32,577 matches
-
are atîția bani. Aciala a întrebat, atunci, cîți are, iar el i-a răspuns: „Am cîți am!” în fine, Aciala a cedat din preț.) S-a dus cu „buruienile” acasă, a făcut ceai și i l-a dat „Bunicii” să bea, dar dînsa nici n-a vrut să audă de așa ceva. „Acum însă, în urmă cu un sfert de ceas - [„Bunica”] a auzit la Radio cît de importante pentru sănătate sînt buruienile și, uite, m-a trimis la «Plafar»”. Înciudat de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
facem cîțiva pași împreună. M-a însoțit pînă dincolo de Hotelul „Dumbrava”, unde era cazat, pentru a mă convinge să mă întorc la festivitatea de la Sala Ateneu, pe care tocmai o părăsisem în speranța că gestul va fi remarcat. „Nu ca să bei, ci ca «să faci față», să fii văzut.” Mi-a subliniat cît de grele sînt timpurile și că „lumea a devenit mai parșivă”. Orice greșeală, orice lipsă de tact e prompt speculată. Pentru a fi mai convingător, mi-a dat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
renunț la hotărîrea luată. Sînt consecvent, nu îndărătnic. N-am fibră de diplomat... Nu oricine are puterea de a disocia între etic și estetic, între viciu și eficiența profesională. În provincie, asemenea oameni sînt foarte rari. Aci un poet care bea e doar un „bețiv”. Cînd să-i judece opera, majoritatea nu pot trece dincolo de această etichetă. Dacă e și „curvar”, creditul lui scade aproape de zero. Deși nu fac parte din nici una dintre „tagme”, le-am fost, nu o dată, avocat din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la Casa Albă și i-au cerut președintelui să-l îndepărteze de la conducerea armatei. Lincoln a raționat pe loc și corect. Replica sa a fost o întrebare ironică: „N-ați putea să-mi spuneți și mie ce marcă de whisky bea Grant, ca să trimit cîteva barile și celorlalți generali?”, care, militari sobri, se înțelege, beau numai apă, dar nu aveau succesele celui reclamat. Cu aceasta, el a subliniat inadecvarea punctului de vedere care leagă între ele lucruri ce nu sînt în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Lincoln a raționat pe loc și corect. Replica sa a fost o întrebare ironică: „N-ați putea să-mi spuneți și mie ce marcă de whisky bea Grant, ca să trimit cîteva barile și celorlalți generali?”, care, militari sobri, se înțelege, beau numai apă, dar nu aveau succesele celui reclamat. Cu aceasta, el a subliniat inadecvarea punctului de vedere care leagă între ele lucruri ce nu sînt în raport direct de cauzalitate. *Cînd sînt calm, îmi recunosc cu greu suferințele psihice notate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o vorbă de încurajare, obișnuita minciună că arată bine sau barem că s-a mai îndreptat față de cum era cu o lună-două înainte. Cred că e mîhnit și derutat de golul din jurul său. Ingrați, chiar și cei ce i-au băut vinul îl privesc ca pe o stafie. Vasile Florea, care a deschis vernisajul, a salutat prezența vicepreședintelui de la Cultură, tovarășul Donea, fostul student al lui Gr.V.C., dar n-a catadicsit să spună că în sală se află și cel care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
însuși mare amator de dans, îi străluceau ochii cînd îi privea pe alții cum învîrt femeile pe „ringul” din mijlocul cantinei. Despre una care dansa frumos a zis: „Asta-i ca o fîntînă cu apă multă”. A mers imediat să bea și el din ea. *Politica literară a celor de la Consiliul Culturii are, din ce în ce mai des, două fețe, mai multe măsuri și un mers în zigzag. Ieri, pe un ton imperativ, a fost blocată publicarea paginii despre Mircea Eliade. Le am comunicat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
partidul” (echivalentă cu o evidențiere, bună pentru acum și pentru cîndva), pentru alții onorariul, din păcate tot mai scăzut. Pot totuși cumpăra o pereche de ciorapi pentru amantă sau doi litri de vin la restaurantul „Bistrița”, în buricul tîrgului, unde bea o lume mai spălată, sau... covrigi pentru neveste! *La BBC (11 ianuarie 1987), s-a citit un prim articol din „Le Figaro” despre „România la ora delirului”, cu referiri la „proiectele faraonice ale Președintelui”, „distrugerea Bucureștiului” și a satelor prin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Și tot el adaugă: „Dar las că nici N. nu-i mai breaz: o minte cît poate. De fapt, se minte și se înșală pe sine. E amuzant să-l auzi cum povestește despre tertipurile la care recurge ca să poată bea: și-a confecționat un bidon cu fund dublu, în care-și ascunde sticlele de votcă. Cînd nu găsește motive plauzibile să plece în oraș, iese pe balcon pentru o treabă oarecare, inventată ad-hoc, suge din rezervă, și se întoarce criță
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
douăzeci de ani de cînd e terminat. L-a pierdut dorința de a deveni scriitor total și universal. Am mers să-l văd, pe el și pe Simone de Beauvoir, acum cîteva zile. Simone mi-a povestit că el a băut șapte pahare de whisky. A sfîrșit prin a declara: «Sînt Dumnezeu!» știi care a fost aposteriori comentariul său: «Am crezut cu adevărat că eram Dumnezeu...» și nu se întîmpla prima oară cînd o asemenea credință punea stăpînire pe el”. „Credință
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
om”. *Înfuriat de sancțiunile primite ieri, Nanianu mi-a spus, încă de dimineață (altminteri, desigur, n-ar fi făcut-o), că G. și-a exprimat intenția de a mă da afară din redacție: „și, dom’ Călin, nici nu era beat, băuse doar o bere!” Păream, probabil, destul de liniștit, de aceea a adăugat: „Să știi că avertismentul de a nu vorbi despre lucrurile discutate la crîșmă la asta se referea”. Informația sa mi-a fost confirmată, indirect, de Sp.: G. le-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și cu el”. Scena întoarcerii de la botez mi-a fost povestită de mai multe ori de însăși nașa și de Mămuca, de fiecare dată cu amuzament. Simțind nevoia să se cinstească, au intrat în crîșma de La Vale, unde, ca să poată bea, m-au așezat pe o masă lîngă tejghea. Apoi, luîndu-se cu vorba, au ieșit și au pornit spre casă. Cînd au ajuns aproape de Cabinet (actualul cămin cultural), care e situat cam la un kilometru mai sus, nașa a simțit că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cred, că-ți va bolborosi, pe neașteptate, într-o sală de teatru sau de concerte, nu te a neliniștit perspectiva de a merge cu trenul, avionul, mașina și de a avea nevoie imperioasă de closet. Ai mîncat de toate, ai băut orice. Un stomac nesigur îți reduce aria de manifestări și te face să pari mai puțin sociabil. Din cauza lui am devenit un sedentar și (aproape) un solitar. E un handicap greu de mascat în public. Cînd cel de lîngă tine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Scena e caracteristică nu numai pentru lipsa de convingere a celor doi, ci și pentru duplicitatea la care sînt constrînși numeroși intelectuali. *A stîrnit haz în redacție gluma (un joc de cuvinte) lui Costin: „Cine vorbește prea mult dă de băut; cine vorbește prea puțin dă de bănuit!” Sporici a rîs și el, însă, după ce s-a terminat ședința, auzind pe cineva că o repetă, l-a caracterizat astfel pe autor: „Tipul are toate elementele să fie om întreg, dar nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
zăpezii. De ce n-aș spera? *Snovosul Victor Mitocaru alternează seria anecdotelor de la Pîngărăcior (satul său natal) cu cele despre Calimandric, al cărui imitator perfect este. Ultima despre acest „personaj” (multora simpatic, nu și mie) e următoarea. Venit cu întîrziere și băut bine la recepția dată de Comitetul Județean participanților la un simpozion al naturaliștilor, C. a nimerit în fața academicianului Radu Codreanu și a soției acestuia, care, la un moment dat, a făcut observația că nu se atinge de vin, crezîndu-l un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
soției acestuia, care, la un moment dat, a făcut observația că nu se atinge de vin, crezîndu-l un timid. „știți, doamnă, - i-a răspuns bătrînul cotoi, cu afectare, umezindu-și buzele - noi oamenii politici nu avem privilegiul celorlalți de a bea un pahar, de a ne uita la o femeie frumoasă. (Doamna, fiind din această categorie, a roșit.) Noi organizăm acțiuni etc.” Vrăjeli ieftine, de impostor! Ceilalți rîd pe rupte, eu, deși le sesizez comicul, nu pot rîde. *Trebuie să aștept
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu friptură, ouă, cozonac” și „lăzi cu băutură (vin, bere, cico)”. În timp ce ai lui „s-au dus la biserică să stea cu lumînarea-n mînă”, el a făcut „o instalație de răcit vinul în pîrîu”. Pînă s-au întors, a și băut „un kil sau două”. A luat cu el și grătarul, ca „să se simtă în aer miros de mici”. La ducere sau la întoarcere (nu-mi amintesc bine), trecînd prin Zănești, unde sătenii obișnuiesc să pună de-a latul șoselei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că a fost pus în comparație cu unul deja plecat pe lumea cealaltă, Sp. a încercat să taie discuția, pomenindu-l nu tocmai de bine pe cel dispărut, deși habar n-avea cine a fost: „Ăsta a dat de mîncat și de băut la atîția, de aici elogiile”. Nu știu dacă are dreptate, dar oricum lipsa măsurii e indiscutabilă. Nu poți să nu observi deșănțarea „nomenclaturiștilor” noștri. Ei vor „locuri în față” și în cimitir (adică în partea dinspre stradă), fac piramide din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Adam ăsta?” înainte de Crăciun, a mers cu el și cu alți cîțiva scriitori băcăuani la Răcăciuni. Acolo au petrecut în casa poetesei L.M., fostă elevă de-a sa la Liceul Pedagogic, nevasta milițianului din comună. După ce a mîncat și a băut bine, A. s-a lansat în apostrofări și aprecieri ofensatoare la adresa unora de față și a altora absenți. Fiu de popă, nu știe, pare-se, că „la ospățul vinului” nu trebuie să „mustri pe aproapele tău”. Despre el (Neagu), de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
s-a găsit unul care să-i înțeleagă oful, E.V. a schimbat din nou subiectul. În urmă cu o săptămînă a fost la înmormîntarea tatălui Florinei Cercel; cunoscuta actriță e vara sa. În cimitirul Ghencea, pe „o vreme nasoală”, a băut pentru prima dată votcă „Smirnov”, americană! E.V. e dintre cei care, atunci cînd începe o poveste se ambalează, nu se lasă pînă n-o termină. Astfel, am aflat că groparii, beți de-a binelea, erau să răstoarne mortul, că la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
poartă cu ei farfurii mari, care se transformă uneori în troace. *Cojocaru mi-a spus că Gr.V. Coban vorbea compătimitor, cu o nuanță de dispreț de traiul modest al lui I.Gr.: „Mănîncă numai cartofi!” El mînca fripturi de porc și bea vinuri selecte. Se simțea puternic, sigur de sine, mai dezbrăca și cîte o fată. Colegul său arăta puțin la trup, îngîndurat și sceptic. Gr.V. Coban a murit de trei ani, în timp ce I.Gr. nu numai că trăiește, dar pare a avea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Din dinți, din măsele, / Din toate încheieturile rele, / Sting diocherile/și toate căscările, / Toți ochii cei răi,/și gurile cele rele, / Să n-aibă ochi a-nholba / și gură a striga / Asupra luiî / Descîntecul meu / Leacul de la Dumnezeu». Bolnavul trebuie să bea din apa descîntată, pe nemîncate, trei zile: luni, miercuri, vineri”. Mai complicat, „descîntecul de ursită” are o desfășurare care i-ar putea face invidioși pe nuveliștii noștri amatori de pitoresc folcloric: „în afară de ulciorul cu apă neîncepută, nefericita trebuie să mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
amîndouă de mîini și dănțuiesc goale în jurul focului pînă ce aud primul cîntat de cocoș, semn că vraja s-a terminat. Din clipa aceea, fug să iasă cît mai repede din pădure, să nu le apuce ziua. Fata trebuie să bea apa din ulcior, pe nemîncate, nouă vineri la rînd”. Cum lesne se poate observa, în această versiune sînt mai multe lucruri în plus, dar lipsește momentul căutării în oglinda apei a chipului celui (sau celei) dorit(e). *Mătușa Aneta mi-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
rămîne altceva de făcut decît să așteptăm să moară?”, mă întreabă A. contrariată. „Cam așa ceva”, îi răspund. *Sînt zile cînd doi ori doi nu fac patru. Am dormit chiar un pic mai bine decît ieri, am mîncat aceeași mîncare, am băut aceeași cafea (cu înlocuitori), dar starea mea e diferită. Mă simt fără putere, dezarticulat, cu o senzație de dezgust. Pînă și relația cu obiectele mi se pare alta: cartea pe care o am în mînă e grea, aspră, creionul n-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ca să ne vizitați. Brașovul e minunat! Am auzit că Suceava a luat un mare avânt. Civilizat a fost Întotdeauna, dar spațiul era restrâns. Eu Îl cunoșteam din timpul ocupației austriece, când mama mea pleca cu ordonanța 126 la târguieli și bea bere neagră. Din 100 lei, cumpăra un palton imitație astrahan, și altele și Îi mai rămânea pentru 2 stânjeni de lemne!! La toți dorim multă sănătate și cele mai frumoase realizări. Marie și Evsei Kalmicov 124 La „Galerie” nu puteam
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]