5,010 matches
-
al cunoașterii omul. Existența a două psihologii pentru același obiect demonstrează, de fapt, că natura obiectului lor este dublu polarizată. Acest lucru Îl simte și-l spune și Faust (Goethe, Faust IĂ: Ah! două suflete-s În mine! Cum se zbat În piept, să nu mai locuiască Împreună! Unul de lume strâns mă ține, Încleștat Cu voluptate, celălalt puternic Către cerești limanuri mă Îndrumă. Rezultă de aici faptul că Eul nu este numai o simplă instanță a aparatului psihic. Eul este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pedepsit de fostul său complice. La fel i se întâmplă și lui Duțu din Comoara, personaj ale cărui avataruri sunt prezentate totuși cu umor. Multe nuvele accentuează incompatibilitatea dintre un caracter nehotărât și stabilitatea familiei. Ghiță este un exemplu elocvent: zbătându-se între pofta de câștig și grija pentru familie, el nu le poate împăca. Când opțiunea se face la timpul potrivit, lucrurile iau o întorsătură fericită, ca în Spiru Călin. Preocupat de realitățile sociale ardelenești, S. a ilustrat, în câteva
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
fiind una din cele mai puternice opere epice scrise la noi înainte de Ion al lui Liviu Rebreanu. Autorul pornește de la o lume pe care o cunoscuse nemijlocit, țăranii și târgoveții din împrejurimile Aradului. Intriga e sumară: precupeața Mara, văduvă, se zbate să asigure o existență îndestulată celor doi copii ai ei, Persida și Trică, încercând în același timp să le construiască viața după propria ei dorință. Conflictele care se declanșează și implicațiile lor, prezentate pe un larg fundal social, constituie substanța
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
a obține un „document” asupra nivelului general de cultură. Interpretând numărul firav de repondenți, „performanțele pe grupuri de profesie” (au dominat politicienii), „ce se citește” și „cum se judecă”, concluzia era că testul a dovedit „anarhia culturală în care ne zbatem” și implicit misiunea uriașă ce revenea „muncii intelectuale”, întru maturizarea mentalului public. Ambiția redactorului revistei, în direcția creșterii nivelului de cultură politică și intelectuală, e neobosită. La pagina întâi, teoretică, Camil Petrescu, în postură de ideolog, sociolog și politolog, semnează
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
S.m.i. și a. va înceta să apară înainte de a-l organiza. Între timp, cu restrângere de pagini și acoperire a întregului sumar prin unicul condei al redactorului - la numărul 2, aproape toate materialele, nesemnate, i se datorau -, publicația se zbătea să supraviețuiască, menținându-și ținuta și fervoarea ideilor. În pagina a doua, „profesională”, se consemnau, în serial, adresele și componența principalelor asociații de breaslă și, număr de număr, se repeta acest cartuș exortativ: „Dacă s-ar uni Asociația generală a
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
aici cu birocrația, comoditatea și scleroza, ridicându-i împotrivă pe toți neputincioșii și intriganții din întreprindere, care organizează împotriva ei o cabală, dejucată în cele din urmă. Pensiunea doamnei Olimpia înfățișează o ambianță feminină bucureșteană în 1944. O patroană se zbate pentru ca pensiunea ei să reziste, în tot mai insuportabilele condiții ale războiului, fiind imaginată în ultimele scene a transporta manifeste și arme pentru forțele patriotice antinaziste etc. Piesele lui Ș., conformiste ideologic, nu excelează nici prin construcția unor situații și
SERBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289629_a_290958]
-
și a liniștilor ascunse în somn arhaic, versuri care dibuie, cu degete tremurătoare, marile mistere: „prea tare tăcerea nespusă, adâncă”, „pe laviță doarme de mult / ecoul păstrat în ulcioare / și surd răsucită-n lacăt / tăcerea”, „Cuvântul moare în tăcere/ se zbate înjunghiat de vis”, „rănit de liniști, taurul albastru/ a presărat încet iubirii noastre”. De la Arghezi învață și procedeul de a schimba ordinea cuvintelor în frază, introducând o notă de mister gramatical. El zice: „calda frunzelor neștire” și „făptura umbrelor păgână
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
nici un om nu mai moare”. Cuprinzând câteva zeci de poeme de dragoste, versurile din Epistole vieneze (1979), par supuse aceleiași energii combinatorii, de la extazele preromantice („În fața voastră, oh, femei divine / de când mă știu mă pierd ca un copil”, poetul se zbate „sub golgota geloziei”, gustă „ambrozii din olimpul sfânt” ș.a.m.d.) la senzațiile și imaginile de sursă simbolistă. Dar T. și-a adjudecat o notorietate inalienabilă ca autor al unui discurs poetic aliniat programului naționalist oficial din anii ’80 ai
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
vinul cu mirodenii din Crama mănăstirească răspândesc miresme ușor de aflat și pe tărâmul poeziei lui Octavian Goga: „Părinte, vinu-i beat de mirodenii,/ dar cum n-alungi cu brațul ori cu plânsul/ și cu monahiceștile smerenii/ atâția diavoli ce se zbat într-însul?”. Adio la Târgoviște trimite, prin rezonanțe, la Ion Heliade-Rădulescu și la Grigore Alexandrescu: „Peste orașul nostru cu caterinci și vinuri,/ ca o pecete veche pe-un pergament de lut,/ trona mâhnita pace a vechilor ruinuri,/ havuz din care
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
vezi pare pe-o treaptă/ suită spre grădina reginei Semiramis...”. Alteori sonuri și elemente figurative din Ion Pillat se încarcă de materie cromatică de felul celei folosite cu bune rezultate de Al. Robot: „Captivă, luna zace-n năvoadele cu pești,/ zbătându-se și nu prea, foșnind prin solzii vineți,/ în timp ce-n altă lună, a lotcii pescărești/ aproape roase vâsle strâns le țineți”. Răsună aici și alte clape, inclusiv (și nu fără farmec) cele amintind de G. Călinescu: „văzduhul e vibrant:/ - planete
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
élevé”. Nu puține imagini instaurează o „suprarealitate” onirică: „inima duce-n codru sub piept ca o caleașcă”, „aerul stă pe acoperișuri ca un preș”, „soarele își face loc cu coatele”, „tusea scrâșnea ca în colții dulăilor oasele”, „un curcubeu se zbate sub talpă ca un șarpe”. Prin obiectivare, prin eradicarea sentimentului, prin cerebralitate, V., deși de regulă nu înlănțuie reprezentările coerent și, în consecință, nu realizează acea „armonie abstractă cu legi fixe” pe care a salutat-o, poetizează în spiritul curentelor
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
Poematică este însăși structura romanului, dar unele pasaje posedă o încărcătură lirică specială, putând fi izolate, asemenea unei strofe. Stancu e efectiv un copil al câmpiei Dunării și-și scoate - cum mărturisește - poezia dintr-o biografie expurgată de anecdotică. Se zbate în versurile lui o energie vitală debordantă; vocația poetică e trăită ca o nevoie imperioasă de fapte cu țel nebulos; un neastâmpăr obscur nu-și află cauza și se transformă adesea în tânjire dureroasă. Dezrădăcinarea sufletului rural prin cultură capătă
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
de cuvinte (2001), unde se simte însă o acută tendință de simplificare a structurii textelor, de la dimensiune, dispoziție grafică la metaforism și sintaxă. O disperare blândă se citește în jocurile cu moartea (Jocuri), în versurile religioase, ludic-ermetice (Dansuri). Poezia se zbate între tăcere și țipăt și trece nestingherită din regimul gratuității ludice în cel al tragicului. O anumită influență bacoviană (tristețea, motivul ploii, simplitatea melodioasă), perceptibilă în ultimele două culegeri, se identifică mai clar în Biserica ploii (2001) sau în Spălarea
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
S. trădează un interes unificator pentru simetria și pentru limitele dintre viață și moarte - una din supratemele liricii sale. Limitele l-au pasionat totdeauna pe scriitor. Atât cele existențiale („A trecut luna prin dreptul ferestrei pe cer/ Și eu mă zbăteam între viață și moarte/ Câți în această trecere pier?/ Și ea îi bifează pe cealaltă parte?”), cât și cele dintre poetic și nonpoetic. În La Lilieci frontiera dintre poezie și proză stă pe muchie de cuțit, sub semnul incertitudinii. Altă
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
cugetul și aș vrea să-l rup / Cum rupi unui păianjen un picior / Și sufletul mă doare ca un trup! / Din mine-aș vrea să-l scot și să-l omor, / Să nu-l mai simt în mine cum se zbate / Ci să-l asvârl în gârlă și să-i cânt pe mal / În violet minor, / Cum cântă vântul când pe-aproape-i toamnă.” Vitalismul nietzscheean din poezia lui Lucian Blaga se voia eliberat în căutarea unui trup pe măsură, la dimensiunea marilor
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
epurat al emoțiilor erotice, tensiunile izvorând din convorbirile dintre un bărbat și o femeie. Bine primit a fost și cel de-al doilea roman, Beznă (1943; Premiul Societății Scriitorilor Români și Premiul „I.Al. Brătescu-Voinești” al Academiei Române). Protagonista, Marta, se zbate în căutarea adevăratei iubiri, dar speranța fericirii se năruie dramatic. Zbuciumul ei e surprins cu o mare putere de analiză a sufletului feminin. Într-o activitate de șase decenii, scriitoarea s-a impus prin disponibilitatea de a parcurge variate registre
POSTELNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
împingându-l spre păcatul pe care nu ajunge să-l săvârșească. Puterea de neînvins a instinctului îi dă o surescitare învecinată cu sminteala. Luptându-se din greu cu propria senzualitate, idealistul Andronic, cel ce năzuise să fie un „popă reformator”, zbătându-se între căință și dorință, se prăvălește în marasmul unor trăiri haotice și impure. După sinuciderea, nemotivată, a Rahilei, degringolada lui se precipită spre un jalnic sfârșit. Dacă postura sentențios-cogitativă nu o prinde deloc pe autoare, târând confesiunea într-o
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
din cauza înălțimii apreciabile. Era căutat, chiar răsfățat și disputat de grupuri de prieteni, căci constituia, în genere, un ferment al veseliei și bunei dispoziții de vacanță [...] Extrem de mobil și volubil, își sprijinea vorbirea abundentă cu o tot atât de abundentă gestică, mâinile zbătându-i-se, pur și simplu, în momentele discuțiilor prelungite, ca niște aripi grele de pelican. Umorul și ironia îi punctau orice intervenție verbală, creând astfel parcă un aer de securitate a întâlnirii, după cum nu-i erau defel străine clipele de
PRELIPCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
spațiu descris minuțios, alcătuind o lume mai degrabă stranie, unde se desfășoară drame teribile. În romanul Via și rodul (1971) un medic ciudat, cu o psihologie morbidă, o împușcă, în circumstanțe atenuante, pe logodnica prietenului său, bolnavă incurabilă, care se zbătea între imperativul de a trăi alături de iubitul ei și dorința de a muri pentru a-l elibera, iar în La nord de Nerej (1975) un țăran ucide fata care urma să-i fie soție și pe iubitul acesteia, lăsând orfană
MONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
lună, cu edenice înserări în livezi și mici gospodării, cu verdele ierbii stropit de aurul păpădiilor. Dar, pe de altă parte, se intensifică trăirile provocate de sentimentul trecerii, resimțită ca o îngropare sub umbra „aripei uitării”, pe când în suflet „se zbate tristă” „candela vieții” „ca-ntr-un cavou pustiu”, iar plânsul seacă inima și o face „rece bulgăr de țărână”. „Drumeț rătăcitor”, cu „visuri fără rost”, cu viața risipită, cu „un gol în piept, nemărginit”, poeta are viziunea coșmarescă a invaziei
PITIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
sale, poetul Aurel Pântea. Interpretarea liricii acestuia, realizată prin suprapunerea unor grile de lectură de data recentă (Jean-François Lyotard, Jean Baudrillard, Richard Rorty) pe fenomenologia lui Gaston Bachelard, conduce la o figură coerentă și convingătoare: „poezia lui Aurel Pântea se zbate mereu între aceste două extreme: la un capăt, abisul visceralității confuze și al psychei freudiene și jungiene; iar la celălalt, exercițiul spiritului de contemplație că eufemism al dezastrelor și haosului descoperite la extremă cealaltă”. Afirmația este apoi detaliată prin descrierea
PODOABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
alternativ Voce, Cor, Strigăt - marca rostitorului detașat o clipă, spre a se retopi în colectivitatea supusă aceluiași destin. Placheta Întoarcerile arată eșecul imaginarului recuperator al „roții întoarse a lumii”. Moartea și măsura măruntă sunt damnațiunea ironică sub care insul se zbate: „Vai, îngerul pipernicit/ Ca și pipernicitul diavol...”. Lanțul continuității nesfârșite trece prin moartea netranzitivă a insului, și nu aceleași frunze renasc, nu aceleași păsări se întorc, îndrăgostiții se despart și se uită, iar povestitorul eternei istorii, bătrân, cu frica de
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
valoroase. Atunci când este bine aplicată, teoria alegerilor sociale nu este doar un substitut dogmatic pentru modelele cauzale liniare mai tradiționale, ci o adăugare binevenită. În esență, o discuție cu privire la logica acțiunii colective este foarte importantă pentru democrațiile tinere, care se zbat zilnic cu complexitățile construirii unei societăți civile stabile și sigure din ruinele regimului precedent. În România dinainte de 1990, statul era cel care asigura o soluție externă puternică dar alienantă la dilemele acțiunii colective. Într-o manieră hobbesiană, statul monitoriza comportamentul
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
torent stihial de zăpezi arzătoare, năruind geografii, zeități, idoli și zăgazuri, până la ultimele „insule” din memoria primordială imaculată. Tumultul eului e impersonalizat în alegoria barocă a unei antropologii mitice: „Omul trecea/ și insulele se mutau/ după mersul lui./ Păsările se zbăteau împotmolite/ în cercuri de aur/ și idolii ieșiți din peșteri/ clipeau buimaci/ în lumină/ și se clătinau între cer și pământ”; „Ciocneau la masa de piatră/ Noduroși uriași./ În bărbile lor/ stătea ghemuită fata laponă/ legănând urșii albi pe un
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
ce presupune ca limitare și închistare), țin spiritul eminamente și eminent ofensiv, bătăios, polemismul intransigent, atât de caracteristice eseistului și criticului. De pildă, legenda situației subalterne avute, chipurile, de Mihai Eminescu și a mizeriei materiale în care s-ar fi zbătut marele poet e măturată pur și simplu într-un text antologic - Funerariile poetului. Iată prăpădul pe care îl face printre clișee într-un articol „festiv” despre Sadoveanu în Alchimia existenței sau pedepsirea exemplară a snobismului superficial, a modei ușuratice, executată
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]