157,129 matches
-
geană pe geană după vreo lună de așteptare somnul m-a doborât Dumnezeule taman atunci au venit m-au zgâlțâit au turnat apă rece pe mine degeaba lăsați-l în pace e limpede că nu are nevoie de noi a zis cel mai bătrân dintre ei și au plecat Viața mea ca o cîțea credincioasî " Oprește-te" mi se strigă în tote limbile pământului dar eu nu mă opresc nici o clipă am acasă un poem care plânge și mă așteaptă "dar
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
însuși faptul că rigida mască nu le îngăduie și alte roluri. De unde, bovarismul dramei la comicii prin excelență. Un Nenea Iancu, de exemplu, ce se dă drept "sentimental", - în nu mai știu ce situațiune. Or, după D'ale carnavalului, să zicem, Năpasta e de-a dreptul o "năpastă". Nu prea te ia nimeni în serios când nu mai ești ce-ai fost: un neserios. Seriozitatea unui comic constă în propria-i neseriozitate. Ceea ce, în rest, se știe bine... Ar mai fi
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
nu sunt. Ele se poartă foarte natural, fără teamă că, din stal sau de la lojă, se râde în exces de ele. În interiorul lumii lor, acestea nu prea au nimic rizibil. Râsul este de natură exogenă, după cum însăși ironia are, așa-zicând, statut ierarhic și se exercită de sus în jos. Critici literari, ca și regizori de cea mai bună reputație, se străduie să dezumanizeze această lume a lui Caragiale. Rezultatul e grotesc sau... vacarmatic. Textul se percepe în proporție de 20-30
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
prin, pasămite, 1946, a unui tovăraș de drum cu pălărie: "De la Nistru la Amur,/ Petru Groza, în carlingă,/ Nu avea atâta cur/ Cât ar fi dorit să lingă." - Îți propun să insiști asupra lui Marin Sorescu, un soi de, aș zice, Jacques Prévert băștinaș, ridicat, nu numai ca dramaturg, ci și ca poet, la cele mai înalte cinuri literaricești... - Nu mi s-a părut, nicicând, un alt Prévert; pentru că ceea ce i-a cam lipsit va fi fost tocmai... le pré vert
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
sau Rabelais, autori, tus-trei, aurorali. Parodicul, el, e un "simptom al unei devitalizări" târzii. Don Quijote e un op parodic, fără a fi alexandrin. Alexandrin și, deci, parodic ar fi Ulysses-ul lui Joyce. Numai că e profund vital. Ca și, să zicem, }iganiada... Fapt pentru care am rezerve față de ce spuneam mai sus. - Obsedanta sintagmă bacoviană privitoare la România conține poate intuiția unei defensive psihologice față de nefericirile ce ni le-a hărăzit istoria. Nu cumva am ripostat nu doar prin resemnare mioritică
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
el, un filistin roșietic) e, îndeobște, exploziv. Explozia, însă, este scurtă și, uneori, ratând, e doar un fâs... Deschid, aici, o nouă paranteză, ca să-ți spun că,-n toiul perestroikăi, am scris, pe-un capăt de hârtie, un mic, așa-zicând, "oracol", rămas, cu alte mai-nimicuri, într-un mic coș de pe mașina de spălat. Luându-mă după "șchimbărili" lui Gorby (și ca s-o fac să râdă pe Maria), ignoram că, din nefericire, fusesem mult prea optimist. "Oracolul" era acesta: "N-
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
en tremblant". - M-a impresionat următoarea maximă a lui La Bruyčre: "Il faut rire avant d'ętre heureux, de peur de mourir sans avoir ri". Deci o nonrelație între râs și fericire și o condiționare a morții prin râs... Ce zici? - E ceea ce, în felul nostru, facem aici, mon cher ami. - Dar, ca răspunsu-mi să nu fie unul expeditiv și în doi peri, voi stărui ceva mai mult asupra acestei "maxime impresionante". Ei bine, cel ce are despre fericire o idee
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
și la fel de interesant. Avea, în linie dreaptă 38 de pași (rar, și numai în diminețile când era neras și mersul mahmur, ușor șovăielnic, 43) în lungime, și tot în linie dreaptă, 25 în lățime (hai, 29!). Era, cum s-ar zice, aproape un pătrat, dar numai dacă făceai o secțiune orizontală în el. Sau, dacă Doamne ferește, puteai să-l vezi de sus, suspendat, probabil, de candelabrul imens, cu 128 de brațe și, deci, 128 de beculețe ca niște lumânări, adică luminându
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
său obișnuit. Puah! Nimic nu-i era mai urât pe lumea asta decât oamenii beți la slujbă sau la birt! Acasă - da, era altceva, acasă te poți afuma un pic. Să fim cinstiți - te poți îmbăta chiar ca porcu', după cum zice Marfa, crezând că el nu o aude sau că nu va mai ține minte a doua zi ce-a boscorodit ea toată seara. Ivan Mihailovici nu s-ar îmbăta nici acasă dacă Marfușca nu ar sta cu gura pe el
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
bine că a cumpărat-o, că pe drum nu a tras decât trei duște din ea, mai mult ca să se încălzească, și că acum nu mai e. încearcă întâi cu binișorul, sugerând chiar o reglare amiabilă, oficială, s-ar putea zice, a situației: "Dumneata Marfa, trebuie că ai văzut unde am pus eu nenorocita aia de sticlă, nu de alta, dar n-aș vrea ca, doamne, păzește, din neatenție să o lovim vreunul din noi și să se răstoarne pe bunătate
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
Marfa nu mai e o biată nevestică, lipsită de experiență, pe care o poți dovedi doar vârându-te în mintea ei, așa cum făcuse ani buni Ivan Mihailovici rezolvând situații dintre cele mai delicate prin simpla intrare în pielea personajului: "să zicem că eu aș fi Marfa Stanilova, ce-aș face eu dacă el, adică tot eu, ar veni acasă, ușor afumat cu o sticlă din care am luat, adică a luat dumnealui, doar trei duște pe drum, probabil numai ca să se
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
-o!" El nu are însă sentimentul și nici apetența tragicului, așa că propune un armistițiu: Dacă mi-o dai, îți jur că nu o beau toată astă-seară." (...) Marfa Stanilova apăru, ca de obicei, după cel de-al doilea păhăruț. "Car'va'zică e unșpe. Că greu mai trece vremea asta!" gândi Saproșkinov privind la tunica militărească a femeii. Era aceeași de ieri. Și de alaltăieri. Ce s-o mai lungim, era aceeași și de o zi înaintea zilei de alaltăieri. Dintotdeauna Marfa
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
o spăla și p-asta, dar de data aceasta clandestin pentru că sâmbăta era zi de baie pentru familia Cervenkov, familie cu care împărțeau apartamentul de două camere, ivite dintr-o singură încăpere mai mare și un hol). Apartamentul, ca să-i zicem așa, fusese reproiectat printr-un vag perete despărțitor constând dintr-un soi de draperie subțire și jigărită ce atârna pe un cablu de curent electric dăruit de administratorul blocului spre a înlocui sfoara de dinainte ce putrezise: foștii locatarii o
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
am apa mea caldă." Se făceau că nu o aud. A-i atrage atenția că libertate a fost dintotdeauna echivala cu a recunoaște că ei le fură apa caldă. "Dumneata Ivan Mihailovici ar trebui să te străduiești mai mult", îi zisese Marfa Stanilova. Rămase cu gura căscată, nu pentru că era pentru prima dată când Marfa Stanilova avea a-i face o observație, a-i da un sfat, a-i furniza o afirmație prețioasă, ci pentru că, pentru întâia oară. Marfa Stanilova deschidea
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
fișet, descuia lacătul, extrăgea un dosar, mergea la alt fișet, repeta operațiunea până când găsea de cuviință - ce fericit a fost când și-a dat seama că asta e în voința și decizia lui, dar pe la a treia votcă și-a zis "și dacă este numai o părere, dacă altcineva, mai presus de voința și dorința sa îi spune âpentru azi ajunge, Ivan Mihailovici> - că e de ajuns pentru ziua respectivă și i le înmâna Marfei. Ea le lua în brațe, se
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
și, i-a căzut conciul? I-a luat cineva boii de la troică? A transpirat un pic, a putut să ajungă la birou fără să se țină de pereți, nu i-au căzut galoanele - nu că ar avea, dar așa se zice! - că a apărut la rubrica "Așa nu" a revistei satirice de perete "Ghimpele", însă Înălțimea sa nu a avut inimă aia să-i dea vot de blam, și nici să-l trimită, poate în semn de avansare, în Siberia. Așa că
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
să-i dea vot de blam, și nici să-l trimită, poate în semn de avansare, în Siberia. Așa că Siberia, drăguța de ea, a rămas acolo, la ea acasă, frumoasă, mândră și bogată, și fără el. Nicio pagubă, și-a zis Ivan Mihailovici melancolic, și-acolo or trăi oameni, și-acolo s-o găsi vreo sticluță care să-ți aline viața, să ți-o împlinească, și-acolo, dacă ești conștiincios, poți accede la funcționar II, clasa III, ba chiar la mai
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
melancolic, și-acolo or trăi oameni, și-acolo s-o găsi vreo sticluță care să-ți aline viața, să ți-o împlinească, și-acolo, dacă ești conștiincios, poți accede la funcționar II, clasa III, ba chiar la mai mult, își zisese el, când auzise că taigaua siberiană e plină de oameni care au făcut și-au dres, adică de oameni foarte importanți și foarte bine căliți. Toți cei care decretau că au fost acolo se mândreau de cât de puternici, de
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
la noi. e tare bine, de ce să ne încurcăm unul de altul. O neliniște îl mai frisona când se gândea că, totuși, nu are stofă de erou și că nu se va arăta niciodată atât de firoscos ca ăi de zic crunt: "io, io, cetățene, am fost acolo, am fost, mă înțelegi, în Siberia!" Acum se găsea acasă și ofta din greu pe lăvicioara pe care se odihnea înaintea ultimului castravecior mâncat care, măcar că abia se ducea pe gât fără un
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
Neagră, din pustia multă, apăru tata, cu stigmatele �n palme pe una din mîini, era crestată Medalia pentru Spadă și Credință din Al Doilea Război Mondial cum era în tăuri pîn' la brîu, "Să-ți văd mîna iubită", i-am zis " Aici este crucea, aici este spada iar, în asta,-i arcul cu săgeata al cărui vîrf e oțelit în veninul de viperă" "Unde-ai văzut așa stigmate"-l întreb "Sunt din toate războaiele în care-au răpus ai noștri din
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
pirați în jurul șoldurilor drămuind presupusa fericire între microsecunde se stabilise un timp fără timp ale cărui traseuri treceau egal prin povești și prin ochii de carne ai povestitorilor creând iluzia mai bună decât televiziunea că aveau un spațiu privat îi zise te-aș trage din apă de păr și te-aș usca la focul partizanilor din stână dac-ai fi un blues cald și aromitor cu care să îmi blochez timpanul ți-aș spune să mâncăm împreună o casă de păpuși
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
aș vrea să-mi deie Moartea capătul la aț Eu bărbat și tu femeie Sub cerceaf îmbrățoșați Fincă nu este pe lume Miracol minune vis Decît să iubești în spume Locu-acela fix precis!!! P.S. Dragul nostru Anton Pann Mi-a zis c-un surîs complice Pup-o domne fii avan N-o lăsa că-i pitulice Care zboară în tavan Și rămîi citind pe Nietzsche...
Cântec de zvâc și alean În cinstea lui Anton Pann by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9812_a_11137]
-
văzut, Dar cine a văzut cum se iubesc Ouăle dintr-o omletă? Două stele să se iubească în timp ce se dezlipesc de pe boltă S-a mai văzut, Dar cine a văzut cum se iubesc Fructele dintr-o salată? De asta vă zic: fără dragoste Nici o sămînță nu are gust, O pui pe limbă ca și cum Ai încerca tăria cucutei. Păianjenul Ai, evadații din moarte în viață Se-agață unul de altul Ca naufragiații care se prind de Resturile corabiei spartă de stînci Ei
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
de Rodica. îmi place să cânt foarte mult muzică populară, cânt pe la nunți. Îs foarte apreciată de public, oamenii din comună și din alte părți mă iubesc. Deci sunt o persoană curată, sunt o persoană care n-aș putea să zic că aș putea fi refuzată de către cineva. Iar perioada mea de copilărie... Deci, eram prietenă mai mult cu fetele, pentru că și eu mă simțeam tot ca o fată. Și cu băieții discutam foarte puțin, deci, nu mergeam la joacă cu
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
mai departe, sau așa... poate că aveam o meserie la ora actuală, sau un serviciu... Iar la vocea care o am, poate că eram văzută tare de către public, și cunoscută. Iar am rămas așa, cânt la nunți, cum am mai zis... Și deci, dacă prin posibilități, prin așa... de stăteam, n-aveam posibilitate să-mi scot un CD, sau să devin cunoscută de către public... Decât așa, numai în Maramureșul care mă cunoaște... Hai, pentru-un mândruț, ardă-l focu^, Hai, mi-
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]