15,023 matches
-
din capilarele pulmonare este inegal repartizat, având tendința de a se acumula în regiunile declive. Vasomotricitatea circulației pulmonare. La cele mai multe specii animale, circulația pulmonară la adult are posibilități vasoconstrictoare reduse, în comparație cu circulația sistemică, fetală și neonatală. La om, vasomotricitatea sectorului vascular pulmonar deține un rol important în reglarea schimburilor gazoase, prin adaptarea perfuziei la ventilație și, deci, pentru menținerea constantă a concentrației sanguine a gazelor respiratorii. Stimulii principali sunt O2 și H+. Celulele musculare netede din pereții vasculari au proprietățile morfologice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
om, vasomotricitatea sectorului vascular pulmonar deține un rol important în reglarea schimburilor gazoase, prin adaptarea perfuziei la ventilație și, deci, pentru menținerea constantă a concentrației sanguine a gazelor respiratorii. Stimulii principali sunt O2 și H+. Celulele musculare netede din pereții vasculari au proprietățile morfologice generale ale musculaturii netede: dimensiuni reduse, reticul endoplasmatic puțin dezvoltat, capacitate mare de a sintetiza elastină, fibre elastice și colagen. Miozina are o activitate ATPazică scăzută, contracția fiind lentă, prelungită. Inervația adrenergică și colinergică se întâlnesc la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
arată că hipoxia alveolară, în mai mare măsură ca hipoxia sanguină, este stimulul principal. Constricția hipoxică a vaselor pulmonare din timpul vieții fetale scade brutal în momentul primei respirații, ca urmare a ajungerii oxigenului, la nivel alveolar, determinând reducerea rezistenței vasculare și creșterea fluxului sanguin pulmonar. Dacă fenomenul se datorează acțiunii directe a hipoxiei asupra musculaturii netede a vaselor pulmonare sau eliberării unor substanțe vasoactive de la nivelul țesuturilor perivasculare nu s-a precizat încă. Influența acidozei asupra circulației pulmonare. Acidoza determină
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
4. SISTEMUL DE CONDUCTE AERIENE Sistemul de conducte aeriene reprezentat de nazo-faringe, laringe, trahee, bronhii și bronhiole prezintă o zonă de conducție (superioară) și o zonă respiratorie propriu-zisă (inferioară). Caracteristic căilor respiratorii superioare este prezența scheletului cartilaginos, țesutului musculo-elastic, plexului vascular submucos și epiteliului ciliat. La nivelul căilor respiratorii inferioare, absența cartilajelor din teritoriul bronșiolar este supleată de prezența surfactantului pulmonar secretat atât de celulele Clara bronșiolare, cât și de pneumocitele de ordinul II alveolare. Reducând tensiunea superficială de la nivelul suprafeței
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
II.3.9.3 Controlul chemoreceptor central Efectul stimulant al bioxidului de carbon asupra centrilor respiratori a fost demonstrat de Frederique (1902), prin tehnica circulației încrucișate, și confirmat de Heymans (1928) pe animale cu capul izolat, din punct de vedere vascular, de trunchi. Creșterea bioxidului de carbon în sângele de perfuzie a capului astfel izolat (cu legăturile nervoase dintre cap și trunchi păstrate) determină hiperventilație pulmonară, ca urmare a creșterii excitabilității centrilor respiratori. Efecte similare au fost constatate de către Haldane (1905
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a respirației revine zonelor chemosensibile periferice. Acestea transmit semnale centrilor respiratori pentru a ajusta reglarea ventilației la necesitățile variabile ale organismului în oxigen, bioxid de carbon și ioni de hidrogen. Chemoreceptorii periferici sunt prezenți în pereții arterelor mari din segmentul vascular de înaltă presiune, făcând oficiul de zone receptoare indispensabile atât reglării cardio-vasculare, cât și respiratorii (fig. 99). Este vorba de chemoreceptorii corpusculului carotidian și arcului aortic, de la nivelul cărora impulsurile aferente ajung pe calea nervilor glosofaringian și vag la nucleul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
angiotensina fiind cunoscută ca stimulatoare a secreției de aldosteron. Angiotensina II, atât cea endogenă, cât și cea exogenă acționează asupra organului subfornical, ce reprezintă o arie receptoare diencefalică specializată pentru stimularea centrului setei. Angiotensina acționează, de asemenea, și asupra organului vascular al ariei terminale, cu același efect. Ambele zone sunt organe circumventriculare, neurohemale, situate în afara barierei hemato-encefalice și dotate cu o înaltă permeabilitate, datorită prezenței de capilare fenestrate, prin intermediul cărora neurosecrețiile pătrund în circulație. Legătura dintre organul subfornical și centrul setei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
important în reglarea umorală a ingestiei de apă. Suficiente dovezi experimentale s-au acumulat în favoarea participării angiotensinei II la stimularea efectelor sale dipsogene prin mecanismul activării organului subformical și centrului setei din hipotalamusul anterolateral (Fitzsimons, 1969; Petrescu, 1970). Împreună cu organul vascular al laminei terminale, organul subformical este componentă a organului subcomisural bogat în osmoreceptori a căror stimulare de către angiotensina II determină efecte dipsogene și eliberare de hormon antidiuretic de la nivelul nucleilor paraventricular și supraoptic ai hipofizei posterioare. Astfel reglarea reflexă neurohormonală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și eritropoietina. Rolurile depuratoare și homeostazice multiple ale rinichilor au la bază particularități structurale și funcționale ale parenchimului renal. II.5.1. DATE SUMARE DE MORFOFIZIOLOGIE RENALĂ Unitatea morfofuncțională a rinichiului este. după cum se știe, nefronul, constituit dintr-o componentă vasculară, reprezentată de ghemul capilar al glomerulului renal cu capsula Bowman înconjurătoare și alta tubulară, cu cele 4 componente ale sale (tub contort proximal, ansa Henle, tubul contort distal și canalul colector) (fig. 119). Mărimea și forma rinichilor depinde de numărul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și a volemiei, generând astfel hipertensiunea arterială. Creșterea presiunii arteriale poate să apară fie ca reacție compensatoare tranzitorie în caz de hipotensiune, hipovolemie sau ischemie renală, fie ca fenomen permanent întreținut de alterarea morfo-funcțională a parenchimului renal și a arborelui vascular. În afară de implicațiile prin efecte vasoconstrictoare în diferitele sindroame hipertensive, sistemul renină-angiotensină participă și prin perturbarea secreției normale de aldosteron. Activitatea reninei plasmatice prezintă valori crescute în diversele forme de hiperaldosteronism secundar însoțite de hipertensiune și edeme. Sistemul renină-angiotensină este implicat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
diferă ca sens și intensitate de la un organ la altul. S-au descris numeroase acțiuni ale prostaglandinelor la nivelul aparatului circulator, tractului gastro-intestinal, plămânilor, sferei genitale, sistemului nervos, glandelor endocrine etc. Activitatea rinichiului este intens influențată atât la nivelul polului vascular, cât și al celui tubular de către prostaglandine. Injectarea de PGE în artera renală produce o puternică vasodilatație, reducând rezistența patului vascular renal la jumătate. Modificările hemodinamice renale determină astfel o creștere a fluxului plasmatic renal, a debitului urinar și excreției
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tractului gastro-intestinal, plămânilor, sferei genitale, sistemului nervos, glandelor endocrine etc. Activitatea rinichiului este intens influențată atât la nivelul polului vascular, cât și al celui tubular de către prostaglandine. Injectarea de PGE în artera renală produce o puternică vasodilatație, reducând rezistența patului vascular renal la jumătate. Modificările hemodinamice renale determină astfel o creștere a fluxului plasmatic renal, a debitului urinar și excreției sodiului. Efecte asemănătoare produc PGAj și PGA2. Mai mult, efectele hemodinamice ale prostaglandinelor la nivel renal sunt selective, producând o redistribuție
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
elocvent este dat de echilibrul dinamic ce se realizează între sistemele renină-angiotensină și plasmakinine. După cum predomină activitatea proteolitică a kalicreinei sau a reninei asupra alfa2-globulinei plasmatice vor rezulta cantități mai mari sau mai mici de plasmakinine, respectiv angiotensină, cu acțiuni vasculare antagoniste. Așa se întâmplă în diferite circumstanțe la nivelul rinichiului în vederea menținerii în limite constante a irigației glomerulare. II.5.7. MECANISMELE HORMONALE DE REGLARE A FUNCȚIEI RENALE Intervenția glandelor endocrine în activitatea renală se manifestă îndeosebi asupra mecanismelor prin
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de sinteză, intervin în principal în homeostazia hemodinamicii organismului. Intervenția peptidelor natriuretice în procesul amintit se realizează, pe de o parte, prin implicarea lor în mecanismele de reglare a metabolismului hidroelectrolitic, iar pe de altă parte, prin variații ale tonusului vascular. . Departe de a fi elucidate toate implicațiile sistemului de peptide natriuretice în economia funcțională a organismului, se admite până în prezent că cele mai importante roluri s-ar rezuma la: - inhibarea secreției de vasopresină de la nivelul neurohipofizei; - relaxarea musculaturii netede; - inhibarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
după 3-5 luni de la denervare, funcțiile renale se alterează progresiv, evidențiind rolul inervației vegetative în menținerea troficității și funcționalității rinichilor. Un loc nu mai puțin important în reglarea nervoasă a funcțiilor renale revine influențelor reflexe interoceptive cu punct de plecare vascular, respirator, digestiv sau genital. În timp ce excitarea interoceptorilor gastrici provoacă diureză neuroreflexă, distensia vezicii urinare determină, prin același mecanism, oligurie sau chiar anurie. Reflexul, lipsind la animalele hipofizectomizate, pare a fi mediat de hipofiză. Veriga neurohormonală hipofizară intervine atât ca punte
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
producerea alcalozei participă și activarea reabsorbției de bicarbonați, urmată de acumularea lor în plasma sanguină și interstițială. Creșterea concentrației electroliților extracelulari și îndeosebi a Na+ hidrofil, care reprezintă peste 90% din cantitatea totală a acestora, are drept consecință supraîncărcarea patului vascular cu apă. La aceasta contribuie în oarecare măsură și veriga antidiuretică retrohipofizară, antrenată de hiperosmoza consecutivă reabsorbției excesive de Na+ în prezența aldosteronului. De aici, creșterea volumului sanguin și extracelular, generatoare de hipertensiune și edeme în stările de hiperaldo-steronism primar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
epiteliul epidermic, matricea conjunctivă dermică și țesutul grăsos hipodermic. Acestea conțin o gamă variată de formațiuni receptoare ale nervilor senzitivo-senzoriali aferenți (discuri tactile Merkel, corpusculi Krause, Meissner, Rufini și Pacini) și căilor nervoase eferente aparținând simpaticului colinergic, ce asigură reacțiile vasculare, glandulare și imunologice de adaptare și apărare a organismului în fața diverselor solicitări exogene sau endogene. Ca organ cu structură complexă bogat vascularizat și inervat, pielea îndeplinește o serie de funcții specifice, începând cu funcția protectoare, senzorială și depuratoare și sfârșind
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se adaptează, răspunzând mai intens la creșterea temperaturii corporale. Un rol important revine pielii și în menținerea echilibrelor homeostazice. Alături de rinichi participă la homeostazia hidrică, contribuind la eliminarea apei din organism prin sudație. Prin variațiile fluxului sanguin de la nivelul plexurilor vasculare, pielea poate conține până la 30% din masa sanguină circulantă în condițiile vasodilatației cutanate generale. În afara funcției de barieră protectoare față de agresiunile mediului înconjurător pielea participă la reacțiile de apărare imunitară în cazurile de hipersensibilitate, prin celulele epidermice secretoare de citokine
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
gonadelor pe de o parte și a diurezei, motilității uterine și secreției lactate pe de alta. Formată din doi lobi cu structură și funcții diferite, hipofiza este conectată la hipotalamus pe cale nervoasă în cazul lobului posterior neurohipofizar și prin legături vasculare în cazul lobului anterior adenohipofizar. Spre deosebire de lobul anterior adenohipofizar care are structură glandulară, lobul posterior este constituit din țesut nervos. Împreună cu hipotalamusul, cei doi lobi hipofizari formează complexul hipotalamo-hipofizar ce se comportă ca un tot unitar, deși constituie entități structurale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nervos. Împreună cu hipotalamusul, cei doi lobi hipofizari formează complexul hipotalamo-hipofizar ce se comportă ca un tot unitar, deși constituie entități structurale și funcționale distincte. Acționând ca o veritabilă masă de comandă, complexul hipotalamo-hipofizar transmite pe cale nervoasă hormoni retrohipofizari și pe cale vasculară hormoni adenohipofizari specifici. II.7.1.HIPOFIZA Considerată pitic morfologic și gigant funcțional, hipofiza deși cântărește doar 0,6-0,7 g, secretă șapte hormoni adenohipofizari și doi hormoni retrohipofizari. Fiecare din hormonii adenohipofizari este sub controlul unuia sau doi neurohormoni
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
termogenetici. În hipotalamusul lateral sunt localizați centrii foamei coordonatori ai ingestiei de alimente cuplați cu centrul sațietății din hipotalamusul median. La nivelul structurilor neurovasculare periventriculare ale ventriculului III sunt situați centrii dipsogeni ai ingestiei de apă, organul subfornical și organul vascular al laminei terminale. Prin intermediul acestor structuri hipotalamice periventriculare se realizează reacții neuro-endocrino-vegetative de reglare, coordonare, adaptare și control al circulației, temperaturii corporale, balanței hidroelectrolitice, echilibrului glicemic, reacțiilor de apărare și adaptare din cursul efortului fizic, stresului etc. II.7.3
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simpatico-adrenergice (monoaminergice), vor fi succint expuse implicațiile biologice ale adrenalinei și reglarea secreției medulosuprarenale. Efectele biologice depind de prezența și densitatea celor două tipuri de receptori adrenergici (alfa și beta) cu subtipurile respective. Stimularea receptorilor alfa1-adrenergici provoacă contracția musculaturii netede vasculare, uterine, pupilare și pilomotorii. Pe plan metabolic, adrenalina produce hiperglicemie ca urmare a activării glicogenolizei hepatice și inhibării secreției de insulină. Receptorii alfa2-adrenergici provoacă inhibarea eliberării presinaptice și relaxarea musculaturii netede vasculare și intestinale. La rândul lor, receptorii beta1-adrenergici predomină
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
respective. Stimularea receptorilor alfa1-adrenergici provoacă contracția musculaturii netede vasculare, uterine, pupilare și pilomotorii. Pe plan metabolic, adrenalina produce hiperglicemie ca urmare a activării glicogenolizei hepatice și inhibării secreției de insulină. Receptorii alfa2-adrenergici provoacă inhibarea eliberării presinaptice și relaxarea musculaturii netede vasculare și intestinale. La rândul lor, receptorii beta1-adrenergici predomină la nivelul fibrelor miocardice, adipocitelor și celulelor hepatice, producând creșterea contractilității și frecvenței cardiace, lipoliză și glicogenoliză însoțită de gluconeogeneză. Receptorii beta2-adrenergici se găsesc atât la nivelul vaselor coronare, cerebrale și mușchilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
timpul vieții sub influența stimulatoare atât a FSH (hormonul de stimulare a maturației foliculare) de origine hipofizară, cât și a hormonilor testiculari, controlați de LH hipofizar, denumit și ICSH (hormon de stimulare a celulelor interstițiale). Erecția este un act reflex vascular, rezultat din creșterea fluxului sanguin la nivelul țesutului erectil penian. În afara actului sexual, arteriolele corpilor cavernoși, găsindu-se în stare de vasoconstricție, împiedică deplasarea sângelui spre vasele sinusoide ale acestora. În timpul excitației sexuale, de natură reflexă sau psihică, sistemul vascular
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vascular, rezultat din creșterea fluxului sanguin la nivelul țesutului erectil penian. În afara actului sexual, arteriolele corpilor cavernoși, găsindu-se în stare de vasoconstricție, împiedică deplasarea sângelui spre vasele sinusoide ale acestora. În timpul excitației sexuale, de natură reflexă sau psihică, sistemul vascular arteriolar se dilată, permițând stagnarea sângelui și angorjarea țesutului erectil. La producerea stazei și apariția rapidă a erecției contribuie și blocarea circulației de întoarcere prin golirea și compresia venelor de către corpii cavernoși rigizi. Întregul proces de dilatație vasculară și erecție
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]