuși, nu există decât un număr neînsemnat de studii care să fi investigat simultan variabilele cognitive, sociale și/sau de personalitate. În cercetările creativității din perspectică cognitivistă se poate observa tendința de ignorare sau minimalizare a rolului personalității sau al sistemului social, iar abordările sociale și de personalitate nu au acordat deloc sau prea puțin
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
considerente financiare (sponsorizări și poziții academice). Mai mult, cu excepția celor două reviste specializate în cercetarea creativității, profilul majorității revistelor de prestigiu este unidisciplinar. Revistele de psihologie cognitivă conțin cercetări de psihologie cognitivă, cele de psihologie socială se ocupă cu analiza variabilelor sociale și de personalitate. Depășind domeniul psihologiei, Wehner, Csikszentmihalyi și Magyari-Beck (1991) au analizat 100 de teze de doctorat elaborate recent având ca subiect creativitatea care au dezvăluit „izolarea parohială” a diferitelor studii ce vizau creativitatea. Printre ele se află
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
excepționali din istorie. Precum Galton, Cox nu a luat în considerare nivelul ridicat al presupusei corelații pozitive între performanțele excepționale și „aptitudinile superioare”. În fapt, cei trei - Galton, Terman și Cox - au considerat de la sine înțeles că performanța este o variabilă validă de măsurare a „capacităților mintale” și se explică de ce Terman și Cox au dezvoltat cercetarea din stadiul în care a lăsat-o Galton - percepând creativitatea ca parte integrală a inteligenței. Subiecții lui Galton și Cox nu mai erau în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
altă diferență semnificativă dintre metodele psihometrice și cele experimentale are în vedere tendința experimentaliștilor de a manipula în cadrul experimentelor aspectele cognitive, rezolvarea unor probleme și, într-un grad mai redus, aspectele produselor creativității, în timp ce psihometriștii se axează pe corelația dintre variabilele personalitate, mediu și creativitate și pe procesele și produsele creative expuse în secțiunea următoare. Abordarea istoriometrică este cel mai bine redată în prolificele lucrări ale lui Simonton, care a îmbunătățit considerabil metodologia aplicată decenii de-a rândul în cercetarea excelenței
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
măsurarea creativității, însă, spre deosebire de metodele psihometrice, care presupun evaluarea aspectelor creativității prezente sau din trecutul apropiat, datele cantitative selectate de istoriometriști provin în exclusivitate din documente istorice (de exemplu, Ludwig, 1992; Root-Bernstein, Bernstein și Garnier, 1995) și nu depind de variabilele autoevaluării prelucrate de obicei în cadrul investigației psihometrice. Simonton a aplicat metode istoriometrice, printre altele, și în studiul corelației dintre creativitate și leadership (1988a), invenție și descoperire (1979), creativitate și vârstă (1984a), creativitate muzicală (1984b) și excelență (1986a, 1994). O altă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
au incitat interesul oamenilor de știință, al pedagogilor și al publicului larg. În esență, aceste tehnici implică monitorizarea metabolismului glucidic cerebral al individului în timpul executării unor sarcini cognitive (de exemplu, în timpul rezolvării probleme matematice). Deoarece metabolismul glucidic reprezintă una dintre variabilele prin care se exprimă activitatea cerebrală, cercetătorii pot identifica și evalua activitatea în zone specifice ale creierului, din moment ce fiecare zonă este implicată în activitatea cognitivă. Deși o abordare „neurometrică” poate întâmpina probleme similare abordării psihometrice tradiționale (definirea sarcinii „creative”, precizia
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]