3,798 matches
-
întreaga capitală sau măcar unele cartiere vor zbura în aer prin mijlocul dinamitului pe care hornarii îl vor pune pe drumuri. Toate acestea se spun firește într-un ton pe jumătate glumeț: însă bagi în curând de seamă că această veselie prefăcută ascunde o neliniște reală și că viitorul se anunță plin de nouri grei. În aceste proclamații, dintre cari una din cele din urmă poartă titlul Moarte pentru moarte, se găsește esplicarea și justificarea uciderii șefului jandarmeriei. Dacă o credem
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
asupra căruia noi ne-am esprimat opinia, încît nu mai avem nevoie a reveni. [4 octombrie 1879] ["NUMĂRUL DE AZI ȘI CEL DE IERI AL "ROMÎNULUI"... "] Numărul de azi și cel de ieri al "Romînului" au meritul de a trezi veselia publică prin declarațiile coprinse în ele, precum și prin prăpăstiile visate de onorabilii confrați, cari văd pericole pentru țară acolo unde nimeni nu vede decât cel mult căderea roșiilor de la putere. Am spus-o adeseori în acest ziar că dreapta conservatoare
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
orice român care se îngrijaște de viitorul țării sale. Dar să lăsăm "Presa", care mai ieri-alaltăieri compara pe roșii cu Hoedel și Nobiling și azi îi tămâiază, și să venim la un lucru care mărturisim că ne-a adus multă veselie. În numărul de ieri "Romînul" face paralelă între istoria partidului roșu și istoria partidului conservator din România. Istoria partidului roșu "Romînul", foaia d-lui C. A. Rosetti, o începe cu Tudor, cu domnul Tudor de la Mehedinți. Se vede că onor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a zis în rezumat tot guvernul, pentru că acesta este singurul chip de a nu pierde Basarabia. Acest punct stabilit, invităm pe politicii de la "Romînul" și pe toți aceia ce se lasă a se ameți prin zgomotul unor manifestațiuni de o veselie adesea foarte importună, să deschidă "Monitorul oficial" și să citească (pag. 5612) ședința Camerii din 30 septembre 1878, ședință preșidată de d. Vernescu asistat de d-nii secretari Gr. Isăcescu și R. Pătărlăgeanu. D. ministru de esterne al aceluiași cabinet radical
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
care ne făcea să uităm cu totul că artistul are astăzi peste 65 de ani. Aceeași viiciune, același joc al fizionomiei, aceeași putere de mai nainte. {EminescuOpX 444} Publicul era încîntat, ba chiar actorii erau cuprinși de acelaș curent de veselie, de râdeau împreună cu publicul. Un lucru avem însă de observat, care ni se pare destul de însemnat pentru a reveni și altădată asupra lui. Actorii cari au dat concursul lor în această piesă sunt în mare parte diletanți ori începători, încît
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
aveam pe atunci abia șaisprezece ani, îmi pierdusem de mult credința în Dumnezeu și în viața viitoare, nu prin vreun proces dramatic, ci pe nesimțite, prin lipsa simplă de credință a altora, care spuneau de pildă, la un pahar, cu veselie, sau fără vreo zguduire: ai murit, te mănâncă viermii... sau: sufletul nu se duce nici în rai, nici in iad, fiindcă nu s-a întors nimeni de-acolo să ne spună cum e. Să zicem că două mii de ani credința
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
măritată cu un mototol, era cu adevărat îndrăgostită de tata. Când venea în vizite la noi, deși o însoțea bărbatul, sub adăpostul rudeniei îl pupa pe tata și îl strângea în brațe și îl trăgea de păr prinsă de o veselie atât de mare încît ai fi zis chiar că e o stricată, dacă spre sfârșitul vizitei n-ar fi apărut pe chipul ei un fel de tristețe gravă și resemnată. Asta e, părea să spună, nu ne mărităm cu cine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu moartea. Atât, alte ziduri nu avea, dar ăsta, singurul, cum să-l escaladezi? Am început să ieșim, să ne plimbăm împreună prin oraș. Nineta era bine îmbrăcată, chiar elegantă și strada o schimba, devenea gravă, aproape străină, plăcută și veselia îi pierea de pe chip. Avea chiar un ochi cercetător, imobil când se uita la ceva. Se uita cu o lăcomie pe care n-o descifram, oricum strada o schimba, aveam chiar impresia că nu mai era cu mine și nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a ajuns director făcând politică în județ cu prefectul, cu care e prieten?) "Încetați, domnilor!" Asta tocmai în clipa în care proaspătul meu prieten spunea: "Am impresia că prin aceste cuvinte vrei să-ți maschezi propria-ți lipsă de pregătire..." Veselia mea auzind toate acestea era secretă. Replicile prietenului meu (căci ne împrieteniserăm, mă însoțea zilnic până acasă, mergând împreună pe jos, el povestind și eu ascultînd) în convingerea lui erau zdrobitoare, când in realitate erau puerile, sau în orice caz
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în care mă înfundai, în timp ce repetam: "Frumoasă casă ai, Petrică, n-am mai văzut așa ceva". El își ținea o mână în buzunarul de la pantaloni, zornăind niște chei. Tic nervos, de care aveam, mai târziu, să mă satur. Nu-mi răspunse. Veselia lui radioasă se mai topise și îl aud că zice: "Ar fi în stare pur și simplu să nu vină (înțelesei că se referea la soția lui.) și nici măcar să telefoneze. Ea te-a invitat, dar parcă la ea contează
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
întrebă Petrică grosolan, fără să treacă pragul. "Nu, domnu`, răspunse ea, dar telefonat că vine mintenaș, domnii nu plecat, vine, vine..." " Ce e, dragă, ce s-a întîmplat?" auzii atunci în spate un glas de femeie încărcat de o mare veselie degajată și mă întorsei și o văzui. Era ea. Venea agale, îmbrăcată în haina ei de blană, trecătoarea pe care o clipă crezusem prima oară că n-am s-o mai văd niciodată. Avea aerul că venea de la o petrecere
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sânt de fapt analfabeți. Ce vroise să spună prin această idee, căreia apoi, după obiceiul lui, îi dăduse proporții europene? "Eu sânt analfabeta aceea, zise atunci Matilda făcîndu-mă să tresar cu putere (gîndurile se ghicesc!). Eu, continuă ea cu o veselie extraordinară pe chip, deși am cultură, sânt o analfabetă care râd de el că nu poate dormi fiindcă nu găsește aici la noi în oraș două cărți despre care se face vâlvă în Franța și vrea să se ducă la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cultură, sânt o analfabetă care râd de el că nu poate dormi fiindcă nu găsește aici la noi în oraș două cărți despre care se face vâlvă în Franța și vrea să se ducă la București să le caute"... Toată veselia ei deveni apoi brusc generoasă, ai fi zis dincolo de limite, când adăugă: "...Dar du-te, Petrică, ți-am spus de la început și nu știu de ce și atunci te-ai simțit jignit..." Întinse mâna, i-o puse pe braț și îl
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gândirii ei, sau mai bine zis absurda ei gândire în care punea ca și el patimă, dar, desigur, prea puțină minte. Ei și? Avea dreptate, dar nu acolo trebuia căutată cauza adâncului conflict... "A fost firească, rânji el cu o veselie feroce ca și zâmbetul ei pe care el nu-l văzuse sau îl ignorase, ca și când dacă un ticălos e firesc, n-avem dreptul să ne legăm de ticăloșia lui." " Da, șopti ea, n-avem dreptul. Așa e el, trebuie să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
are treabă, altfel urechea lui n-ar recepta lucruri care nu-l privesc. Hai, Petrini, să ieșim și să ne plimbăm." Și se duse și se întoarse de îndată cu fulgarinul pe el. Îmi stătea încă în gât o mare veselie, o satisfacție groasă, dacă nu grosolană, că dispăruse Petrică cel bleg și duios, care mă plictisise destul și reapăruse cel care mă încîntase atâta vreme. Ce i s-o fi întîmplat? Bună idee să ieșim să aflu și să mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
căreia domina indefinit Matilda, dominație al cărei secret îmi scăpa. Îi dădui un telefon după câteva zile de la scena presupus decisivă la care asistasem fără să mă jenez câtuși de puțin... "Ce s-a întîmplat, doamnă, o întrebai cu o veselie neîncrezătoare în glas, ce e cu Petrică?" "Petrică, îmi răspunse ea, a plecat..." Voce neutră, oare nu se ferea să-mi spună totul, dar care, spre surprinderea mea, era lipsită de orice dramatism. "Unde a plecat?!", insistai. Și atunci ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
viață tocmai această clipă, ratînd-o chiar în preziua împlinirii ei. Și se spânzură. Am relatat această istorie gogoliană sau cehoviană nu pentru interesul ei, epuizat în literatură, ci pentru starea de spirit a lui Petrică. El o povesti cu o veselie care mă intrigă, cu acea superbă nepăsare pe care o avem, când sîntem foarte tineri, față de dramele altora, din care nu reținem finalul tragic, ci amănuntul declanșator, deraierea, grotescul psihologic; puțin ne pasă că această deraiere care în mod normal
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dimineață să se întoarcă să spele vasele; îmi amintii că după masă îmi plăcea să fumez, mă cautai în buzunar, îi oferii și Matildei, aprinsei și mă lasai amețit în fotoliu. "La ce te gândeai adineauri? zise Matilda cu o veselie care îi sticlea în priviri. Poți să-mi spui și mie?" "Mă gândeam la tine și mi-am adus aminte de o poezie din Baudelaire!" Și îi arătai volumul. "No, no, no! zise ea, nu adineaurea asta, adineaurea dinainte!" Știam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tare, însă cu expresii impersonale, mecanice, asemeni difuzoarelor: lăsau să se audă ceea ce strigă prin ele, amplificau vocea celui invizibil, dar ele erau simple pâlnii metalice de rezonanță, apoi erau unii stupizi, care după ce strigau arătau o figură tâmpă de veselie, al cărei mobil numai ci îl știau, râdeau, făceau o pauză, apoi iar aclamau... Am început însă treptat să văd și alte chipuri, figuri mai umile, ale căror trăsături se transfigurau exprimând o credință adevărată, o convingere, o mândrie, proaspată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în situația care ni se povestește, că am ști noi! e-he! i-am arăta ce înseamnă să... Unde s-o fi dus? mă întrebai oprindu-mă din plimbat și uitîndu-mă la ceas. În mod curios simțeam în mine o veselie. Dădui din umeri. Primul șoc, pricinuit de primirea la ușă, îl anula pe cel de-al doilea, care ar fi trebuit să fie mai puternic. ..În orice caz, Petrică, mă adresai eu aceluia, n-o să se aștearnă peste sufletul meu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vreo cutremurare, arăta, dezvăluia adică o comică stagnare a sufletului, ca și când ar fi fost o iapă bătrână care se uită în golul cel mare al câmpiei și nu mai vroia nimic...Mă dusei peste ea să văd ce face, cu veselia care mă năpădise reprimată, dar care nu se stingea. O găsii așezată pe taburetul din fața oglinzii de toaletă, cu un ruj în mână. Și-l dădu peste buze, se contemplă, își supse gura... Buzele reapărură, se uită, îi plăcură sau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Matilda însă arăta contrariul, nu se râdea numai de vechii idoli, ci și de cei noi. Cel puțin ea râdea, și la început n-o înțelesesem, până într-o zi când mă întorsei și eu acasă în prada unei mari veselii. Mă încrucișasem în dimineața aceea pe culoarele facultății cu dentistul la care mă duceam de obicei când aveam vreo carie, doctorul Vaintrub, un om simpatic, cordial, cunoscut în oraș, avea o bogată clientelă, om cu carte, iubitor de literatură și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să spună ceva, dar Matilda, ca să-și mascheze brutalitatea dorinței de a continua discuția întreruptă, începu deodată să cânte și cu o tandrețe grea își puse mâna pe umărul meu și îl strînse: Ti-biaaa, davai, nu știu cum, începu ea cu o veselie care era adevărată, dar și mândră că era... Moi muj, stîrlei, cacoi, ocin karașo! Cu sugestia că iubirea e singura noastră șansă pe pământ și ea se afla în posesia acestei șanse ultime. Fiasco total! De mult nu mai auzisem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
uriașul îi povestea ceva cu glasul lui bâlbâit, în care bucuria de a trăi era atât de îmbulzită în gândurile lui înecate de băutură, încît numai dacă erai foarte atent înțelegeai ce spune. "Bună ziua nene, i-am spus, molipsit de veselia lui, m-a trimis tata..." "Te-o fi trimis, zice, stai și tu jos și bea un pahar de vin." Eram mirat că îi vedeam pe amândoi mulțumiți de ei înșiși, nu puteam să conciliez în mintea mea de adolescent
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
veselă de astă dată și nu închise când eu intrai. "Vreau telefonul", îi spusei. Ea se făcu că nu aude, dar spuse ceva pe rusește, guleaiu, Tasia, sau ceva în genul ăsta și abia după aceea întrerupse. Se stinse și veselia, odată receptorul așezat în furcă, dar nu așa de spectaculos ca prima dată. Începui să am îndoieli. Și dacă în ziua aceea vorbise tot așa, cu Tasia sau cu Petea, sau cine știe cu cine și ceea ce îi citisem eu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]