4,110 matches
-
deplin, când nici surâsul / Colinelor, însingurat și-albastru, / Nici cântu-n zori de păsări vestitoare / A primăverii și nici luna muta / Sclipind din cerul limpede pe maluri / Nu-mi vor atinge inima, când totul / mă va lăsa nepăsător, și arta/ Și vraja firii, cănd orice duioasa / Simțire îmi va fi în piept străină, / Atunci, lipsit de singura-alinare / Ce mi-a rămas, în studii mai aride / Îmi voi petrece rest-acestei sterpe / Și crude vieți. (Contelui Carlo Pepoli, vv. 127-139). Referindu-se la studiile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
contemplativ vrăjit de abstracții, un voluptos al morții" (ibidem:20). Și tristețile sentimentale ale lui Heine au cores pondentul lor în poezia lui Eminescu, dar senzu alității și ironiei spiritual-dizolvante din Buch der Lieder i se substituie fie voluptatea unei vrăji mortale și o insatisfacție, de-a dreptul metafizică a erosului, fie din nefericire satira gravă, reto rizantă, ori romanțiozitatea (ibidem). Pentru apropierea liricii lui Mihai Eminescu de poezia lui Lenau, criticul apelează la Odă în metru antic, text comparat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
trecut-prezent-viitor: [...] în focul selenar, în recea combustrie a realului, se întâlnesc acum timpul punctat de sonul ceasor nicului și "noaptea amintirii", timpul ei dolorific, numenul de vis. E singurătatea măsurată în auz, revelată sieși prin incantarea urechii, un plictis de vrajă care obnubilează lumea, o muzică a solitudinii făcută din sonurile ce sunt ca o eroziune a realului: greieri, șoareci, și care din acest lent proces de neantizare dezlănțuie melancoliile ce-și organizează arhitectura lor de umbre" (ibidem, 25). Eminescu și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și munții se-nmoaie/ Sub marea poruncă/ Rostogolită amenințător în urechi". (Dacă) Descompunerea sacrului și a spiritualității aduce după sine lipsa încrederii în sine. Singura cale de conciliere și de readucere a speranței ar fi însăși moartea: "Poemele trăiau în vraja morții, fascinate de armoniile elementare și de ritualul cosmic"148, când: Treceau clipe mari zdrențuite pe cer,/ Mișcând pe zăpadă umbre abia colorate,/ Le priveam cum răsar, cum vâslesc și cum pier/ În lumina din care izvorâseră toate.// Vinovate de-
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
14. SOROHAN, Elvira. Urmuz și suprarealismul. În: Jurnalul literar, 5, febr.-mart. 1996, nr. 49-52, p. 9. SOROHAN, Elvira. Corespondența lui I.D. Sîrbu ca document. În: Jurnalul literar, 8, aug. 1997, nr. 27-30, p. 4. SOROHAN, Elvira. Dimitrie Stelaru și vraja "Eumenei". În: Dacia literară, 8, nr. 25, 1997, p. 23-26. SOROHAN Elvira. Lucian Blaga. Magic și poetic. În: Analele științifice ale Universității "Al.I. Cuza" din Iași (serie nouă). Literatură română, 43, 1997, p. 51-56. SOROHAN, Elvira. Panait Istrati, "odiosul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
anume pare să ne îngroape, dar simțim niște zăbrele, niște grilaje, niște ziduri (...). Știi ce face ca închisoarea să dispară? Orice sentiment profund, serios. Să fii prieten, să fii frate, să iubești desființează închisoarea printr-o putere suverană, printr-o vrajă atotputernică." La sfîrșitul lui 1880, susținut moral și financiar de fratele său, Vincent van Gogh nu mai ezită: va fi numai și numai pictor, cu totul pictor. În aprile 1882 îi scrie de la Haye lui Theo, explicîndu-i "energia irezistibilă" pe
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
temps, Gallimard, Paris, 1983. Popescu, Cristian, Economia mondială între evoluție și stagnare, Junimea, Iași, 2005. Popescu, Gheorghe, Evoluția gândirii economice, ed. a III-a, Editura Academiei Române, București, Editura Cartimpex, Cluj-Napoca, 2004. Popper, Karl, Societatea deschisă și dușmanii ei, vol. I, Vraja lui Platon, Humanitas, București, 1993. Pralea, Spiridon, Politici și reglementări în comerțul internațional, Editura Fundației Academice "Gh. Zane", Iași, 1999. Pribram, Karl, Les Fondements de la pensée économique, Economica, Paris, 1986. Pușcașu, Violeta, Dezvoltarea regională, Editura Economică, București, 2000. Rawls, John
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
1993, p. 378. 3 Alexandru Șafran, Înțelepciunea Cabalei, Editura Hasefer, București, 1997, p. 13. 4 Michel Beaud, Gilles Dostaler, La pensée économique depuis Keynes, Seuil, Paris, 1993, p. 187. 5 K. R. Popper, Societatea deschisă și dușmanii ei, vol. I, Vraja lui Platon, Editura Humanitas, București, 1993, p.13. 6 Bernard Perret, Guy Ronstang, L'Économie contre la société. Affronter la crise de l'intégration sociale et culturelle, Seuil, Collection Esprit, Paris, 1993, p. 160. 7 Michael Drosnin, La Bible: le
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
contemporane care, în ciuda diversității revendicate, afirmă cu claritate o identitate nordică bine definită. Natura, de pildă, este o componentă esențială în viziunea autorilor nordici, îndeosebi lumina aceea unică, ce are virtuți transfiguratoare, magice. De fapt, scandinavii sunt mari povestitori, iar vraja creațiilor lor, deși atît de diferită de "realismul magic" al sud-ameri canilor, nu e cu nimic mai prejos, natura nefiind pentru ei simplu decor al acțiunii, ci materie organică, ființial integrată vieții. Mulți comentatori se întreabă de unde le vine această
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
subiective și versatile ca aceștia sunt greu de găsit, de cucerit și de păstrat. Viitorul ne va spune dacă tînărul elvețian va continua să ne lase un mic regret în suflet la închiderea cărții acela de a fi ieșit de sub vraja ei, după cum îl sfătuiește mai vîrstnicul Harry pe tînărul Marcus : O carte bună, Marcus, nu se măsoară doar după ultimele cuvinte, ci după efectul colectiv al tuturor cuvintelor care le-au precedat. Cam la o jumătate de secundă după ce ți-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
registrele pe care cîntă Amélie Nothomb și pe care criticii se pot amuza să le facă bucăți. Cert e că efectul incontestabil e aproape irațional. Greu de spus ce-ți place, sau ce nu-ți place la această scriitoare, dar vraja pogoară cu subtilă insistență chiar și asupra celor mai lucizi, care se scutură încercînd să scape prin acuze brutale: romane de gară, scriitură facilă, neverosimil, redundant etc. Nu-ți trebuie mai mult de două-trei ore ca să citești un text de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
îmi pare a fi să ajungi la o fotografie, una singură, absolută, a femeii iubite. Iar scopul foto grafiei este de a revela iubirea pe care o simți într-o singură imagine. Istoria se îneacă la mal Parisul trăiește sub vraja marelui Nord de cîțiva ani, de cînd s-a lăsat pradă unei noi mode literare și a primit cu brațele deschise literaturile scandinave, ilustrînd îndeosebi subgenuri ca romanul polițist, "negru", sau thriller-ul de o factură specială, în care ritmul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
perfecțiunea simulacrului, care creează fascinație. Pentru Jean Baudrillard, "această fascinație atinge în egală măsură și arta modernă, al cărei obiectiv este literalmente de a deveni de neprivit, de a sfida orice seducție a privirii. Arta modernă nu mai exercită decât vraja dispariției sale"219. În acest context, situația valorilor estetice și statutul operei de artă și al creatorului sunt în disoluție. Transmutării tuturor valorilor îi este subsumată comutația și indiferența lor, Baudrillard desemnând această stare cu expresia "strabism generalizat al valorii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pluralitate a vocilor Roland Barthes par Roland Barthes continuă, subiacent, unele teze din Gradul zero al scriiturii, imprimându-le un caracter mai tranșant. Astfel, scriitura apare ca "o desfătare seacă, ascetică, fără efuziuni"286, excluzând posibilitatea exprimării. Creativitatea, emoția sau vraja sunt sortite unei fixări pe care Barthes o contestă, în special pentru un limbaj de tip poetic. În același timp, scriitura este definită printr-o relație de contradicție cu termenul de operă. Dacă aceasta din urmă este un lucru încheiat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a face să apară". Producția este strâns legată de putere, vizibil și dorință; ea are "mania" evidenței, a conceptului și a cifrei, voind să transforme totul în raporturi de forță, deoarece, din pespectiva sa, totul trebuie spus, expus, "despuiat" de vraja secretului și a intimității. Conceptul de seducție este unul dintre elementele-cheie care desparte viziunea lui Baudrillard de aceea a lui Marx: "seducția este mult mai puternică decât producția"516 pentru că nu este de ordinul realului, al forței, ci aparține unui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu se obține prin intermediul unei încercări interpretative sau psihanalitice, ci prin recursul la ritual și metaforă ce presupune deplasarea ușoară a aparențelor și crearea unui lanț continuu de aparențe ale aparențelor. Seducția operează în interiorul unui discurs prin intermediul aproximării, ambivalenței, al vrăjii, împlinindu-se în cadrul ceremonialului sau al ritualurilor care rupeau legătura cu realitatea, impunând o logică nouă și un tip de ordine care fascina. Metafora în sine este elementul dominant al acestei etape pentru că ea poate face trimiteri la altceva decât
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
inițială, aceea de a n-o atinge, și, întocmai precum Orfeu, nerăbdător să atingă trupul moartei Euridice, o sărută. Cum însă nu există nici un Hermes care să-i întoarcă umbra în Hades, necunoscuta se face nevăzută, iar boierul, nemaisusținut de vraja sa, se prăbușește din înalt, într-un climax al terifiantului, descris în epitete antifrastice: "în căderea mea nesfârșită, dar scurtă ca o clipă, întrevăzui ca prin vis curtea lui Neagu, și când atinsei pământul între stâlpii de la poartă, simții că
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a început criza bancar-financiară în Lumea Nouă, transferată rapid europenilor. Drumul spre modernitate se îngustează prin subminarea sacrului, sublimului și moralității. Tradiționalele credințe religioase sunt tot mai afectate de înșelătorii, invidii, amenințări și descurajări. În cămările golite ale spiritului pătrund vrăjile și magiile nenumăraților farsori. Morala cumpătării e un mit al trecutului, iar mult-trâmbițatul "proces al comunismului" a semănat dezbinare și valuri mari de ură. Unii "dizidenți", ori criticii de altădată, au fost asimilați de noile "industrii ale comunicării", ocupând posturi
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
îngrijorătoare pentru noi, după ce am susținut ca și Platon că nemurirea se dobândește prin idei: "Cel mai rău despotism posibil este tirania nemiloasă a ideilor". (s.ns), (Op. cit., p. 421). 12. K.R. Popper, Societatea deschisă și dușmanii ei, vol. I., Vraja lui Platon, vol. II. Epoca marilor profeții: Hegel și Marx, traducere de D. Stoianovici, Editura Humanitas, București, 2005, 464 p+546 p. Partea a III-a. VECHILE DIFERENȚE ESTICE ÎN ORIZONTURILE EUROPEI UNITE 1. a) S.P. Huntington, Ciocnirea civilizațiilor și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
aceeași grație longilină, aceeași distincție sensibilă a femeilor prerafaelite pe care Jugendstilul le-a cultivat la rândul său. Povestea se spune in sotto voce, ne aflăm în împărăția șoaptei și a misterului, a confidenței fermecate. Feericul se răsfrânge aici în vrajă, ca joc al ielelor, în seducția pe care o exercită zânele descoperite în momentul de taină. Există o anumită ondulație vegetală, de ierburi, de lujeri a acestor trupuri, specifică Secession-ului care feminizează linia. Mișcările, posturile lor au curburile grațioase
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ambiguă este la Gh. Petrașcu tratarea simbolistă a unui peisaj, Seara la mare (Feerie de seară) (ulei pe pânză, 0,917 x 0,738, 1913, inv. 249), în care tema mitologică reprezintă un adagiu menit să contribuie la atmosfera de vrajă crepusculară. Cu ceva din grația Salomeei Ceciliei Cuțescu-Storck, topită parcă în atmosfera crepusculară, o femeie-nimfă-sirenă se află la marginea mării. Este vorba de o ființă mitologică ieșită în singurătatea deplină a unui loc pustiu, desfășurându-și grația departe de ochiul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în domeniul culinar, dar în multe alte sectoare ale vieții sociale 188. Teoria lui Ritzer se bazează atât pe critica marxistă a sistemului capitalist, cât și pe teoria lui Max Weber referitoare la raționalizare, fermecare și trezire din starea de vrajă în societatea capitalistă. Sistemul mcdonaldizat, capitalist, este un sistem rațional și birocratic, fiind astfel lipsit de magie sau mister, ceea ce ar conduce, potrivit lui Ritzer, la senzația de nesiguranță, la imposibilitatea de a anticipa și de a fi creativ. Asemenea lui
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Informațiile lui se sprijină pe cele relatate de misionarul Bandinus, care a locuit În Moldova Între 1644 1650, fiind administratorul Bisericii catolice din această provincie. Acesta amintește despre așa-numiții „incantatores” și „incantatrices”, inițiați În arta incantațiilor magice și a vrăjilor, despre care spune că era considerată o profesie onorabilă, În continuare explicând anumite rituri la care a luat parte. Claude Lėvi-Strauss constată că „eficacitatea magiei implică credința În magie și că această credință se prezintă sub trei aspecte complementare: În
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
transă, valoarea oraculară a viselor care, foarte probabil, descriau călătoria sufletului magicianului, În timp ce corpul lui zăcea ca mort. Deasemeni se relatează faptul că atunci când cineva pierde un lucru sau se Îmbolnăvește sau vrea să se răzbune pe un dușman, folosind vrăjile, recurge la acești incantatores. Toate aceste descrieri concordă cu ceea ce caracterizează șamanismul. În general, șamananul Își provoacă extazul fie pentru a urca la cer la zei, cu cereri, fie pentru a cauta un suflet bolnav, rătăcit. Referitor la aceste practici
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
la care lucram, să fac filmul numit în planul tematic Nu mai credem în vrăjit, descris ca un film despre o echipă de teatru popular, participantă la Cântarea României cu o piesă despre faptul că sătenii nu mai cred în vrăji era un film de educație ateistă. Am ajuns în satul Panc după ce am călătorit cu trenul, apoi cu mocănița, pe urmă cu căruța și la urmă, încă nu știu câți kilometri, pe jos. Era un sat de vreo 50 de case, fără
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]