KorAP: Find »[drukola/base=veghe & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...117 118 119 ...129 >

3,215 matches

Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743

poeziei"31. În același text, autorul Jocului second sugerează că poetul nu trebuie numai să trăiască, ci, ca poet, are chiar obligația "să închidă această experiență"32 [a Creației], altfel spus, să-i dea expresie artistică adecvată. Comentariul barbian din "Veghea lui Roderick Usher" continuă astfel: Și "psalmii deșertatului de soare stăpân" al acelei întristate geografii, inflexionau ușor către imn - către un mare accent poesc - până când degetele instruite suiră pe firele maturei harfe, tonul nunților rasei 33. "Întristata geografie" circumscrie, fără

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
să înalte Sufletul. Iubirea, dimpotrivă - Iubirea - adevărată, divină Iubire - erosul Uranian deosebit de cel Venusian [s.n.] - este fără îndoială cea mai pură și mai poetica dintre teme [s.n.]81. Poezia pură, vizionara ("știință [cunoaștere] comunicată"), comentează Barbu în secvență următoare din "Veghea lui Roderick Usher", condiționează felul în care lumea ni se înfățișează, obiectele ei imaginare transcend timpul și generează, la rândul lor, noi percepții. Comprehensiunea, pe care ne-o propune poezia, este "nupțiala", adică unificatoare, integratoare, idee pe care o regăsim

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
superior de transcendență. În literatura, idealitatea personagiilor se obține printr-un exces de dărnicie 22. Astfel înțeles, actul de creație, prezintă analogii evidente cu felul în care Henri Bergson definește intelectul 23 drept instrument al acțiunii eficiente. Numai că, în "Veghe" "exauția" vizează, în mod explicit, construcția viziunii poetice: ea mediază trecerea de la "percepția pură", caracteristică doar artistului adevărat, la reprezentarea acesteia (în materialitatea operei), cu condiționările și limitările inerente oricărei acțiuni utile. Neputând să circumscrie "individualitatea" acestei experiențe primare, constiinta

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
în intuiția simplă, printr-un intens efort de intelecție (cf. "faptul taumaturgic al Analysei", în parafrază barbiana)25, este substituit ("exauția"), în opera, printr-un număr, practic, oarecare de reprezentări, concrete juxtapuse 26 posibile (cărora le corespund "extremele pulverizări" din "Veghea lui Roderick Usher"). Prin această operațiune, realitatea pură percepută, inițial, în sine, conform istoriei interioare proprii obiectelor, este acum definită prin relaționare cu alte obiecte,27 fără vreo legătură directă cu natura lor primară ("prin uitare"), dobândind, astfel "existența străină

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
înscrie în tendințele, mai largi ale evoluției spiritului modern, așa cum erau ele schițate de Henri Bergson, în "L'Évolution créatrice" (1907). "Dialogul lui Monos și Una" (1841), la care enunțul "Șoptiri de la Monos, la Una!" (italice în originial)45, din "Veghe", face aluzie directă, în continuarea, pare să fie, în viziunea barbiana, unul din textele esențiale pentru "revoluția poetica" inițiată de scriitorul american. În forma unui colocviu celest, între doi iubiți postumi, Monos și Una - ale căror nume exprimă reîntoarcerea la

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
Toate acestea înseamnă, pentru poetul român, abandonarea Ființei, i.e., Creației, în favoarea jocurilor lumii, când, de fapt, poezia trebuie să fie o sinteză edificatoare și formatoare, în oglindă spiritului creator. De aici, si îndemnul adresat poetului american, în dialogul imaginar din "Veghe": "Sparge hibridul acestei neecuații, creatoare de scădere, de ciclu, de temporal"51. (italice în original] "Poezia", afirma autorul român, dezvoltând un gând poesc, este "de asemenea opera de voință și discriminare"52, adică, implică intervenția activă, conștientă a autorului în

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
să se detașeze de ceea ce ea însăși construiește. Subiectul, care se exprimă în opera, nu este individul, ci, spiritul, care lucrează pentru a se cunoaște, în ceea ce are universal și necesar. Este, în fapt, o conștiință în continuă stare de "veghe", totdeauna pe punctul de a se concretiza într-o formă, în materia din care se naște, cu adevarat, poemul, după cum comentează, în câteva rânduri inspirate, Paul Valéry: Dar o viață atât de neobișnuită posedă totuși, ascunsă sub o comoară, permanentă

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
reconstituie, în paginile ei, ordinea divină. Poesis-ul este un act vizionar, prin care poetul, dotat cu un al șaselea simt, al Frumosului, caută revelația definitivă a misterului ultim, la care ajunge, doar în momente de exaltare, efemere. Meditația barbiana din "Veghea lui Roderick Usher" pare să reia discuția din acest punct, dar poetul român dezvolta propriul raționament de o manieră puțin diferită de predecesorul său romantic: Dar două se dovediră căile Consistenții. Locuire, pornind din pământurile tale, pe orbitele rigide ale

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
expresia acestei adaptări 112. Invitație la călătorie "Artă unui scriitor constă, mai ales, să ne facă să uităm că folosește cuvinte." Henri Bergson Dezvoltând o sugestie din povestirea poescă "Manuscris găsit într-o sticlă"1, Ion Barbu lansează, în finalul "Veghii", une invitation au voyage ("să descuiem acele încăperi oceanice"2), o chemare la continuarea aventurii cunoașterii, pe noi coordonate, având drept liman, chiar spațiul (literar) imaginat de Edgar Poe ("pornind din pământurile tale"), pentru a se cufunda rimbaudean "dans le

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
lipsi de elementele intelectuale [s.n.], aritmetice ale unei melodice simple (aluzie la Pitagora cita mai înainte), ale unei strângeri complementare de culori. Acestea sunt esențe și trebuiesc asociate corpului liric [s.n.]"14. O bună parte din sensurile acestei secțiuni din "Veghea lui Roderick Usher" se construiesc în jurul simbolismului navei ("buretoasa 15, venerabila navă a Științei") și navigației, completat de cel al verticalității (cer solidar, axa polara). C. E. Cirlot atribuie lui Pompeius Magnus următoarea observație: "Să trăiești nu este necesar, să navighezi

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
nu are nici o justificare; doar o viață, trăită în căutarea a ceea ce există dincolo de lumea empirica și rămâne inaccesibil experienței imediate, merita să fie trăită, cu adevarat [s.n.]16. Acesta este, credem, si sensul intenționat de Ion Barbu, în finalul "Veghii lui Roderick Usher". Însă, "călătoria" la care ne invită poetul român, nu este o odisee obișnuită, căci nu există, în text, nici o sugestie a unei reîntoarceri; "exploratorul" barbian, acționând sub imperative absolute, este, mai curând, "condamnat" să rătăcească perpetuu, pe

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
idiosincrasică, a creației literare și esteticii lui Edgar Allan Poe, a căror "climă" îi este atat de familiară scriitorului român, încât poate pretinde drept de proprietate asupra unor din elementele ei, si, folosind o "recuzita" preluată din diverse texte poești, "Veghea lui Roderick Usher", este un dialog socratic (desigur imaginar), prin care Ion Barbu încearcă să recupereze nexus-ul definitoriu al gândirii poești, pentru a putea stabili astfel o relație directă cu ea. Numai că, schițând figură unui scriitor, de care îl

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
unui scriitor, de care îl leagă o "chimică afinitate", sporindu-i calitățile și înzestrându-l cu propriile lui virtuți, autorul român se zugrăvește, așa cum poate ne-am aștepta, prin oglindă, de fapt, pe sine însuși, și își prezintă propria viziune. "Veghea lui Roderick Usher" se dovedește a fi un alt "joc secund". Ion Barbu remodelează sensurile poești originare, în așa fel, încât să producă semnificații noi, în armonie cu un credo literar, conștient asumat, care îl plasează, deși el respinge orice

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
ale cărei date fundamentale, descoperite devreme, poetul român nu pare să le fi abandonat niciodată, o construcție de o sublima plasticitate, ce-i permite să se moduleze ușor pe datele proprii experiențe poetice, dar și de o remarcabilă unitate structurală. "Veghea lui Roderick Usher" (1930) pare să fi ultima, dar și cea mai completă, varianta a poeticii barbiene. Exceptând, poate, unele nuanțări, parafrază barbiana nu pare să aducă în discuție idei esențialmente noi; lectură ei compensează, în schimb, si fascinează, prin

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
și cea mai completă, varianta a poeticii barbiene. Exceptând, poate, unele nuanțări, parafrază barbiana nu pare să aducă în discuție idei esențialmente noi; lectură ei compensează, în schimb, si fascinează, prin calitatea expresiei, prin memorabilitatea formulărilor, ingenuitatea imaginilor și simbolurilor. "Veghea" este un cristal prelucrat la incandescenta celei mai înalte gândiri poetice. Atât pentru Edgar Allan Poe, cât și pentru Ion Barbu, realitatea imaginației, manifestare a energiilor creatoare ale artistului, este de maximă importanță, pentru ca, în spațiul creat de ea, se

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
o mediază, se transformă, la amândoi, într-o o regasire a energiilor vitale, nu numai ale propriei ființei, dar și ale universului. În ceea ce privește relația directă cu teoriile estetice ale lui Edgar Poe, care constituie nucleul originar ale construcției ideatice din "Veghea lui Roderick Usher", Ion Barbu, avea să aducă unele lămuriri, în studiul despre Jean Moréas, din 1947. Meritul principal al romanticului american, sugerează scriitorul român, pare să fi fost geniul sau de a identifica (intui) unele probleme fundamentale - autonomia artei

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
s.n.]"1, trebuie sa fi ajuns, în acest moment al carierei sale, la concluzia că, din punctul său de vedere, odată cu publicarea Jocului secund, totul fusese deja spus și că "orice vers mai mult e o pierdere de vreme"2. "Veghea" nu a făcut decât să închidă, sub aspect teoretic, cercul demonstrației vizând "poezia pură", pe care Barbu și-o asumase, conștient de rigorile severe ale unei astfel de metode poetice. "Veghea lui Roderick Usher", spune un critic, ar trebui să

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
vers mai mult e o pierdere de vreme"2. "Veghea" nu a făcut decât să închidă, sub aspect teoretic, cercul demonstrației vizând "poezia pură", pe care Barbu și-o asumase, conștient de rigorile severe ale unei astfel de metode poetice. "Veghea lui Roderick Usher", spune un critic, ar trebui să fie locul de unde să înceapă orice lectură a operei lui Ion Barbu"3. Obstacolele de înțelegere, nu puține, nu vor face, probabil, niciodată populare printre cititori, aș cum, de fapt, ar

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
fie locul de unde să înceapă orice lectură a operei lui Ion Barbu"3. Obstacolele de înțelegere, nu puține, nu vor face, probabil, niciodată populare printre cititori, aș cum, de fapt, ar merita, aceste pagini. Sub forma unui poem în proza, "Veghea" încearcă o demonstrație, în care temele și direcțiile principale ale argumentării se pierd în "pădurea" de metafore și simboluri; ele sunt, mai curând, sugerate ori evocate (ca să folosim doi termen dragi lui Mallarmé4) și nu expuse, prezentate la vedere - de

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
și proza, ediție îngrijita, prefață și tabel cronologic de Dinu Pillat, Editura Minerva, București, 1984. Barbu, Ion, "Sub Constelația numerelor" (1940), în Versuri și proza, ediție îngrijita, prefață și tabel cronologic de Dinu Pillat, Editura Minerva, București, 1984. Barbu, Ion, "Veghea lui Roderick Usher (Parafrază)" (1931), în Versuri și proza, ediție îngrijita, prefață și tabel cronologic de Dinu Pillat, Editura Minerva, București, 1984. Barbu, Ion, Ion Barbu în corespondență, vol. I, ediție îngrijita de Gerda Barbilian și Nicolae Scurtu, Adnotări și

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
156, 160, 191, 192, 193, 194, 197, 199, 206 V vagant, 39, 43 vale, 45, 83, 87, 116, 134 Valerian, I., 13, 34, 78, 197, 236 Valéry, Paul, 12, 15, 60, 61, 77, 121, 137, 138, 162, 188, 208, 225 veghe, 140 vers, 18, 35, 60, 70, 98, 153, 166, 193 viața, 18, 36, 44, 46, 58, 81, 86, 99, 101, 112, 140, 145, 149, 151, 160, 177 viitor, 27, 44, 141 Vinci, Leonardo da, 121, 141, 142 virtual, 42, 79

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
sitting / (Porphyrogene!) / În state his glory well-befitting, / The ruler of the realm was seen". Edgar Allan Poe, "The Fall of The House of Usher", în The Complete Tales and Poems of Edgar Allan Poe, 1982, p. 238. 21 Ion Barbu, "Veghea lui Roderick Usher (Parafrază)", 1931, în Versuri și proza, 1984, p. 212. 22 Bergson, Henri, "L'Évolution créatrice", în Oeuvres, 1970, p. 706: "Și, partout, c'est la même espèce d'action qui s'accomplit, soit qu' elle se défasse

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
p. 24. 49 Idem, p. 23. 50 Pompiliu Constantinescu, "Poezia d-lui Ion Barbu" (1930), în Ion Barbu. Poezii, 1970, p. 419. 51 George Călinescu, "Ion Barbu", Istoria literaturii române de la origini până în prezent, 1985, p. 893. 52 Ion Barbu, "Veghea lui Roderick Usher (Parafrază)" (1931), în Versuri și proza, 1984. p. 212. 53 Imagine apare ca atare în poezia "Orbite": Și, cules, albastrul benții / De pe jerbele juvenții [s.n.]". Vezi Ion Barbu, "Joc secund", în Versuri și proza, 1984, p. 21

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
d'art n'est qu'apparemment immobile. Elle exprime un vœu de fixité, elle est un arrêt, mais comme un moment dans le passé. En réalité elle nait d'un changement et elle en prépare un autre". 67 Ion Barbu, "Veghea lui Roderick Usher (Parafrază)", 1931, în Versuri și proza, 1984, pp. 212. 68 Expresie ambigua, care credem că se referă la spiritul celor dispăruți, așa încât contrucția poate fi interpretată drept esență/arhetipul, simbolizat aici de filament (haloul întunecos), pe care

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
p. 119. 79 Idem, p. 141: "God - the material and spiritual God - now exists solely în the the diffused Matter and Spirit of The Universe". 80 Ion Barbu, "Răsăritul crailor", în Versuri și proza, 1984, p. 176. 81 Ion Barbu, "Veghea lui Roderick Usher (Parafrază)" (1931), în Versuri și proza, 1984. p. 212. 82 Henri Bergson, "L'évolution créatrice", în Oeuvres, 1970, p. 617: "La lumière immanente à la zone d'actions possibles ou d'activité virtuelle qui entoure l'action

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]