5,438 matches
-
soarelui. La doi pași de cocă, înălțimea colosală a monstruoasei nave străine era și mai uluitoare. Fuselajul se boltea deasupra celor trei oameni ― vârful străpungea aerul încărcat de praf ― și această masă fantastică părea mai solidă decât roca pe care zăcea. ― Nici un semn de viață, murmură Dallas cercetând fiecare metru pătrat al suprafeței. Nici lumină, nici mișcări suspecte. Ridică degetul spre presupusa parte dinainte a navei.) Și fără intrare. Să încercăm pe aici. Înaintând cu infinită băgare de seamă prin grohotișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sau a unei vaze, maronii, incredibil de lucitoare și lustruită. Se apropie de acest lucru, se aplecă deasupra vârfului știrbit și lumină înăuntru. Goală. Dezamăgit, se îndepărtă, uimit că un obiect care părea atât de fragil rămăsese întreg pe când altele zăceau, deteriorate, crăpate. Se întrebă dacă nu era mai bine să-și testeze asupra acestei urne capacitatea revolverului-laser. Voia să revină la gaura descoperită adineauri când zări o mașinărie complicată. Aflarea în sfârșit a unui aparat funcțional în interiorul acestei nave semi-agonice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
parte, eu îl iau de cealaltă. Să-l răsturnăm. ― Corect. Cu mare băgare de seamă, îl răsturnară pe "exec" pe o parte, sperând într-un miracol. Creatura rămase ancorată solid, fixată pe fața lui Kane la fel de liniștită ca atunci când acesta zăcea pe spate. ― Nici un efect. Dar am încercat; nu mă gândeam că o să cadă. Să-l ducem la navă. Trecu unul din brațele "execului" de după umeri și-l ridică. Lambert făcu la fel de cealaltă parte. ― Ești gata? (Ea răspunse dând din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-i ajuta cum putea și el... 6 La infirmerie, îl așezară pe Kane pe platforma medicală culisantă. Un complex de instrumente și controale cu totul diferit de celelalte sisteme îmbarcate pe Nostromo, împodobeau panoul de la căpătâiul "execului". Masa pe care zăcea Kane ieșea din zid, la aproape un metru. Dallas activă câteva controale și dădu drumul la "autodoc". Merse la un sertar, scoase de-acolo un mic cilindru de metal strălucitor. Se asigură că era încărcat perfect și reveni lângă corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și se miră. ― Suntem cu toții aici. Și Kane? Nu-l veghează nimeni... și nici pe creatura aceea! Se repeziră cu toții spre scară. Dallas ajunse primul la infirmerie. Se uită numaidecât dincolo de geam și se liniști. Nu se schimbase nimic. Kane zăcea tot acolo, unde-l lăsaseră, cu creatura prinsă pe față. Dallas regreta că se comportase ca un copil. Lichidul arătase proprietăți uimitoare și periculoase, dar nu justifica panica totală pe care o provocase. Ar fi trebuit să se gândească să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
atent. În întregime. Dallas își concentră atenția asupra lui Kane, îi cercetă corpul și reobservă ce voia să-i arate Ash. Adică nu văzu nimic. ― Creatura a plecat! O rapidă inspecție a infirmeriei prin geam nu dădu nici un rezultat. Kane zăcea pe platformă. Pieptul se ridica și cobora în mod regulat. Părea să respire normal și fără efort în ciuda dispariției vietății. Fața-i era acoperită de puncte negre. ― Străinul a depus ceva pe el? zise Dallas scârbit. ― Nu. Ash înclina spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Luându-și inima-n dinți, apropie un picior de creatură și-i dădu un șut. Nici o mișcare, nici împotrivire din partea acesteia. Pielea parcă-i era uscată și contractată. Ripley îi mai dădu un picior vietății care se răsturnă. Tubul musculos zăcea în palmă, aproape complet retractat. ― Cred că a murit, fu de părere Dallas. (O mai studie un moment, apoi se uită la Ripley.) Ți-e rău! Ea înghiți cu greu. ― Nu. Nu mi-a făcut nimic. Cred că era moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
foarte nerăbdător să se întindă în coconul protector al hipersomnului. Nerăbdători să pună capăt unui coșmar care le invadase existența. Totuși prezența lui Kane refăcut făcea să piară imaginea creaturii pe care o adusese la bord, această jivină pietrificată care zăcea înfășurată în tubul ei. ― Sunt întrutotul de acord cu acest program, zise cu însuflețire Kane. Sunt atât de amețit și obosit încât m-aș lipi și de congelatoare. (Se uită la infirmerie cu ochi rătăciți.) Dar deocamdată mi-e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o cercetare organizată. ― De acord, zise Ripley repede. Primul lucru, este s-o găsim. ― Nu, zise Dallas cu o voce bizară. (Îl priviră surprinși.) Avem o sarcină mai urgentă de efectuat! Ochii lui ținteau spre capătul coridorului. Corpul lui Kane zăcea în același loc, prăbușit lângă masa popotei... Adunară destule materiale pentru fabricarea unui lințoliu improvizat pe care laserul lui Parker îl închise curând. Sicriul fusese realizat în aceeași manieră, și această macabră ceremonie ― acest marș lent și penibil spre sasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în afară de pământ, a vreunei entități necunoscute și pe deasupra, și periculoase, este strict interzisă. Făcându-ne să dăm ca din întâmplare peste acest semnal, Compania avea acoperire legală, dat fiind că întoarcerea noastră cu vietatea nu era "intenționată"... Iar în timp ce noi zăceam în pușcărie, autoritățile se întrebau: ce facem cu creatura? Și atunci specialiștii Companiei își ofereau cu generozitate serviciile, însoțite, se înțelege, de câteva plocoane judicios distribuite! Și dacă aveam noroc, Compania ne plătea o cauțiune pentru a ne scoate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
el m-a sancționat. M-a bătut cu varga la palmă, apoi a început să mă bată cu capul de tablă atât de tare că mi-am pierdut cunoștința. Mi-am revenit în clasă cu greu, dar după aceea am zăcut chiar de Paște, aproape trei săptămâni. Puteam să rămân nenorocit pentru toată viața. Tata l-a reclamat și în anii școlari următori a fost mutat în altă localitate. Pe când eram în clasa a șaptea, a venit din nou în sat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Toader Lupu. El avea boi buni, puternici, și l-au pus în sanie și pe 9 martie a ajuns cu el acasă, la noi. Când a fost dus la groapă, mama nu l-a putut conduce pe ultimul drum, fiindcă zăcea la pat. Am fost nevoiți să vindem o vacă din cele trei pe care le aveam ca să plătim cheltuielile de înmormântare. Mama n-a murit. O forță lăuntrică i-a spus: „Ridică-te din boală și crește-ți copiii! Cui
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mai tare în șezlong, hotărît să nu mă las dus la nici o treabă. Trecuse astfel de miezul zilei cînd am împăturit revista, hotărît să mă apuc, în sfîrșit, de lucru. Soția mea trebăluia de mult prin gospodărie, iar eu, iată, zăceam fără să fac nimic ! Mă încerca deja un sentiment incomod că am cam pierdut timpul, că se duce ziua și nu am făcut nimic... Dar dacă e să fie downshifting, cum am înțeles de la domnul Bogdan Iancu, păi atunci să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
22-23) au fost îngropați. N-au fost excluși nici inamicii lui Israel, uciși în bătălie (1Reg 11,15). Chiar și dușmanul escatologic, reprezentat de oștile lui Gog, trebuia îngropat (Ez 39,11-16). A lăsa un mort, chiar dușman fiind, să zacă neîngropat, însemna să atragi blestemul asupra țării (Dt 21,22-23). Importanța deosebită dată îngropării cuvenite oferă fundalul pasajelor care vorbesc despre cei care nu vor fi îngropați, de obicei, datorită păcatului și judecății divine. Moise îi avertiza pe israeliți că
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ta, aș fi fost mângâiat și aș fi vegheat și te-aș fi îngrijit pe patul tău de suferință; în timp ce mureai, ne-am fi schimbat ultimul rămas bun, ți-aș fi închis ochii, aș fi plâns pe trupul tău care zăcea acolo, te-aș fi îngropat cu fast și n-aș fi lăsat deoparte niciunul dintre ritualurile obișnuite” (De Josepho 22-23). Cântarea funebră închipuită continuă să vorbească despre însemnătatea unei înmormântări cuviincioase: Dacă ai fi murit prin violență ori cu premeditare
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
astfel profanarea țării. Acesta este motivul care stă în spatele preocupării față de soldații dușmani uciși. În concluzia fragmentară din Sulul războiului, un alt sul faimos descoperit regiunea Mării Moarte, găsim referința la Kittim (romani) căzuți și la aliații lor. Cadavrele lor zac pe câmpul de bătălie, neîngropate. Preoții, inclusiv marele preot, stau lângă ele și se roagă lui Dumnezeu. Nu ni s-a păstrat ceea ce spuneau (1QM 19,9-14 = 4Q492, fragmentul 1, liniile 8-13), dar e posibil ca preoții să fi supravegheat
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în care huzureau ca artiști! Și iată-mă acum în ungherul meu, un ghem de zdrențe și zgârciuri, pe a cărui minte sau inimă sau credință nu ar paria nimeni, pentru că mie nu are ce să mi se mai ia. Zac aici, în fotoliu, terifiat de gândul că afară nu mai există nimic, decât o noapte solidă ca un infinit sloi de smoală, o ceață neagră care a mâncat încet, pe măsură ce am înaintat în vârstă, orașe, case, străzi, fețe. Singurul soare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mi-a atras atenția un grup de afaceriști care ocupaseră o masă încărcată ostentativ. În mijlocul lor și în centrul atenției se afla el, cu figura lui lungă și slabă, înțolit sclipitor, dar arătând tot a golan cu găvanele ochilor stinse. Zăcea blazat pe scaun, pe când ceilalți trăncăneau cu o anume veselie cam mitocănească. Am simțit totdeauna repulsie față de obrajii aceia lucioși și hainele de cioclu indecent prin care oamenii de felul lor înțeleg să se remarce. Dar, desigur, eram în primul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-l ajuta să scape. Tensiunea sa emoțională ajungea la culme când apăsa brusc, strângând ochii și rânjind, pe trăgaci. Se auzea micul declic, după care trupul său cu oasele grele se prăbușea moale pe podea, leșinat dar neatins. Câteva zile zăcea în pat, cu totul golit de vlagă, dar apoi se întrema repede și își relua viața împărțită între cabaret și bordel. Oricât s-ar fi străduit, având totuși o imaginație redusă nu putea cheltui cât câștiga, așa că devenea din ce în ce mai bogat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de trăgaci. Apoi, în tăcerea care suspendă totul timp de câteva secunde, se auzi doar bufnitura corpului său pe podea. După câteva zile de delir la spital, Ruletistul își reluă viața obișnuită. Mi-e greu să uit chipul său torturat zăcând cu fața în sus pe covorul de Buhara de la picioarele lăzii. Altădată, ruletistii care scăpau erau huiduiți, uneori și bătuți de acționarii disperați; acum însă, amicul meu era aplaudat ca o mare vedetă de cinema, corpul său cufundat în inconștiență
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aruncat de acolo pe asfalt. Eram în camera mea și făceam solnițe de hârtie când i-am văzut corpul mare căzând cu fâlfâiri neașteptate prin dreptul ferestrei. Am auzit bufnitura și rn-am uitat pe geam: pe asfalt, lângă o Pobedă, zăcea în uniformă fostul licean, iar profilul său nobil se contura pe fundalul unei pete vesele, purpuriu-deschis, care se lățea încetișor. Sigur, gașca mai cuprindea și alți membri, mai puțin importanți sau pe care nu mi-i amintesc. Era, știu, la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Ionel, sau Vasilică, sau poate George, nu știu cum îi zicea ea Mendebilului. În cameră erau surprinzător de multe jucării, cele mai multe demontate. Nu ai fi găsit o mașinuță întreagă. Dintr-o salvare rămăsese numai caroseria, pe când motorașul cu roți dințate și volant zăcea într-alt colț al camerei. O broască de tablă era desfăcută în două și, ca un maț lucitor, arcul ieșise din locașul său. O pușcă fără trăgaci era azvârlită sub scăunelul cu spătar roz, lăcuit. Pe rafturi se aflau și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
țevilor și am deschis altă ușă de metal, care dădea în sala cazanelor. Zecile de țevi străbătuseră peretele și se înfundau acum în niște enorme pântece de metal stacojiu, încercuite de nituri mari cât pumnul. Păreau niște porci de metal zăcând pe postamente de ciment. Din loc în loc, clipeau amenințător din manometrele cu cifre negre și acoperite cu sticlă verzuie. Ne simțeam ca într-un templu cu zeități puternice și de neînțeles. După ce am trecut printre monștrii pântecoși, ne-am apropiat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ei, bieții bătrânei zăpăciți de neliniște, au observat la mine ceva ciudat (toată povestea cu acoperirea oglinzii și multe altele), de când mi-am exersat noile coarde vocale urlând la ei într-un acces de isterie, mă lasă-n pace, să zac aici, în camera asta înaltă ca un turn. Și sânt niște după-amieze aurii, nostalgice, în care de afară nu se aude nimic altceva decât foșnetul câtorva frunze însorite și numărătoarea vreunei fetițe care se joacă singură, pe caldarâmul pustiu al
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca un turn. Și sânt niște după-amieze aurii, nostalgice, în care de afară nu se aude nimic altceva decât foșnetul câtorva frunze însorite și numărătoarea vreunei fetițe care se joacă singură, pe caldarâmul pustiu al străzii Venerei. Ca și înainte, zac în pat, confuz de singurătate și emoție, iar în minte îmi vin, dureroase, sfâșietoare, fragmente de amintiri foarte vechi, din cea mai îndepărtată copilărie. M-am gândit să notez ceva din aceste străfulgerări violete, din iluminările punctiforme pe care le
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]