7,506 matches
-
facil natura „materialelor” supuse ocultei metamorfoze, aflate spre sârguincioasă și neobosită prelucrare... Cu riscul de a-și subția baza de masă electorală (trebuincioasă doar o dată la patru ani) îl bântuia ideea să-și „îngroape” vrăjmașii, să „curețe locul decolării” spre zări mai înalte - pentru a nu-l însoți cu „vegherea” în urcușul spre culmi cu povestioare dezlânate. părtinitoare unui alt gând decât cel ce-și urma „cursul firesc al mersului spre vârfuri”. Acolo, zicea, unde nu te mai atinge decât boarea
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
timpul în catrene triste. Din colaps se învolburează umeri Frânturi de stele, adânc de pulberi Dintr-a eternității coasta, Descompuși,diformi și parcă moi, Umbre plutind la întâmplare Noi vom rămâne rătăciți și goi Între real și ireal sub cruntă zare Pe-aceste filamente - stringuri Și superstringuri nu mai suntem siguri Cuști de oțel suntem noi,adevărate fobii Neatenți la foșnetul clipelor letale Prizonieri ai propriilor noastre teorii. Captivi ai iluziilor moi ,reale. Inexorabile buldozere care împing Totul din calea lor
INSTABILITATEA PREZENTULUI (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359302_a_360631]
-
Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Undeva, cândva, la o margine a bărăganelor, o copilă, cu ochii rotunzi ca niște bumbișori, privea din verdele câmpiei la semeața înfățișare albastră a munților ce se profilau departe în zare și de care se simțea atrasă irezistibil și gândea cum e să zbori între verde și albastru, Era acolo, parcă de la începuturi și, cu urechea trează, prindea torsul cunoscut al unui tractor, unul special, numai al ei, care-i aducea
ET IN ARCADIA EGO de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359304_a_360633]
-
ani de căsnicie singurul sentiment palpabil era ură și furia și cuțitul înfipt în usa.Deseori m-am întrebat ce Dumnezeu s-o fi întâmplat cu ei după ce lumea în care trăiau s-a prăbușit?În cel mai fericit caz pot "zari"o ea îmbătrânita mult prea devreme ,copiii plecați pe undeva prin Spania și el ,în cazul în care mai trăiește,daca alcoolul nu l-a terminat,un biet om ,într-o biată lume.Singura și pustie și plină de ciroza
SUB SEMNUL INTREBARII de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359290_a_360619]
-
Și cu zâne în marasme Ce se vând în lume sclavi. La mulți ani țară de aur, Azi cu aurul furat De ferocele balaur Al săracului bogat... La mulți ani țară de doliu, Azi din tricoloru-ți fă-ți Peste patru zări lințoliu, Milioane de bucăți... La mulți ani icoană sfântă Azi zvârlită la gunoi, Jalea ta mă înspăimântă, Ca după un lung război... La mulți ani țară vândută Azi și ieri din interes, Ori pieri dându-te bătută, Ori te bați
AZI E ZIUA TA ŞI PLÂNG... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359393_a_360722]
-
Stroia Publicat în: Ediția nr. 700 din 30 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului În fiecare an te regăsesc mai tristă ... Stai singură-așteptând iar veste de departe, ți-e chipul plin de riduri și glasurile-ape, aștepți la sânu-ți fiii plecați în zări deșarte. Ți-e vocea sugrumată, emoții te străbat, de prin păduri și munți și cerurile-nalte răzbate câte-o doină cântată de-un copil, iar se cutremur' cetini din brazii de departe. Ți-e părul tău cel verde o vatră
DE ZIUA NAŢIONALĂ) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359395_a_360724]
-
ochii și-i închide de teamă. Ploaia îmi răvășește întotdeauna sufletul. Sunetul ei, la impactul cu pământul, de obicei mă bucură, știind că este strigătul de iubire al cerului, acum însă simt altfel... Funiile ei de mătase care sclipesc în zare, cerul încruntat, furios până la exasperare mă tulbură, mă înfricoșează. Ador însă fântânile arteziene care par o revanșă a pământului, țâșnind spre cer în lumina razelor de soare și oferind strălucirea desăvârșită. Privesc spre geamul ferestrei. Vijelie strașnică. De data aceasta
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
suflet și-n inimă, alunecând ca-ntr-un coșmar prin suplul timpului tunel, ce leagă-n tot armonios lumi paralele fel de fel... Mai bine însă mă opresc să debitez anticipări și către poartă ne-ndreptăm ca să zburăm spre alte zări. Se îndreaptă toți trei spre poarta păzită de un arhanghel cu paloșul de foc în mână. Poarta se deschide pentru a-i lăsa să iasă, apoi se închide și arhanghelul continuă să-și rotească paloșul. ACTUL II O căsuță modestă
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
foarte serios) Oricum, te pot asigura că fac de toate foarte bine. Cain: (dând să plece) Ești un ridicol fanfaron! Ispititorul: (apucându-l de mână) Mă rog, matale, ce-ai dori să fac ca să te pot convinge? Poate rotundu-l vrei zări? De-abia rostește întrebarea și amândoi se înalță atât de sus, încât Pământul le apare în fața ochilor ca o bilă turtită. Cain: (ștergându-și sudoarea de pe frunte după revenirea instantanee, exact pe locul de unde s-au înălțat) Halal să-ți
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
ca la Horeb să pot ajunge și sufletul să mi-l încânt de sus, cu-a Ta pictură vie mai fascinantă ca un cânt. Priveam întâi spre-un cer năuc de-a Soarelui înverșunare, ce-și arcuia azurul zvelt din zări spre-o nesfârșită zare; apoi privirea mi-o-mbăiam în feeria de culori și fluture-mi doream să fiu ca să mă zbengui printre flori ... Când pe Horeb mi Te-ai vădit ca rug arzând fără să ardă, am înțeles că
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
pot ajunge și sufletul să mi-l încânt de sus, cu-a Ta pictură vie mai fascinantă ca un cânt. Priveam întâi spre-un cer năuc de-a Soarelui înverșunare, ce-și arcuia azurul zvelt din zări spre-o nesfârșită zare; apoi privirea mi-o-mbăiam în feeria de culori și fluture-mi doream să fiu ca să mă zbengui printre flori ... Când pe Horeb mi Te-ai vădit ca rug arzând fără să ardă, am înțeles că locu-i sfânt și-i
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
nu-l cate pentru refacerea-ndrăznelii de-a mângâia cu voluptate trupul fierbinte al țărânei. Meditația IV (Pribegia prin pustie) Ne-am refăcut cu chiu cu vai după cumplitele-ncercări, ca să ne-așternem iar la drum cu gândul la acele zări unde știam că ne așteaptă mănoasa Ta făgăduință - o țară de legendă vie pentru-ndelungă folosință ... Dar drumul prin pustietate nu-i desfătare și plăcere chiar și atunci când e bătut de oameni în plină putere, necum de-o gloată-ngreunată cu
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Poem de Gheorghe A.Stroia ÎN FIECARE AN ... În fiecare an te regăsesc mai tristă ... Stai singură-așteptând iar veste de departe, ți-e chipul plin de riduri și glasurile-ape, aștepți la sânu-ți fiii plecați în zări deșarte. Ți-e vocea sugrumată, emoții te străbat, de prin păduri și munți și cerurile-nalte răzbate câte-o doină cântată de-un copil, iar se cutremur' cetini din brazii de departe. Ți-e părul tău cel verde o vatră
ÎN FIECARE AN... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359399_a_360728]
-
introducă, s-o cunoască pe madam. Rușii-ncearcă în echipă să o schimbe pe rusoaică Pe vreun kilogram de votcă chiar făcută din pufoaică. Nemții s-au uitat la valuri, pe-urmă la nemțoaica lor Și-au plecat în largul zării înotând cu mare zor. Beduinii, vai de dânșii, cum nu au prea multe-n bilă Negociază arăboaica, cum s-o schimbe pe-o cămilă. Grecii se iubesc pe rupte, iar grecoaica mică, grasă, Blestemându-și a ei soartă îi privește
POEZIE SATIRICĂ de SORIN OLARIU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359429_a_360758]
-
amestecă printre gânduri, vraja izvorâtă din descântece. Regele Regilor ne colindă prin pori, apar anemone și frezii peste soare, apar și iubiri căzute din nori ca un reper spălat de binecuvăntare. Acolo sus EL cere iertare, apare și suspină printre zări înmugurind iubire și- alinare în lumina dăruită unei flori. Referință Bibliografică: Ahasverus / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 353, Anul I, 19 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
AHASVERUS de PETRU JIPA în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359497_a_360826]
-
primăvară îmi ocupase cameră, se cățărase pe ziduri și musca stereotip din toate rămășițele de conversații cu care înfometez oaspeții neanunțați. Oricum, ea mă contrazicea înverșunat la fiecare cuvânt, cu încruntări verzi destinate celor monosilabice. Își musca nordic buzele ori de câte ori zarea, printre gratii neprimăvăratice, un suflet cu iarnă de cinci stele în privire. Eu îi vorbeam de sufixe cuibărite în geana ... Citește mai mult A năvălit primăvară în salonul în care îmi aștept numai prietenii și m-a sărutat în colțul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
primăvară îmi ocupase cameră, se cățărase pe ziduri și musca stereotip din toate rămășițele de conversații cu care înfometez oaspeții neanunțați.Oricum, ea mă contrazicea înverșunat la fiecare cuvânt, cu încruntări verzi destinate celor monosilabice. Își musca nordic buzele ori de câte ori zarea, printre gratii neprimăvăratice, un suflet cu iarnă de cinci stele în privire. Eu îi vorbeam de sufixe cuibărite în geana ... VI. COPILĂRIE REÎNCĂRCABILA, de Carmen Lăiu, publicat în Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016. Copilăria mea, traducere cordiala a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
de TITINA NICA ȚENE Speranța Emiliei Tudose Mă plimb pe străzile pe care noi, de mână, ne plimbăm în tinerețe, de nu ar crede lumea că-s nebună, acuma, tare, eu le-aș da binețe! Tu ai plecat spre alte zări, eu am ramas pentru un rest de viață, mă țin de ea cât pot de bine, chiar dacă este ca un fir de ață. Și străzile îmi spun atât de multe, casele sunt pline cu povești, nimic parcă nu are importanță
SPERANŢA, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359502_a_360831]
-
Acasa > Versuri > Iubire > SĂ POT Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 345 din 11 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului În ochii-ți mai adânci ca marea Mă pierd cu drag și rătăcesc Atâta cât cuprinde zarea. Atâta simt că îi iubesc! Eu trupul ți-l dezmierd în taină Necunosct, fermecător, Descoperindu-l pur sub haină Cum freamătă cuprins de dor. Te simt și te cunosc cu gândul, Te recunosc cu ochii-nchiși. Să pot, la Domnul
SĂ POT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359538_a_360867]
-
numim Limba Română. De bat la porțile cerului și iau o cană de lut cu apă simt sufletul izvoarelor din adâncurile munților acolo unde inimile rămân pe oale de Horez. De iau în palme un bulgăre din marginea câmpului unde zarea a îngenunchiat lutul îmi seamănă. Poate-s oasele străbunilor mei ceva din înțeleptul suflet respirând în conturul măsurat. Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte și-l pipăi simțindu-i respirația în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește
ÎNŢELEPCIUNEA LIMBII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359526_a_360855]
-
s-a uitat Ca să-și aleagă loc curat Pentru arat și semanat... (Eccetera... a fost demult... Traieni din aia nu mai sunt) De câțiva ani ca un ecou S-a ridicat altul, din nou, Dar nu să uite-n largul zării, Asta s-a pus în fruntea țării. Și nu le are cu aratu’, Doar cu mințitu’ și furatu’. ----------------------------- Ne promitea în gura mare; Că doar în el avem scăpare... Că toți ai lui sunt buni și drepți, Că nu mai
PLUGUŞORUL ... PENTRU T(H)OŢI de MARIN BUNGET în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359539_a_360868]
-
De ce tot timpu-s inundații ? De ce n-avem și irigații ? De ce românii fug din țară ? De ce dorm muștele pe-afară ? De ce ne ninge și ne plouă ? De ce e dimineață rouă....... ? Și alte mii de întrebări..... Parcă s-au strâns din patru zări. Și ca și cum n-ar fi îndeajuns, Niciuna n-are un răspuns. Atâtea îs, că îi totuna, De mi-aș mai pune și eu una. Cam ce-ar mai trebui să fie, Să-ajuga cioara....ciocârlie ? Mânați flăcăi și m-ascultați, N-
PLUGUŞORUL ... PENTRU T(H)OŢI de MARIN BUNGET în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359539_a_360868]
-
nu mă uit în zaț”, îmi spune. Deci „lassez faire, laissez passer”. Să nu sperăm într-o minune: Ce este scris - întâmplă-se! Dar întâlnirea, negreșit, Nu e-o banală întâmplare. Cum se termină? M-am trezit Privind meditativ în zare. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: La o cafeluță, de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 297, Anul I, 24 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
LA O CAFELUŢĂ, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359571_a_360900]
-
epic P1. Nastratin Cânt tristețea mă cuprinde, Mă gândesc la Nastratin, Un năuc ce-mi face bine și mă scoate din leșin, procesiuni halucinante însoțesc venirea sa, aștri scapă de cangrenă și de SI și poate DA, Glaciar apare-n zare, ca o oază în pustiu, Nastratin mi moare-n veacuri și-i din ce în ce mai viu. Derviși rotitori aleargă, umbra să i-o fure vor, Nastratin le face-n ciudă, cerul este un covor, Pipăie structura aspră a-nțelesului mai rar, Arabesc
CREAŢIA POEMULUI EPIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360272_a_361601]
-
viața greu îmi trece./ Mă dor picioarele și inima mă doare,/ nici somnul nu mai vine pe la mine./ De tatăl tău îmi este tare dor,/ mă rog în fiecare noapte,/ mai treacă pe-acasă,/ urâtul să-mi alunge... Privesc spre zarea ce-mi numără secunde, iar Soarele pare c-a furat surâsul mamei, care, privind în gol, își răscolește gândul: - Of, draga mamei, era bine când era și el acasă...! Aud și-acum pași obosiți prin curte.../ Bătrân, bolnav, sfios și
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]