10,890 matches
-
Ben se ivi la fereastră, uitându-se la el și făcându-i cu mâna. Era clar că îl așteptase fără să se culce. În inima lui Jack se dădu o luptă între emoțiile cunoscute: bucuria că-și vedea fiul și vinovăția că ar fi trebuit să-și petreacă mai mult timp cu el. Era vacanța de vară, la urma urmei, care trebuia să fie o perioadă specială, și simți un fior de panică la gândul că Ben ar putea vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trăsătură de familie, împreună cu inteligența fenomenală și o carismă mai ceva ca a lui Picasso. — Dar familia din partea mamei? Deci asta era. Ben aducea rar vorba de maică-sa. Se întrebă ce îl făcuse s-o pomenească acum. Sentimentul de vinovăție care îl pândea pe Jack de fiecare dată când se întâmpla ceva în viața fiului său țâșni din ascunzișul său. Oare ar fi trebuit să-și dea silința mai mult să-și repare căsnicia cu atâția ani în urmă? Gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ochii lui Fran, își dori să-și fi putut retrage cuvintele. Dar nu putea. Amintirea umilinței lui Ralph era încă vie în mintea lui. Plecă la fel de brusc cum venise. Fran îl privi în tăcere, simțindu-se sfâșiată de sentimentul de vinovăție. Tabloul pe care îl schițase el era unul brutal, dar în adâncurile conștiinței ei Fran știa că era, probabil, adevărat. Simți că Stevie se strecurase în spatele ei. — Jack se aprinde repede. Nu e capabil niciodată să vadă o problemă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pași de Fran și priviră o clipă râul, apoi se sărutară pătimaș, uitând de amurg sau de orice altceva din jurul lor. Oare ea putea să simtă vreodată ceva asemănător pentru Laurence, acum sau peste zece ani? Simți o împunsătură de vinovăție și spaimă, care-i sfâșie sufletul. Laurence o iubea. Mai era doar o săptămână până la nuntă. Era genul de bărbat care ținea la prestigiul lui, căruia îi era greu să se apropie de cineva, dar care își deschisese sufletul dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
acum. Cum putuse Laurence să facă așa ceva? Pesemne că lucrul ăsta încălcase toate codurile deontologice pe care se presupunea că trebuie să le respecte un medic. Cu doar câteva minute în urmă ea o conducea pe Camilla acasă, chinuită de vinovăție pentru că îl nedreptățise pe fiul cel bun și respectabil al acesteia din motive egoiste și superficiale, cum ar fi acela că era îndrăgostită de altcineva. Fran nu se putea gândi decât că scăpase ca prin urechile acului. Oare Laurence o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îl știa pe mortăciune, era bătrân, avea 70 de ani, îi spărgea lemne. Și l-a mai furat. Și acum trag o concluzie. Nu se potrivește ceva, că, când am ieșit și am părăsit casa acestuia, era viu. Soarta egal vinovăție, plus furat singur, plus mister Dacă știam îl luam, era spitalul la o sută de metri, îl puneam la poartă și portarul ăla știa el ce făcea. Nu zic că nu sunt de vină, de la mine s-a tras, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
plus mister Dacă știam îl luam, era spitalul la o sută de metri, îl puneam la poartă și portarul ăla știa el ce făcea. Nu zic că nu sunt de vină, de la mine s-a tras, dar uite, nu știu. Vinovăția e a mea. Dar rămâne un mister. O soartă în asta. Plus, am furat toată viața mea, dar singur. Asta mi-a pus cap. Tablou mișcat de familie Eram dintr-o familie foarte decăzută. Tatăl meu era ce era, capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și categorial, prezentat în manieră „urmuziană”... După o pîndă prelungită, consumată în epuizante strategii de urmărire a funcționarului, „artistul” detracat reușește să-i fure banii, dar cade pradă spaimei de a nu fi prins: destabilizarea psihică survine gradat, complexul de vinovăție roade ca un car, haosul interior irumpe în conștiință. Toate eforturile eroului de a relua contactul cu lumea exterioară (prin scris, prin amorul cu o tîrfă sordidă ș.a.) nu fac decît să îi amplifice deriva, colorînd-o strident și grotesc. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nasturii de la bluză Îmi fuseseră descheiați aproape În Întregime. — Pari a fi „dispărut“ pe undeva, departe. Îmi cer scuze. La dracu’, de ce roșeșc iarăși? Mă gîndeam doar la faptul că ar fi bine să mă Întorc acasă curînd. Dădaca, Înțelegi? Vinovăția mă face să turui ca o moară stricată. — Locuiești pe aproape? Încuviințez din cap și-i spun adresa. — Eu stau pe Gloucester Avenue, zice el. Chiar după colț. Te pot conduce acasă? Dau din cap aprobator. Ce altceva aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
aparține. E soțul Lindei. Tatăl lui Dan. Cum Îndrăznește? Mă uit la Michael, apoi la ea și nu-mi găsesc cuvintele. Vreau să-i trag o palmă. CÎnd se uită la mine, expresia de pe fața lui trece de la șoc la vinovăție și, În sfîrșit, la o urmă de regret. — Îmi pare rău, spune el Încet, În timp ce eu mă holbez, nevenindu-mi să cred că prietena mea m-a trădat În felul ăsta. Singura trădare mai gravă decît aceasta ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
acum, că aflasem, trebuia să știu mai multe. — Iubesc felul În care mă face să mă simt, spune el cu blîndețe. Iubesc faptul că, atunci cînd sînt cu ea, mă simt tînăr. Dar, pe de altă parte, urăsc sentimentul de vinovăție. Pentru fiecare clipă minunată, există una oribilă. Urăsc povara vinovăției și mă urăsc pe mine pentru că am cedat unor asemenea șiretlicuri cusute cu ață albă. Rămîn tăcută. Nu mai e nimic de spus. — Am terminat-o cu Lisa, adaugă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În care mă face să mă simt, spune el cu blîndețe. Iubesc faptul că, atunci cînd sînt cu ea, mă simt tînăr. Dar, pe de altă parte, urăsc sentimentul de vinovăție. Pentru fiecare clipă minunată, există una oribilă. Urăsc povara vinovăției și mă urăsc pe mine pentru că am cedat unor asemenea șiretlicuri cusute cu ață albă. Rămîn tăcută. Nu mai e nimic de spus. — Am terminat-o cu Lisa, adaugă el. Îmi iubesc familia și nu vreau să-i rănesc. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și așteptam ca, din clipă în clipă, cerul să se stingă în întuneric ca o lumânare... Îmbolnăvindu-mă, mi s-a îngăduit să locuiesc sub strictă supraveghere în casa ambasadorului Florenței. La primul interogatoriu, m-au întrebat dacă-mi recunosc vinovăția. Am zis că nu. Câteva zile mai târziu, tot sperând că lucrurile se vor aranja, am consimțit să mai îmblînzesc unele din textele mele. Nu s-au mulțumit, însă, cu asta. Când m-au chemat, după aceea, și am intrat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Eram silit să fac neîncetat naveta între palatul regal și mănăstire. Îi povesteam Gailei despre Rotari și lui Rotari despre Gaila. Mă simțeam ca un bolnav care ducea vești de la un muribund la altul. Între timp, profitând de sentimentul de vinovăție al lui Rotari, sugeram noi legi pentru regat, și el, docil, le promulga. Aceleași pe care le promulgase la Brescia. De la palatul regelui a plecat un ordin prin care se cerea tuturor cancelariilor ducale să trimită în provincie notari care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
câteva mile depărtare. Taso și Kakko puteau, în sfârșit, să-și doarmă somnul de veci în pace. Eu învățasem să omor oameni pe care nu-i cunoșteam, fără vreo remușcare și cu nepăsarea celui care crede că face dreptate, orice vinovăție fiind înăbușită sub stindardele fluturânde ale armatei. Acest scurt război împotriva orașului Oderzo a stârnit o mare tulburare în exarhat, precum și în alte locuri: în Austrasia și în Neustria, la Noricum, la Roma și la sud de Benevento. Exista teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dintre ochi i se vedeau doar atunci când era îngândurată, dându-i o expresie înțeleaptă. Formele ce i se întrezăreau prin tunică atunci când se mișca aveau o senzualitate care mă făcea să-mi plec capul și să am un sentiment de vinovăție. Cred că nimeni nu înțelegea de ce refuza ea să trăiască la palat, iubită și respectată, preferând izolarea de la mănăstire. Eu însă îmi dădeam seama. La repudierea ei se adăugase și o dispută pur feminină cu Gundeperga. Regina ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la prostiile astea. Însă nu era plăcut ca un agent imobiliar să știe că Maja Fioravanti Își căuta casă. — Mulțumesc, oricum, Închise ea conversația pe neașteptate - Înfrântă, fără puteri, pierdută pe trotuarul din strada Mercalli, zdrobită de un sentiment de vinovăție. În spatele ușilor reflectorizante, salonul lui Michael era aproape invizibil. Oglinda o reflecta doar pe ea. Maja știa Însă că femeile care așteptau În salon puteau să o vadă. — Ascultați-mă atunci, să facem așa, insistă secretara insinuantă. Eu pun pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se prezinte la Palazzo Lancillotti În trening - de firmă, poate cu etichetă falsă, sau poate chiar reală, căci oamenii fără prea mulți bani se omoară pentru copii și le cumpără tot ce vor, probabil pentru a-și Îmblânzi sentimentul de vinovăție că nu le pot oferi viața pe care le-ar dori-o. Trening decolorat și destul de murdar, de altfel. Așa se Întâmplă când ambii părinți lucrează. Dar Camillei nu i se poate Întâmpla asta. Există Întotdeauna cineva care să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și Îi zvâcneau venele la tâmple și curând avea să izbucnească, iar ea era obosită de toate astea și Își jurase că nu avea să-i mai permită s-o atingă, căci se schimbase și se eliberase de sentimentele de vinovăție și nu se mai privea prin ochii lui, Îl prinse de braț și Încercă să tragă de volan, pentru a-l constrânge să tragă pe dreapta, strigând oprește-te, oprește-te, oprește-te, vreau să cobor. Antonio nu se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
țipase, iar el, intimidat, pusese ușa cu grijă mare lângă toc și dispăruse repede și fără țintă. Și tot atunci dăduse ochi în ochi cu Iscru, care îl privea senin și intimidat, încât pe Zogru îl lovise un val de vinovăție. Băiatul nu spunea nimic, doar îl privea ca un discipol umilit. Nu mai făcuse ceva memorabil până în momentul în care îl strigase Ghighina, iar întâlnirea cu ea îi deșteptase un arsenal de dorințe, care îl făcuseră să vorbească pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ar fi vrut să dea timpul înapoi. Nu vrusese să-i facă vreun rău acestui om. Pur și simplu, atunci era speriat, i se părea că este încolțit, nici măcar nu se gândise, acționase ca omul înfricoșat. Cu sufletul răvășit de vinovăție, a coborât pe-o cărare tăiată în pajiștea abia înverzită. În vale se vedea satul, iar lui Zogru i se făcuse teribil de foame. Era un sat mic, își aduce aminte și-acum, în clipa în care îl așteaptă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Durexul din două mișcări. Prima lor noapte de iubire a fost, pentru Zogru, ca o rostogolire în văi pufoase și parfumate. Bobo a trecut-o printre partidele normale de sex, iar Giulia s-a trezit cu un cumplit sentiment de vinovăție. Îi plăcea Bobo, dar continua să-l iubească pe Andrei Ionescu. 33. Și-a petrecut noaptea printre visele lui Bobo, iar dimineața a plecat glonț spre Andrei Ionescu, optimist și încrezător în șansa lui. Cum a dat cu ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la cer a acestor victime nevinovate. Vărsarea de lacrimi glaciale din jurul meu e cea care mă trezește; ea-mi liniștește sufletul tulburat. Încetul cu încetul încep să-mi aduc aminte ce s-a întâmplat. Memoriile mă sufocă cu tristețe și vinovăție. Eu, mama, tata, fratele meu - toți în mașină. Ploaia orbindu-ne cădea cu repeziciune înfăptuind marea lacrimilor de gheață în care zac neputincioasă acum. Apoi... apoi momentul decisiv, cotitura care stabilește soarta. O căprioară, o biată căprioara alungată de înțepăturile
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în ticăloșia asta? Poate că n-ai ridicat tu sabia, dar nici n-ai făcut nimic ca să-i oprești. Trebuie să fi știut ceva despre complot, tu și tatăl tău și restul clanului. Văd sângele tatălui meu pe mâinile tale. Vinovăția e încă în ochii tăi. Iosif și-a ferit privirea. - Pentru mine n-a mai rămas altceva de făcut decât să te ucid sau să mor ca un laș. Dacă nu răzbun moartea tatălui meu, o să fiu nedemn de viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
totdeauna. Te iert pentru orice gând rău ai avut împotriva mea și pentru blestemele pe care poate mi le-ai aruncat. Și când mă vei ierta și tu în sfârșit, îți interzic să suferi chiar și o singură clipă de vinovăție față de mine. Îți cer să-ți amintești doar binecuvântarea mea asupra ta, Bar-Shalem Re-mose. Fiul meu n-a făcut nici o mișcare acolo în pat și nici n-a scos o vorbă, iar eu am plecat, cu inima frântă, dar liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]