KorAP: Find »[drukola/base=vasal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...117 118 119 ...125 >

3,120 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

cu coapsele depărtate, stătea cocoșat înainte într-o poziție care-i știrbea demnitatea. Și, da, aceea era postura lui obișnuită, chiar și când stătea așezat în fața unui musafir sau când se plimba. Nu era omul care să-și umfle pieptul. Vasalii săi superiori îl sfătuiseră odată să-și corecteze poziția corpului, iar Ieyasu consimțise, dând vag din cap. Dar, într-o noapte, stând de vorbă cu vasalii, le povesti despre trecutul lui. — Am crescut în sărăcie. Mai mult decât atât, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
unui musafir sau când se plimba. Nu era omul care să-și umfle pieptul. Vasalii săi superiori îl sfătuiseră odată să-și corecteze poziția corpului, iar Ieyasu consimțise, dând vag din cap. Dar, într-o noapte, stând de vorbă cu vasalii, le povesti despre trecutul lui. — Am crescut în sărăcie. Mai mult decât atât, am fost ostaticul unui alt clan de la vârsta de șase ani și toți cei pe care-i vedeam în jurul meu aveau mai multe drepturi decât mine. Prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
fiu eliberat din prizonieratul la clanul Imagawa și trupul meu avea să-mi aparțină din nou. Nu puteam să mă joc ca un copil. Ieyasu era incapabil să uite vremurile pe care le petrecuse ca ostatic al clanului Imagawa. Printre vasalii săi apropiați nu exista nici unul care să nu fi auzit povestirile din zilele lui de prizonierat. — Dar, știți, continuă Ieyasu, potrivit celor pe care mi le-a spus Sessai, preoții respectă mai mult ceea ce spun despre un om umerii lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Garda Roșie a ieșit în față! — Arată bine, dar mă întreb cât de bine vor lupta. Ii Hyobu avea douăzeci și trei de ani. Toți știau că tânărul era foarte respectat de Ieyasu și, până în acea dimineață, se numărase printre vasalii din imediata apropiere a seniorului. Din partea lui, Ieyasu îl considera pe Ii un om ce putea fi folosit cu bune rezultate și îi încredințase comanda a trei mii de oameni, precum și responsabilitatea de a conduce avangarda. Acea poziție oferea atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
atât posibilitatea cuceririi celei mai mari faime, cât și înfruntarea celor mai crâncene greutăți. — Astăzi, să-ți arăți curajul așa cum știi tu, îl sfătui Ieyasu. Ii, însă, era atât de tânăr, încât Ieyasu îi repartiză în unitate pe doi dintre vasalii cu experiență. Și adăugă: — Să asculți cuvintele acestor veterani. Frații Yukisuke și Terumasa priveau Garda Roșie din poziția lor înălțată de la Tanojiri, spre miazăzi. — Atacați acel Corp Roșu ostentativ care se dă atâta în spectacol! ordonă Yukisuke. Cu aceste cuvinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
insistaseră asupra validității propriilor lor argumente, provocând o controversă. Acum, priviră șocați la plecarea indigerată a lui Honda. — Honda, unde te duci? îl întrebară ei, grăbiți. Honda se răsuci în loc, vorbind ca și cum ar fi ajuns la o concluzie adâncă: — Sunt vasalul seniorului meu de când eram copil mic. Având în vedere situația în care se găsește, nu pot face altceva decât să merg lângă el. — Așteaptă! Kazumasa părea să creadă că Honda era doar căpos și ridică mâna să-l oprească. — Seniorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
o tornadă alergând spre răsărit. Când ieșiră pe malul de miazăzi al Râului Ryusenji, găsiră armata lui Hideyoshi mergând pe țărmul dinspre miazănoapte, companie după companie. — Ei, uite-i! — Stindardul de comandant cu tigvele aurite. — Probabil Hideyoshi e înconjurat de vasalii lui. Honda și oamenii săi, care călăriseră fără oprire, priveau spre malul celălalt, arătând cu exclamații zgomotoase și punându-și mâinile streașină la ochi. Cu toții tremurau de emoție. Distanța era atât de mică încât, dacă oamenii lui Honda ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
merită să fim înțelegători cu el. Oamenii noștri să nu tragă nici o săgeată sau vreun glonț în direcția lui, oricât de îndârjit ne atacă. Dacă există vreo relație karmică între noi, într-o bună zi, am să mi-l fac vasal. E un om demn de a fi iubit. Nu trageți; lăsați-l în pace. În acel timp, desigur, cele trei grupuri de muschetari de pe celălalt țărm continuau să-și încarce puștile, trăgând încontinuu. Un glonț sau două ajunseră chiar în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
companii de soldați și-l trimise în urma lui. Întocmai așa cum se așteptase Ieyasu, Nobuo luptă cu ariergarda în retragere a lui Hideyoshi și, deși, un moment, păru să se afle în avantaj, fu repede învins. În acest mod, mulți dintre vasalii săi căzură în bătălie. Dacă n-ar fi venit din spate întăririle lui Honda, Nobuo însuși ar fi putut deveni una dintre marile prăzi ale ariergardei lui Hideyoshi. Retrăgându-se la Muntele Komaki, Nobuo nu se prezentă imediat în fața lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
lui Ieyasu. Dar Ieyasu află de la Honda detaliile situației. Fără nici o emoție pe chip, dădu din cap, spunând: — Era de așteptat. Când Hideyoshi se retrăgea, nu era doar o simplă retragere. În timp ce armata sa mergea pe drum, Hideyoshi le spuse vasalilor: — N-ar fi cazul să luăm o amintire frumoasă? Castelul Kaganoi se afla pe malul stâng al râului Kiso, într-o zonă de la nord-vest de Castelul Kiyosu. Doi dintre vasalii lui Nobuo se fortificaseră acolo, pregătiți să intervină ca una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
retragere. În timp ce armata sa mergea pe drum, Hideyoshi le spuse vasalilor: — N-ar fi cazul să luăm o amintire frumoasă? Castelul Kaganoi se afla pe malul stâng al râului Kiso, într-o zonă de la nord-vest de Castelul Kiyosu. Doi dintre vasalii lui Nobuo se fortificaseră acolo, pregătiți să intervină ca una dintre aripile lui Nobuo, în caz de urgență. — Luați-l, le dădu Hideyoshi comanda generalilor, ca și cum ar fi arătat un fruct pe o creangă. Armata traversă Râul Kiso și ocupă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
să-l primească pe Ieyasu cu urale de victorie, dar nu în număr la fel de mare cum îl întâmpinaseră locuitorii din Osaka pe Hideyoshi. Cetățenii și soldații vedeau Bătălia de la Nagakute o mare victorie a clanului Tokugawa, însă Ieyasu își preveni vasalii în privința mândriei nejustificate și le trimise trupelor următorul mesaj: Din punct de vedere militar, Nagakute a fost o victorie, dar, în ceea ce privește numărul castelelor și al pământurilor, adevăratul avantaj i-a revenit lui Hideyoshi. Nu vă bucurați atât de naiv încât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
camera lui Nene, urmat de o mare mulțime de actori și de muzicanți. Mama lui se retrăsese în apartamentele sale, așa că soțul și soția rămaseră singuri cu invitații. Se obișnuia ca Nene să le dea atenție unor asemenea oameni și vasalilor lor, precum și tuturor subordonaților ei. Mai ales după acea zi, se bucura să le mulțumească pentru serviciile lor și să-i vadă schimbând veseli cești cu sake și conversând cu spectatorii. Hideyoshi stătuse așezat singur, de la bun început, și, de vreme ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
de deasupra al lui Nene și-l azvârli ca premiu. A doua zi, familia lui Hideyoshi nu reuși să-l zărească nici măcar o clipă, deși se aflau în același castel. Pe tot parcursul zilei, Hideyoshi fu ocupat cu împărțeala instrucțiuni vasalilor și generalilor. Într-a douăzeci și șasea zi din Luna a Opta, Ieyasu primi un raport urgent că Hideyoshi se apropia. Plecă în grabă din Kiyosu spre Iwakura, cu Nobuo, și instală o poziție de rezistență în calea lui Hideyoshi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
schimb, coasta, carnea putea fi scoasă ușor. Asemenea raționamente banale îi ocupau acum gândirea. Trimiterea discretă a lui Niwa Nagahide pentru a discuta despre încheierea unui acord de pace era totuna cu încălzirea cozii crustaceului. Niwa, cel mai vârstnic dintre vasalii clanului Oda, era un personaj popular și de nădejde. Acum, când Katsuie murise și Takigawa Kazumasu ieșise din centrul scenei, Hideyoshi nu uitase necesitatea de a-l câștiga pe acel om bun și cald ca proprie „piesă de rezervă“, înainte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
zvon dezlănțui o mare agitație în liniile defensive ale lui Ieyasu, concentrate în jurul Muntelui Komaki. Când zvonurile se răspândesc, sunt însoțite întotdeauna de bârfe răutăcioase. În cazul de față, numele care ieși la lumină fu acela pe care confrații săi vasali îl bănuiau deja - Ishikawa Kazumasa. Se spune că mijlocitorul e Kazumasa. Cumva, întotdeauna e ceva dubios între Hideyoshi și Kazumasa. Unii oameni îi vorbiră direct lui Ieyasu despre asta, dar seniorul îi dojenea pe toți cei care aduceau vorba și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Cumva, întotdeauna e ceva dubios între Hideyoshi și Kazumasa. Unii oameni îi vorbiră direct lui Ieyasu despre asta, dar seniorul îi dojenea pe toți cei care aduceau vorba și nu se îndoia de Kazumasa câtuși de puțin. Dar, odată ce printre vasali se stârniseră asemenea îndoieli, începu să aibă de suferit moralul întregului clan. Ieyasu, desigur, era în favoarea purtării tratativelor de pace, dar, când văzu starea internă a trupelor, îl respinse dintr-o dată pe mesagerul lui Niwa. Nu doresc deloc pacea, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
strict secrete - fuseseră, în mod misterios, exagerate și discutate de cineva, deși nimeni nu putea ști de cine anume. Începu să circule zvonul că cercul interior al clanului Tokugawa nu era cu adevărat unit. Se părea că un număr de vasali de-ai lui Ieyasu îi erau ostili lui Kazumasa și așteptau doar momentul oportun. De asemenea, peste tot se vorbea că membrii clanului Tokugawa negociaseră cu Hideyoshi, că Ieyasu încerca să încheie rapid pacea, înainte de a se afla despre ruptura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
risipiseră și cerul era mai albastru ca de obicei pentru acea perioadă a anului. Hideyoshi îl luă ca pe un semn de bun augur și, urându-și sieși succes, încălecă și ieși din tabăra de la Nawabu. Îl însoțeau doar câțiva vasali superiori și cei doi foști soli, Tomita și Tsuda. Când grupul traversă, în sfârșit, Râul Machiya, Hideyoshi își luase precauția de a ascunde un grup de soldați printre stufărișuri și casele țărănești, în timpul nopții. În șa, Hideyoshi sporovăia amiabil ca și cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Râului Yada, aproape de marginile apusene ale Kuwanei. Să așteptăm aici sosirea Seniorului Nuobo? întrebă el și, așezându-se pe scaunul de campanie, începu să admire peisajul local. Nu peste mult sosi și Nobuo, la timp, întovărășit de un grup de vasali călări. Probabil că Nobuo îi zărise și el pe oamenii ce așteptau lângă râu, căci începu imediat să se consulte cu generalii din stânga și din dreapta lui, în timp ce privea țintă pe Hideyoshi. Își opri calul la distanță și descălecă, părând încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
toată demnitatea de care era în stare, își părăsi taburetul și, complet singur, porni în grabă spre dânsul. — A, Senior Nobuo! dădu el din ambele mâini, ca și cum ar fi fost o întâlnire neașteptată și complet întâmplătoare. Nobuo rămase uluit, în timp ce vasalii din jurul lui, care arătau atât de impunători cu lăncile și armurile lor, se uitau cu gura căscată de uimire. Dar acesta nu fu singurul lor șoc. Hideyoshi îngenunche la picioarele lui Nobuo, prosternându-se la pământ, astfel că aproape atingea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Chiar și când s-a întors la castel, habar n-am avut care-i fuseseră intențiile. Rapoartele ulterioare confirmare zvonurile despre acordul separat de pace al lui Nobuo, dar toată ziua nu sosi nici o veste de la Nobuo personal. În curând, vasalii clanului Tokugawa începură să afle adevărul. De fiecare dată când se întâlneau, glasurile lor surescitate se ridicau strident în timp ce-și confirmau unii altora lucrul pe care abia le venea să-l creadă. Adunându-se la Kiyosu, îl acuzau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și nu există nici un motiv pentru care cei vii să trebuiască să îndure asemenea gânduri dureroase. Oare ce fel de hotărâre o fi luat pân-acum stăpânul nostru? — Ce-ar fi să se ducă cineva să le transmită părerea noastră vasalilor superiori? — Bună idee. Cine-ar fi cel mai potrivit? Toți se uitară unii la alții. — Tu ce zici, Ii? Și Honda, ar trebui să mergi și tu. Honda și Ii tocmai se pregăteau să iasă din încăpere, ca reprezentanți ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
a luat sfârșit atât de repede e cea mai mare binecuvântare din toate. Înainte de a pleca ospătați-vă în liniște. Ieyasu reveni în interiorul castelului. Mesagerii din Nagashima fură serviți în altă cameră, dar mâncară pe apucate și plecară curând. Când vasalii lui Ieyasu aflară, îi cuprinse iarăși indignarea. — Se vede că Domnia Sa are unele gânduri mai adânci. Altminteri, cum ar putea să aprobe atât de ușor alianța asta monstruoasă între Seniorul Nobuo și Hideyoshi? În acest timp, Ii și Honda se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
aflară, îi cuprinse iarăși indignarea. — Se vede că Domnia Sa are unele gânduri mai adânci. Altminteri, cum ar putea să aprobe atât de ușor alianța asta monstruoasă între Seniorul Nobuo și Hideyoshi? În acest timp, Ii și Honda se duseră la vasalii superiori pentru a-i informa despre opinia celor mai tineri. — Secretar! strigă Ieyasu. După întâlnirea cu trimișii lui Nobuo în camera de audiențe, revenise în apartamentele lui, unde stătuse un timp singur, în liniște. Acum, glasul îi răsună. Secretarul aduse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]