8,307 matches
-
te mai poți bucura de ceea ce se află În mâna dreaptă: arta, În primul rând, festivalurile și Îmbrăcămintea tradițională a diferitelor triburi, gestul religios și fermecător de a-ți scoate Încălțările Înainte de a intra Într-un templu. Asta le place vizitatorilor, acest romantism rustic, acest pitoresc Învechit, lipsa cablurilor de electricitate, a stâlpilor de telefon sau a antenelor parabolice care ar putea umbri peisajul. Caută și-ți vei găsi iluziile prin intermediul magiei turismului. Iluziile, de fapt, sunt practic sacre În Birmania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fugă, iar Limbă și Os-de-pește Îl coborâră la loc. Vor aștepta ca tovarășii lor să se Întoarcă pentru a-l ridica din nou. Până atunci Însă se va fi făcut dimineață. Locul Fără Nume era acum o tabără veselă pentru vizitatorii săi. Răsuna de chiote și râsete de dimineața până seara. Americanii dansau În jurul televizorului. Cei din trib stăteau ceva mai reținuți, pe rogojinile lor, Întorcându-se să vadă fața cărui străin mai apare pe ecranul televizorului. Prietenii mei se simțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Întâmpla niciodată. Ultima operațiune de salvare o Îmbătrânise pe Mary Ellen cu douăzeci de ani, așa Încât acum chiar Își arăta vârsta. Nici eu nu eram de acord ca Wendy să plece. Guvernul militar Îi pusese numele pe o listă de vizitatori specială. Dacă ar mai fi pus vreodată piciorul În Birmania, i l-ar fi tăiat. Wendy Îl admira Într-atât pe Phil ca mentor, Încât s-a culcat cu el, de suficiente ori cât să poată fi calificați drept iubiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
trezise cu o durere de piept și murise, înainte de a veni doctorul, de o anghină pectorală pe care o ignorase. La ușa din față, un om a așezat draperii negre, în timp ce altul ținea scara. Pe o ușă din dreapta au început vizitatorii. După o zi a pornit coșciugul. S-au coborât draperiile, s-au deschis ferestrele, și totul a reintrat în normal. Lângă gard o mică bătrână făcea reflexia: - Săraca! Cu o zi înainte era fericită, cântase la piano, mîncasebine. Cine s-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
niciodată nimic, nici măcar pește. Am încercat să-l conving să aducă de la Cavarna un pachet de șocolată, dar cum totdeauna la întrebările mele căuta câte un pretext, am renunțat, și el nici măcar n-a băgat de seamă. Duminica vin câțiva vizitatori de la Cavarna, consumă la el limonadă, vin și sifon. Poate și puțină brânză și măsline. Are pe tejghea câteva cutii cu sardele, care nu inspiră nici un fel de încredere; e și ridicol să cumperi cutii de sardele la mare. În fața
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cunoscuse toată lumea. Căci a îngrijit doamna Axente de toate și e încîntată de surpriza pe care a putut-o face tuturor, tăcând numai pentru ea mândria ei mare: tot ce-a lucrat ca să refacă pe Viky. Va reflecta la fiecare vizitator în parte: "Priviți-o ce superbă este! Parcă n-a zăcut atâta vreme!" Ca și cum Viky de-acum s-a înțepenit pentru totdeauna în această frumusețe, astfel va vizita spațiile interplanetare, și viermii nu vor începe travaliul lor de alterare. Împrejurul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
va face cum va fi mai bine, nu te poți împotrivi soartei (și doamna Axente, după ce asistase în gând la moartea lui Viky, abia acum, cu ocazia reumatismului domnului Axente, constată că nu te poți împotrivi soartei). Bineînțeles, printre primii vizitatori, madame Pitpalac pozând ca totdeauna în persoană remarcabilă, cu toate că probabil nu mănâncă decât o dată pe zi acasă. Domnul Jianu nu va veni decât o jumătate de oră mai târziu. Așa cer conveniențele, ca nu cumva lumea să bănuiască ce se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
era dintre cei mai răi. își strigă tare câinele și înaintă către cei patru cu un mers iute, dar stăpânit, urmărindu-le atent fiecare mișcare. Ochii i se opriră pentru o clipă la catârul pe care cel mai tânăr dintre vizitatori îl trăgea după sine: era împovărat până la refuz, dar încărcătura era acoperită cu totul de o pânză mare, aspră, de in. Se întoarse din nou să-și cheme câinele, fiindcă agitația lui furioasă lui irita caii - dar fără nici un rezultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
plânsul unui copil și vocea aspră și alarmată a unei femei, ce încerca în zadar să-l potolească. — Te salut, Balamber!, spuse omul, chinuindu-se să zâmbească și oprindu-se la un pas de cei patru călăreți. Știa că neașteptatul vizitator îi înțelegea dialectul. Balamber, însă, nu-i răspunse la salut. își lăsă, în schimb, o mână pe coapsa îmbrăcată în pantalonul aspru de oaie și, cu o figură severă, rosti pe un ton de inchizitor: Știu că ai o familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nopții, pereții din ramuri ai colibei și caii împiedicați, care, neliniștiți, porniseră să se agite. Alte umbre, conturate de flăcările torțelor, se apropiau din diferite direcții, înaintând printre mărăcinișuri ori prin mlaștină. Sebastianus și ai săi văzură cum unii dintre vizitatorii necunoscuți dezlegau caii și îi împingeau ca să se ducă de acolo; în vreme ce animalele se îndepărtau, plescăind prin apa putredă, torțele fură aruncate pe acoperișul de trestie al construcției. însă la lumina incendiului care urmă, figurile atacatorilor - Sebastianus numără repede șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în final, se găsiră în fața intrării de la apartamentul episcopului. Vestibulul avea formă pătrată și nu era prea mare. Pereții păreau tencuiți de curând, iar în capăt, o frescă înfățișându-l pe Cristos în haine de bun păstor îi întâmpina pe vizitatori. Podeaua era din mozaic cu desene romboidale. Din spatele unei mese mici, pe care, într-un sfeșnic de bronz o lumânare stătea să se stingă, se ridică imediat un bărbat corpolent, cu părul tăiat în dreptul urechilor. Fără să mai aștepte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de neajutorată pe cât pari, răspunse cu blândețe Extraterestrul. Aș vrea să fiu și eu tot atât de neajutorat ca tine, dragă Mașa, adăugă el. Cuvintele acestea avură darul s-o mai liniștească pe stăpâna casei, care devenise totuși extrem de suspicioasă cu privire la intențiile vizitatorului. Mașa era Încă o femeie În puteri, care reușea să ducă greul gospodăriei de una singură. La ce ar fi avut nevoie de ajutor!? De la Întoarcerea din străinătate și mai ales după ce soțul, sau ce-o fi fost, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trebuit să nu fie atât de aprigă cu el În vis. Poate că omul, care se purtase cu ea așa cum se purtase, se căise Între timp și avea nevoie de ajutor. Altădată Îi simțea foșnetul umbrei bântuind prin casă. Acum vizitatorul Îi vorbea În dodii despre nu știu ce spirite ce se ascund În praf și În lucruri. Bunica ei Tatiana Îi povestise și ea de atâtea ori despre demonii ce se oploșeau pe lângă casa omului și-i spurcau mâncarea și băutura. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ultimul timp musafirii nechemați o ocoleau și, chiar dacă vreunul, din curiozitate sau din cine știe ce motiv, se rătăcea-n odaia ei, Mașa Îl așeza cât mai departe de canapea. Totuși, mirosul iute ce emana de-acolo Îi determina pe rarii ei vizitatori să tragă cu ochiul spre respectivul loc intim, sortit odihnei trupului și desfătării. Poate că Înseși coșmarurile ce-o bântuiau la fiecare sfârșit de lună Își aveau izvorul În grămada de boarfe mucegăite și pline de păianjeni ce putrezea sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
logica și ordinea asupra noastră. De aceea unii și vin aici, căutând să se ascundă În locuri cât mai dosnice, Înțelegi, Mașa, Înțelegi? - Vorbiți de parcă ați cunoaște totul pe propria dumneavoastră piele... - Cunosc multe, clătină din cap cu oareșicare gravitate vizitatorul. Nu prin propria mea piele, desigur, adăugă. Căci, cum să-ți spun, eu, nu știu dacă ai să mă Înțelegi, nu posed ceea ce numiți voi piele. Pielea mea e conștiința pură. Cunoașterea absolută. Și cunoașterea dobândită prin intermediari... Prin intermediul altor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pură. Cunoașterea absolută. Și cunoașterea dobândită prin intermediari... Prin intermediul altor conștiințe... - Nu prea vă Înțeleg, cuvintele dumneavoastră Îmi fac, nu știu de ce, părul măciucă... De fapt, ce doriți? Mașa dădea semne de nervozitate. Discuția aceasta Îi trezea multe suspiciuni. Înfățișarea vizitatorului putea să fie Înșelătoare. Oare cine se ascundea În spatele său? Extraterestrul Își trecu degetele răsfirate peste tâmpla acoperită de broboane de sudoare și adăugă: - Poate că Înfățișarea mea ți se pare cam ciudată... La drept vorbind, Înfățișarea aceasta-i trecătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
efort. Dacă vrem să luăm contact cu insectele, ne metamorfozăm În insecte și adoptăm și modul lor de viață. Pe loc ne acoperim de cruste și elitre. Dacă ne interesează, de pildă, cum se comportă un cocostârc În vremea rutului (vizitatorul aruncă o privire spre cuibul de berze ce Încununa ca un turban stâlpul de telegraf din fața casei, unde se stătea o barză picior peste picior, clămpănind din ciocu-i lung, muiat parcă Într-o vopsea roșie ca sângele), ne metamorfozăm Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acum, după ce se Întoarse de la lucru din străinătate, o ditamai purcea. O adevărată scroafă, care fătase, la rându-i, pentru mai mare siguranță, câțiva purceluși prin unghere mai ascunse. Apropiindu-se de canapeaua extensibilă, adusă cu atâta grijă de la Rădăuți, vizitatorul o examină cu atenție, după care, spre ușurarea Mașei, spuse: - S-au rupt două arcuri și al treilea e gata-gata să pocnească... Mașei parcă i se luase o piatră de pe inimă. Credea că oaspetele va pomeni de bani. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
atenție, după care, spre ușurarea Mașei, spuse: - S-au rupt două arcuri și al treilea e gata-gata să pocnească... Mașei parcă i se luase o piatră de pe inimă. Credea că oaspetele va pomeni de bani. Se pare Însă că pe vizitator banii nu-l prea interesau. - Ce s-a Întâmplat? făcu Extraterestrul, privind de data aceasta portretul agățat În perete, portret care Îi reprezenta pe Mașa În chip de mireasă și pe fostul ei soț În costum de mire. Costumul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
felul celor care se găsesc la intrarea În bazaruri, unde, alături de tot felul de Împletituri și abțibilduri, vezi rezemată de câte un panou și o operă de artă; tabloul o reprezenta pe Mașa, tot În rochie de mireasă, și pe vizitator, În chip de mire, Îmbrăcat Într-un costum În carouri, de genul celor pe care-l purtau prin anii ’30 gangsterii de la Chicago, cu un trandafir de culoarea sângelui agățat de rever. - Ce-i asta? tresări uimită Mașa. - Viitorul, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Măritișul, după amara experiență pe care o avusese cu fostu-i soț, o speria din cale-afară. „Mai bine să-mi duc zilele de una singură, decât să mă Încurc cu oricine“, Își spuse ea. - Nu sunt chiar un coate-goale, spuse vizitatorul. Am și eu un rang, o funcție. Și În lumea mea sunt destul de respectat... Mașa Îl privi cu neîncredere. Vizitatorul arăta la fel de pricăjit, dacă nu chiar mai pricăjit decât fostu-i soț, când se abătuse pentru prima data pe la casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
duc zilele de una singură, decât să mă Încurc cu oricine“, Își spuse ea. - Nu sunt chiar un coate-goale, spuse vizitatorul. Am și eu un rang, o funcție. Și În lumea mea sunt destul de respectat... Mașa Îl privi cu neîncredere. Vizitatorul arăta la fel de pricăjit, dacă nu chiar mai pricăjit decât fostu-i soț, când se abătuse pentru prima data pe la casa ei și-i ceruse să-i dea ceva de lucru prin ogradă. „Toți parcă ar fi făcuți după același calapod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
câte-n lună și În stele...“ - Toți se laudă cu ceea ce au fost, dar când Îi scuturi bine, vezi că nu-i nimic de capul lor, oftă femeia. Le Întinzi un deget și Îți apucă toată mâna... - Am glumit, replică vizitatorul. Am vrut, pur și simplu, să te-nveselesc... - Ce mai glumă, răspunse bosumflată Mașa. Mă prăpădesc de râs... „Nu mi-a fost de ajuns unul, mă pricopsesc acum și cu un altul, care s-ar putea să fie la fel de breaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lămurit, făcu Extraterestrul. Ți-e frică să-ți pui din nou pirostriile pe cap, nu-i așa? o Întrebă el, cu o voce extrem de caldă. - Așa-i, șopti Mașa. - După ce te-ai fript cu ciorbă, sufli și-n iaurt, conchise vizitatorul, articulând cu voce tare cuvintele pe care Mașa și le spusese În gând. Am Înțeles, continuă el, acest viitor nu mai există! și făcând un semn cu palma spre peretele pe care atârna tabloul, tabloul se șterse din vedere. În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
continuă el, acest viitor nu mai există! și făcând un semn cu palma spre peretele pe care atârna tabloul, tabloul se șterse din vedere. În locul său rămase o simplu pată, care În scurt timp se topi și ea În aer. Vizitatorul o apucă tandru pe Mașa pe după umeri și o trase către el. La atingerea palmelor sale, femeia tresări din nou. - Ei, acum te-ai liniștit? o Întrebă el. Mașa ar fi vrut să se ghemuiască la pieptul oaspetelui, simțea nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]