3,591 matches
-
primă lectură, să observ micile defecte de topică, și care se pot remedia ușor. Apoi, slăbiciunea de a vă sprijini textele pe un motto, pe celebritatea unui adevăr mare, ori dedicând cu nume mirabile, la care cititorul poate că nu vibrează convins, că acelea chiar merită atenția pe care dvs. le-o dați. Așadar, mi-ar fi plăcut cu mult mai mult să găsesc mottoul excelent de la pagina 74, din Pavel Florenski: "Nu știu dacă m-aș decide să iubesc un
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8365_a_9690]
-
să plece nu m-aș fi despărțit de el niciodată, dar Petrică era un om a cărui fire îmi apărea cu totul opusă lui. Trăia cu ceea ce avea mai bun în el și ai fi zis că întreaga lui ființă vibra de sensibilitate și puritate. ("Aha, am gândit, te obsedează puritatea, Matilda, ca și când n-ai ști că puritatea nu există, ca să zic așa, în stare pură... Dar să vedem ce-a urmat, m-ai făcut curios...) Nu-mi venea să cred
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un bolovan spre atmosferă. Sub ei, dâre cenușii. Învelișul sumbru de nori al Acheronului, se metamorfoză brusc într-un văl sidefiu. Atmosfera, densă și agitată, se învolbura deasupra întinderilor deșertice; numai materialul de detecție perfecționat putea să vadă peisajul. Naveta vibra și se legăna, lovindu-se de straturile superioare ale atmosferei. Interfonul le transmitea vocea clară a lui Ferro care ghida aparatul în plină furtună. ― Comutație pe apropiere în DCS. Vizibilitate nulă. Un adevărat teren de picnic. Ce loc împuțit. ― Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Vasquez departe de tambuchiul de intrare. Caporalul se uită spre postul de pilotaj și strigă cu vocea care-i mai rămăsese. ― S-o ștergem! E liber în spate. ― Am plecat! Ripley lovi comenzile și strivi acceleratorul. Vehiculul blindat mugi și vibră dând înapoi iute pe rampă... Se prăbuși o ladă și Hudson fu acoperit de un maldăr de materiale. Comtehul înjură și dădea din mâini să se elibereze, fără să-i pese dacă erau rații de hrană sau explozibili. Hicks era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
două întrerupătoare și obținu confirmarea că totul era operațional. Se uită la cadranele detectoarelor de mișcare ale armelor A și B. Semnalele luminoase pâlpâiau tot mai des până când rămaseră aprinse în permanență. În același moment, două puternice detunături făcură să vibreze solul. ― Roboții A și B urmăresc și distrug mai multe ținte, zise ridicându-și privirea spre Hudson. Ne-ai pus la dispoziție o putere de foc valabilă. Comtehul studia nenumăratele informații care le parveneau. ― Dacă am avea măcar vreo duzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
glontelui tras de aproape împinsese monstrul atât de puternic încât jetul de acid nu le atinse. Deși amortizat, reculul o trânti pe Ripley de ușa zăvorâtă. La început, orbită de deflagrație, clipi în nădejdea recuperării vederii. Timpanele încă îi mai vibrau din cauza detunăturii. În centrul de exploatare, Hicks își ridică ochii la timp pentru a vedea una dintre creaturi sărind asupră-i. Trase și forța de impact a glontelui vibrant îl zvârli pe asediator într-un dulap cuprins de flăcări. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în metal, la câțiva centimetri de picioarele ei. Și acum încotro? Nu-i mai era frică. Nu avea timp să cedeze panicii. Era prea preocupată ca să fie îngrozită. Acolo: o scară spre nivele superioare ale stației. Treptele se ondulau și vibrau. Instalațiile începeau să se prăbușească. În urma ei, o matahală se izbi de peretele metalic și podeaua se afundă. Prin plăcile groase de aliaj trecură colții și ghearele. ― Personalul dispune de două minute pentru a ajunge în perimetrul de securitate, anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
asupra ei atenția monstrului. Acțiunea ei își atinse scopul. Creatura pivotă. Cu o rapiditate incredibilă, ținând cont de mărimea ei, și porni spre Ripley care alerga deja în direcția marii uși interne de la celălalt capăt al buncărului. În spatele ei, podeaua vibra sub labele monstrului. Femeia trecu peste prag și lovi cu mâna întrerupătorul de închidere. Ușa bâzâi și-i execută ordinul imediat. Zgomotul impactului se repercută până în cală când creatura, dusă de avânt, se zdrobi de obstacol. Fără a pierde timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
binocular amplitudinea mișcării poate fi măsurată, printr-o adecvată punere la punct a imaginii. După o altă tehnică, similară (a lui F.A. Gelvard), vibratorul este la 100 cps, iar lumina la 101 cps. Se măsoară mișcarea pielii așa cum apare că vibrează în sus și în jos o dată pe secundă. Există vibrometre care produc un număr dat de vibrații, de o intensitate reglabilă, care, la maximum este ca aceea a unui bun diapazon, imediat după punerea lui energetică în funcțiune. La persoanele
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
știu! Mi-a spus doar că Mihnea a făcut ceva rău sau a pățit ceva rău, n-am înțeles bine. O fi vreo dementă!...“ „Dementele astea ale tale sună cam devreme, dimineața! Ia vezi...“ Pericolul trecuse, dar gelozia încă mai vibra undeva în interior; dacă scotoceam puțin, găseam și-un pachet de nervi. N-am scotocit. Am lăsat-o pe Maria în pace. Ani de experiență mă învățaseră când și cum trebuie să tac. Poate chiar îmi imaginam vreo chestie aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zeci de laringe înfierbântate; lectura se pierdea, acoperită sinestezic. Senzația de prăbușire iminentă era întărită și de trecerea vagoanelor pe bulevard (pe vremea aia, Schitu Măgureanu plimba de sus până jos tramvaie), care făceau geamurile să zăngăne și podeaua să vibreze, cu tot cu scaune, scară și masa la care se citea. Gino părea în culmea fericirii. Când nu basculai din cauza trepidațiilor, te doborau manevrele portarilor: imediat după ora 9 seara, stingeau și-aprindeau ostentativ lumina, umblând de jos la siguranțele tabloului electric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prieten dornic să-și prezinte melcul tuturor celor interesați. Mă instalasem confortabil în fotoliul din sufragerie și, frunzărind Pif-ul din săptămâna respectivă, am dat peste un personaj nou, desenat în alb-negru: un indian musculos, cu pletele șiroind pe omoplați. Tipul vibra de masculinitate, totul pe el arăta viril și încordat, așa cum îi stă bine unui războinic: mușchii rotunzi, proeminenți; sprâncenele încruntate; forma puternică a pulpelor; degetele groase și lungi, strângând energic hățurile calului. Și totuși, într-un mod plăcut și neclar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
salt important ele fiind puse în pagină, având locuri libere între cuvinte precum și punctuație. Chiar și așa o bună perioadă de timp cititorii au continuat să citească cu voce tare, sau în șoaptă, fie să miște imperceptibil buzele și să vibreze coardele vocale. Circuitul Văz - Corzi vocale - Auz a devenit perturbator. Ochiul poate “citi” de 3 ori mai rapid decât putem citi cu voce tare. Aici ne aflăm cu toții și nu am mai progresat în ultima mie de ani. Informația crește
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2913]
-
politice românești. Însă nici această doctrină radical antisemită nu a apărut din senin, umplând ideologic un vacuum preexistent. După cum am arătat, cuzismul își are antecesorul său doctrinar în ceea ce am numit a fi "pedagogia bărnuțiană a xenofobiei", în miezul căreia vibra cu intensitate febricitantă principiul anti-străinismului. Iar în relativă sincronie cu procesul de geneză culturală a cuzismului se coagula programul sămănătorist al cărui arhitect ideologic a fost Nicolae Iorga. Revista Neamul Românesc, fondată de N. Iorga în 1906, a prilejuit colaborarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mult decât alții de aspecte "nevăzute"; a sentimentului sau nelămurit de identitate cu natura, de univers extins și "trezit obscur" (expresia lui Maritain) în ființă lui; a faptului de a fi, totodată, constiinta universală în timp și inima în care vibrează durerile și întrebările Umanității (parafrazând un frumos poem al lui Nikolaus Lenau 221), în ipostaza creatoare în care, deși e om, nu mai e, totuși, omul individual. Cunoașterea mijlocita de concept implică un proces de sinteză a particularului cu generalul
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
prostie deranjându-vă adineaori, bâigui prințul. Pe deasupra, acum sunteți... La revedere! — Dar nu pot, nu pot să vă las să plecați de lângă mine, tinere prieten! exclamă generalul. Văduva, mama familiei, e cea care extrage din inima ei acele coarde care vibrează în toată ființa mea. Vizita n-o să dureze mai mult de cinci minute, în această casă nu umblu cu ceremonii, aproape că locuiesc aici; mă spăl, îmi fac toaleta cea mai necesară și apoi cu o birjă o pornim întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
generațiilor În derulare. Să fi Înțeles oare mai bine societatea comunistă rolul casei? dată fiind astăzi dificultatea unui cuplu tânăr de a-și asigura un adăpost. Dincolo de tradiția populară atât de bogată, nu există om al cărui suflet să nu vibreze atunci când este vorba de casa unde a văzut lumina zilei, locul de baștină unde și-a petrecut copilăria și, familia În care mama ocupă un loc aparte. Nu există poet sau creator de artă, indiferent de locul pe care-l
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
a fost necesar ca maicile să o lege cu frânghii și să o ducă la mormânt. Numai martorii oculari au putut descrie cât de cât adecvat răutatea demonului care o domina pe biata fecioară. Atunci mormântul sfântului a Început să „vibreze” ! După ce a trecut ceva timp, duhul cel rău a eliberat‑o pe fată. Atunci fecioara a decis să se con‑ sacre cu totul Domnului. A dorit să rămână maică la mănăs‑ tire și i s‑a dat numele Metrodora. O
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și temporar, un reper modelator, ci - mai ales - a fundamentalei neliniști ce o caracterizează. Căci dacă trăsăturile surprinse cu pătrundere și finețe de E. Lovinescu (și atestate de toți cei care l-au cunoscut) califică o sensibilitate fragilă, gata să vibreze entuziast în fața obiectului sau evenimentului celui mai neînsemnat, întâmpinat adesea cu o imnică fervoare (a se vedea, în acest sens, primele paragrafe ale evocării din aceleași Memorii lovinesciene), ele acoperă și nostalgia, sentimentalismul „răvășit descompus”, adică un fond de anxietate
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
scepticism din ce în ce mai accentuat pe parcurs, apare în cele din urmă convertit într-o paradoxală forță, întrucât esențială rămâne nu atât trăinicia verbului ce urmează să înfrunte timpul („aere perennius”!), cât acea capacitate de „seismograf” niciodată încremenit, mereu gata să răspundă, vibrând, ecourilor unei conștiințe și sensibilități vii, în permanentă stare de alarmă. Ca document al neliniștii lăuntrice, poemul merită atunci concentrarea tuturor eforturilor, dăruirea tuturor energiilor vitale, el admițând în același timp, fără contradicție, conștiința propriei precarități. Într-o asemenea perspectivă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
grupare, în diverse variante și cu o pasiune ajungând până la exaltare. Ea capătă, desigur, în această etapă, coloratura specifică viziunii constructiviste asupra a ceea ce Manifestul activist către tinerime de la Contimporanul numise nu de mult „marea fază activistă industrială”, încât, dacă „vibrează diapazon secolul” (cum notează Voronca în Aviograma din 75 H.P.), o atare „vibrație”, e întâi de toate a unui timp al civilizației citadine, cu peisajele-i caleidoscopice și dinamica specifică, așa cum se vede de altfel foarte bine încă din notațiile
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
E. Lovinescu „spiritul veacului” va constitui una din pietrele de temelie ale doctrinei sale. Și când Voronca afirmă, în primul număr al revistei Integral, că: „tăria însăși a curentului actual constă în integralul tuturor eforturilor de pretutindeni, filon unitar, nerv vibrând același în plastică, literatură, muzică, arhitectură, teatru” - adăugând că: „Există, neîndoielnic o intensă analogie, mai presus de trăsăturile înnăscut organice. O analogie-esență: o analogie de corpuri geometrice”, ne putem gândi, bunăoară, și la Lucian Blaga care, în aceeași vreme, manifesta
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ale materiei”. „Întoarcerea spre izvorul de început (senzația primă)”, despre care vorbește Voronca, intră în același sistem de coordonate: „Dincolo de înregistrările trecute sau prezente, senzația, prinsă stea în cleștele poemului actual, înviorează, uimește, pătrunde ca o injecție”. Sau: „Poemul țipă, vibrează, dizolvă, cristalizează, înspăimântă sau calmează. Imaginile se îmbulzesc nu în comparații sterpe, ci în asociații-fulgere, frunziș în noapte. // Orice vers e o sumă de noi posibilități, o altă soluție a ecuației primare” - pentru a ajunge la această definiție sintetică a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
subiectivități agitate și efervescente: “înțelesul” - scrie poetul - „trebuie perceput cu antenele ființei întregi, mai presus de inteligență și logică”, poezia e funciarmente „ritm”, tradus în termenii unui vitalism exacerbat, pe care fluxul imagistic e chemat să-l întrețină: „Poemul țipă, vibrează, dizolvă, cristalizează, umbrește, zgârie, înspăimântă sau calmează. Imaginile se îmbulzesc nu în comparații sterpe, ci în asociații-fulgere, frunziș în noapte. Orice vers e o sumă de noi posibilități, o altă soluție a ecuației primare”. Dacă ne reamintim că în același
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
rezolvă, iar sfârșitul e o ruptură presimțită în degradarea peisajului, în distanțarea de lumina solară și răcirea atmosferei: „Parcă pe pânzele subțiri de păianjen ale atmosferei, o pojghiță a lunecat; în ogrăzi securile izbesc cioturile de lemn cu un regret vibrând ca o vâslire de păsări. Am lăsat departe mărgelele galbene ale soarelui. ș...ț Aici buruienile se rup cu un zgomot sec și câmpul zbârcindu-se pe nesimțite se pregătește pentru lungile luni de ger. ș...ț Frigul s-a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]