3,365 matches
-
strecurat pe sub volbură în luminișul din fața garajului. Am încremenit. — Gertrude, ce faci aici ? am strigat eu peste cîteva secunde bune de amuțeală. Din tufișul de volbură ieșise o rață. Iubesc rațele. Le ador ! Nu se compară cu gîștele, rudele lor vulgare și guralive ca niște țațe de Obor. Rațele sînt mignone ca niște pari zience pline de șarm, sînt discrete și au o conversație plină de subtilități inteligibile doar pentru cunoscători. Iar cînd le văd legănîndu-și măsurat șoldul pe cîte o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în serios, nu aștepta să facă acest lucru alții. Oamenii punctuali sunt considerați naivi, ori începători. Indiferența poate fi mai rea decât răutatea. Povara recunoștinței nu se relaxează decât transformându-se în ură. Artiștii mediocri lingușesc gustul publicului. Există hedoniști vulgari, dar și adevărați boieri ai spiritului. Uneori scriitorul nu rămâne decât cu orgoliu. Nepăsarea împuținează necazurile, dar și bucuriile. Bogații sunt precum puii de cuc. Vor să rămână numai ei în cuib. Veleitarii trăiesc sentimentul că scriu capodopere ... persecutate. Deosebirea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Secretul viciului : știe să - și aleagă ambalajul. La rădăcina adulterului nu stă calitatea, ci varietatea. Nu plăcerile ne epuizează, ci goana după ele. Plătește un critic să te înjure. Altfel, mori anonim. A ajuns sărmana noastră sensibilitate aproape un handicap. Vulgar înjură toți. Cu talent, numai unii. De când e lumea, scriitorii se înjură prin reviste sau redacții și se sărută la bufet. Și porcul își batjocorește aerul din preajmă. Dar nu cu bună știință. Două capcane ale condiției umane : deșertul și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Un măcăleandru sus, pe o creangă de gorun, își înălța trilurile ascuțite făcând să răsune cu ecouri înmulțite pădurea, dar și penajul frumos colorat îl făcu pe Anton să tresară în fața minunii din fața lui. Viața omului cu răutățile ei, păreau vulgare și respingătoare în fața micii minunății. Inima adevăratei vieți pulsa în gâtlejul măcaleandrului... Cântecul lui părea să vestească existența unei alte lumi... o lume mult mai profundă și tainică... necunoscută nouă. Anton simți un nod în gât, își drese ușor glasul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
că n-ar strica, Îi spuse el lui Myatt. Domnul Savory se simți umilit. Oamenii aceștia făceau parte din minoritatea care nu-i citea niciodată cărțile, care nu recunoștea pretenția lui de a acapara atenția celorlalți. Îl credeau mai degrabă vulgar. Se cufundă ceva mai mult În scaunul său și-i spuse lui Janet Pardoe: — Doctorul. Nu era prietena ta interesată de el? Dar tânăra simți dezaprobarea celorlalți și nu-și bătu capul să-și amintească povestea lungă și plicticoasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
galbene, iar Marea Perla Neagră nu era decât un simbol, care își pierduse o mare parte din valoare odată ce trecuse prin mâinile sălbaticilor. În plus, oricât de mare ar fi fost o perla, ea nu era decât un biet obiect vulgar și neînsemnat în fața frumosului clopot, care îi fascina pe toți cei de pe catamaran. Aceștia aproape că îl venerau, deși, în același timp, îl detestau. Nimeni nu putea rezista tentației de a-l face să sune, însă pe toți îi deranja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
deosebească de restul oamenilor? Niciodată nu zăbovise cu gândul la asta, așa după cum nu-i păsa nici puțin, nici mult de părerea celorlalți despre el și despre „ne-numele“ lui. Cel pe care îl avea nu-i plăcuse niciodată: era vulgar și stupid, după cum tot vulgară și stupidă îi fusese și viața. Când și-a schimbat acest fel de viață, când a plecat în selvă, când a dezertat din Armată, a fost pe punctul de a-și schimba numele, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu zăbovise cu gândul la asta, așa după cum nu-i păsa nici puțin, nici mult de părerea celorlalți despre el și despre „ne-numele“ lui. Cel pe care îl avea nu-i plăcuse niciodată: era vulgar și stupid, după cum tot vulgară și stupidă îi fusese și viața. Când și-a schimbat acest fel de viață, când a plecat în selvă, când a dezertat din Armată, a fost pe punctul de a-și schimba numele, de a-și inventa altul, oarecare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Kennedy tot atât de mult pe cât au iubit-o, să-i plângă de milă lui Marilyn Monroe tot atât de mult pe cât au insultat-o, să-l disprețuiască pe un cântăreț tot atât de mult pe cât l-au ridicat în slăvi. Dacă Presa este senzaționalistă și vulgară, vina o poartă o societate isterică și crudă... — Și ai pretenția să i se încredințeze acestei Prese și acestei societăți destinul yubani-lor și al acestor selve? O să vă duc să-i vedeți pe yubani, așa cum ați cerut. O să vă ajut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
trebuie să rămîi fratele meu. Ce sărace sînt dialogurile noastre interioare În Închipuirea celor care ne surprind În momentele de absență. Cu cît mă Încăpățînez mai mult să scriu despre el, simt că-l trădez. Totul se maculează, capătă trăsăturile vulgare ale propriei mele fizionomii. Am obosit. SÎnt sigură că Grigurcu, care nu-i cunoaște decît poezia, ar putea să-l descifreze mai bine. Așa cum stă acum, de cînd s-a trezit, În halatul cafeniu de casă, adîncit În Scrisorile persane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
perfectă nici declarîndu-te nebun și intrînd de bunăvoie În balamuc. Și acolo cineva se agață de tine și nu te lasă să fii singur, „vrea să te vindece“. Desigur că mobilul exilului Dumneavoastră nu a fost fuga de comunicarea socială, vulgară și zilnică - dacă aș crede asta, ar Însemna să mă jignesc pe mine În primul rînd și să mă acuz că nu sînt capabil să intuiesc „marile mistere“. Dar și aici, Doamnă, ați frînt zborul la jumătate, pentru simplul motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spăla pe dinți. Doamna Dupe, Îmi place s-o numesc așa pentru că pronunță cu un aer prețios „ne vedem dupe masă“, „pătura dupe pat“, „a treia zi dupe scripturi“, sfidîndu-i pe toți cei care spun cum e firesc țpentru ea vulgar) „după“ sau „de pe“, iese din salon Într-un roi de volane, Îndreptîndu-se spre cabinetul de „toiletă“. Bolnavele șoptesc În urma ei pline de admirație: „O adevărată doamnă!“ Oare ce secrete de fabricație, ce țesătură elastică asemenea burtierelor, bune pentru orice măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și lăptăriile din Drumul Sării... un trecut În care ați existat amîndouă. Și dacă scormonești și mai adînc, ai să descoperi că Întotdeauna de-a lungul existenței tale, Într-un colț de bucătărie, a existat o doamnă Oprișan, grasă, bătrînă, vulgară, bîrfitoare, o femeie care seamănă cu toate mătușile, cu toate gospodinele, fără de care viața ar fi Îngrozitor de sterilă. „să exiști În oglinzi paralele, șansa de-a răsplăti două patrii deodată“ - toată ziua m-a urmărit acest vers. L-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lui ca rîndurile unui text Încă nedescifrat, mi se pare mult mai expresiv țiar termenul ăsta compromis și compromițător) — Orice analfabet cînd privește un portret spune că e expresiv, iartă-mă, pentru că nu vede altceva, privește arta ca o copie vulgară a vieții și crede că dacă se substituie subiectului și suferă laolaltă cu el a Înțeles totul. Ne Întoarcem la „Margot a plîns“, draga mea, judecăm arta după gradul de emoție și compasiune pe care ni le stîrnește — Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
scrie cu degetul litere pe pereții unui oraș În zori cînd stropitorile șterg rujul femeilor de pe porți ei toți, chipuri alungite triste chipuri de oi curgînd În bălți vîscoase de ciment Miron Daniel Virgil Marius Leonid și deodată masca aceea vulgară pătată de muște freza ei năclăită și mîna de ipsos agitînd biciul făcînd să pornească malaxoarele betonierei stîrnind trîmbe de praf și acolo În biserică preoții grași tunși scopiți asmuțind corul lîngă coarnele altarului făcînd să răsune osanale un spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
repetabilitate, și care este elementul cel mai dotat pentru garantarea repetabilității, cel mai limitat În excepțiile lui, dacă nu cuvîntul? Ce consolatoare stabilitate. Nu, fără Îndoială, am pierdut partida pentru că nu știu să povestesc, pentru că mi se pare mediocru și vulgar să mă confirm mereu, confirmîndu-i pe alții. Bine, dar această carte, veți spune, nu contrazice ea aceste principii vulnerabile? Am Încercat cu toate riscurile unei compromiteri definitive. Pentru că În fiecare din noi există un ins teluric și un ins celest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un moment dat domnul Prentice. Dar nu găsiră nimic. O dată, În cursul acestei lungi nopți de veghe, Rowe se pomeni În camera care fusese a lui Digby. Acum se gîndea la Digby ca la un străin - un soi de parazit vulgar și Îngîmfat, a cărui fericire se Întemeiase pe o nesfîrșită ignoranță. Or, fericirea trebuia să aibă la temelie o cunoaștere profundă a nefericirii. Broșura lui Tolstoi, cu sublinierile pe jumătate șterse, se mai afla Încă În raftul de cărți. Esențialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mii de ori și totuși niciodată, uneori i se părea că-i recunoaște un detaliu de caroserie Într-un automobil care trecea ca vântul, dar când se apropia În goană, cu sirena țiuind, vedea că, vai!, era doar o Lancia vulgară sau chiar un Fiat. Știa, o!, foarte bine că nici el nu era vreun Ferrari, că, În ciuda detaliilor cromate, a farurilor cu xenon și a motorului puternic, rămânea un mic burghez de clasă medie, În trei volume, cu doar cinci
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să snopești oamenii în bătaie din ură, avertizează Rainer, ci fără nici un motiv, ca scop în sine. Ceea ce contează e doar bătaia, cu sau fără ură (Anna). N‑ai înțeles nimic, răspunde Rainer cu superioritate. Căcat (Hans); cu expresia asta vulgară vrea să spună că și‑a rupt cămașa. Cu bătrâna iar o să iasă cu cântec. Acuși intrăm într‑un gang întunecos și împărțim banii, spune Anna, așa că mâine poți să‑ți iei una nouă. Rainer își urăște părinții, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
oftat pe naiba! S-ar fi văitat cum se vaită din pricina crinilor de plastic și a icoanelor tridimensionale! Așa stau lucrurile! Așa stăteau, Într-adevăr. Adevărat am grăit! Nu trebuia să căutăm alt ambalaj, găsisem unul. Canalele noastre erau poate vulgare, Însă trebuia să deșertăm pe ele mai multă și mai multă emoție, furie, sarcasm, mai multă melancolie, durere cât mai multă, până când, nu un juriu oficial ci o inteligență, o sensibilitate Întâmplătoare va fi măcar pasager zguduită. Ori măcar clintită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de lipitul pe furiș În tramvaie și celelalte. Toate la un loc formau opera, nu numai textele. Conta activismul, punerea la Încercare a creativității. Spunea Cătă că noi, prin toată gesticulația noastră, parcă lansam baloane de săpun: niște obiecte deopotrivă vulgare și seducătoare, străvezii dar greu de reperat, Încă și mai greu de atins. Baloanele noastre străbăteau orașul, poate din când În când câte unul se spărgea mut, fără ca nimeni prin preajmă să se arate destul de interesat, destul de aproape pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și excitant. Mă mărginisem așadar la o sfioasă camaraderie, nu era nici asta puțin lucru pentru unul ca mine. Eram, ca să spun așa, Îmbărbătat de atenția pe care mi-o acorda Cristina. E o femeie atrăgătoare, Într-un anume sens vulgară, cu părul ei lung și blond, cu sânii mari, Înaltă, de obicei destul de provocator Îmbrăcată. Destul de tăcută În aparență, de fapt așteptând momentul oportun să povestească, să expună, să se expună. După cum s-a Întâmplat și În acea primă seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
zâmbească: - Îl știi? Eu nu l-am mai văzut pân-acum. Oricum se străduia prea mult. Și n-aveam nici un chef. De explicații probabil. Exista În grup o convenție: eram discreți În privința cuplului Andreea-Laura, doar Leac avea voie să fie vulgar și să pomenească de homosexualitatea lor, nu-l puteai opri când era vorba să se făloșească cu prietenele lui excentrice. În consecință, schimb vorba: - Altfel, cum Îți mai merge? Vești de la Andreea? Eu nu aveam nici o veste. De la cealaltă călătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a film porno: Andreea luase locul vărului fumător de pozderii, povestitorul de filme, Leac Încă mai percuta. Dar gata! Am presupus suficient, misterul a rămas. Greu de suportat, dureros. Înlocuind fantezia mea de amant consolator cu o fantezie și mai vulgară, livrată de Andreea. O vreme am absentat de la Întrunirile C.a., Îmi lingeam rănile. Eram ros și de Îndoieli artistice, așa că sângeram abundent. M-a scos din convalescență o Întâmplare banală: Într-o zi, făcând un drum cu taximetrul, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
adresează, afectuos și incorijibil, cu „Șefule!“ În ciuda Înjurăturilor, amenințărilor și rugăminților lui, a răcnetelor lui disperate cum că trebuie să i se adreseze În termeni militari, iar locotenentul umblă nebun Încolo și-ncoace, gîtuit de o disperare de nedescris, Înjurînd vulgar: — Gorile idioate, adunătură de cioroi cu cap de lemn și minte de găină! urlă el sufocat, ducîndu-și mîinile la gît. Mă, imbecililor, parc-ați fi din neam de catîri căpățînoși! Mă, șleahtă Împuțită de bestii cu chip de maimuță! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]