30,054 matches
-
apariție, tema este expusă în pp, iar la reluare (măsurile 9-14) apare ca un ecou, fiind notată più pp. Tema a2 se întinde între Animez și următorul a tempo (măsurile 15-22), formând o perioadă de opt măsuri. Aici, materialul tematic, expus de violoncel și violă, este o melodie în pizzicato, construită pentatonic, pe sunetele: mi - sol - la - si - re, peste care este suprapus stratul ornamental asigurat de cascada sonoră de acorduri și arpegii ascendente și descendente realizate de harpă. Tema a1
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
si - re, peste care este suprapus stratul ornamental asigurat de cascada sonoră de acorduri și arpegii ascendente și descendente realizate de harpă. Tema a1 este reluată puțin modificat (măsurile 23-36), fiind prezentată simultan în două ipostaze diferite, dar asemănătoare: harpa expune cruzic o variantă augmentată ritmic, în flajolete, fiind dublată de violoncel și contrabas, iar restul orchestrei reia expunerea originală - anacruzică.Tema a1 este reluată identic de orchestră, noutatea apărând la harpă în măsurile 31-36, sub forma unor ghirlande sonore cu
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
harpă și una armonică - acordul de do major al orchestrei - care realizează un diminuendo orchestral și dinamic. Refrenul (măsurile 93-108) revine concentrat la tema a1 în varianta inițială, fiind format din două perioade. În prima perioadă (măsurile 93-100) tema este expusă de orchestră, iar harpa realizează o linie ornamentală, iar în perioada a doua (măsurile 101-108) este diferită de prima, având un profil dinamic contrastant. Aici orchestra continuă dezvoltarea tematică pe alte armonii, iar harpa schimbă complet registrul, desfășurând arpegii descendente
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
calando se aduce brusc un tempo mai rapid, de fapt cel mai rapid tempo din toată lucrarea 10 Tempo I (Un peu plus mouvmenté), având ca avantaj atragerea atenției și creșterea interesului ascultătorului. Refrenul (măsurile 217-232) revine pentru ultima oară, expunând tema a1 aproape identic cu prima sa apariție. Tema este încredințată orchestrei, iar harpa o însoțește, realizând o variațiune acordică pe armonii complementare, și apogiaturi cu rol coloristic și dinamizator, menite să dea un caracter vesel întregului discurs muzical. La
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
menite să dea un caracter vesel întregului discurs muzical. La reperul 6 începe Coda- secțiune ce reprezintă o încununare a tot ceea ce s-a petrecut pe parcursul celor două Dansuri. Prima storfă este construită pe elemente din tema a1 augmentate ritmic, expuse de orchestră, în timp ce harpa are mers acordic, constituind o variațiune ritmică a temei orchestrei. În strofa a doua(măsura 154) orchestra cântă o pedală de re, în timp ce harpa desfășoară arpegii largi pe acordul de re minor cu sunete adăugate. Aceste
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
ale aristocraților maghiari care au emigrat din Austro-Ungaria în Anglia în acea perioadă. Károly Brocky a fost începând din anul 1839 un exponent al Royal Academy, al Institutului Britanic și al Societății Pictorilor Acuareliști, devenind membru din anul 1854. A expus trei lucrări în cadrul expoziției desfășurată în cadrul Academiei de Artă din Viena în anul 1834. În anul 1839 a participat la Expoziția Academiei Regale ți a expus pentru prima oară la Institutul Britanic în anul 1840. A făcut călătorii de studii
Károly Brocky () [Corola-website/Science/335545_a_336874]
-
al Institutului Britanic și al Societății Pictorilor Acuareliști, devenind membru din anul 1854. A expus trei lucrări în cadrul expoziției desfășurată în cadrul Academiei de Artă din Viena în anul 1834. În anul 1839 a participat la Expoziția Academiei Regale ți a expus pentru prima oară la Institutul Britanic în anul 1840. A făcut călătorii de studii la Paris și Viena în 1844 și în Dresda și Berlin în anul 1846. A devenit un pictor renumit în Ungaria și picturile sale au fost
Károly Brocky () [Corola-website/Science/335545_a_336874]
-
pentru prima oară la Institutul Britanic în anul 1840. A făcut călătorii de studii la Paris și Viena în 1844 și în Dresda și Berlin în anul 1846. A devenit un pictor renumit în Ungaria și picturile sale au fost expuse la Kunsthalle din Budapesta. O mulțime din pânzele realizate de către Károly Brocky se regăsesc în colecții private, la Muzeul Britanic din Londra, la Viktoria și Albert Museum și la Muzeul Național Maghiar din Budapesta. Károly (Charles) Brocky este considerat ca
Károly Brocky () [Corola-website/Science/335545_a_336874]
-
și Ludovic Dolinski. Pe firmamentul expoziției s-a afișat caricatura lui Constantin I. Stăncescu, realizată de Nicolae Petrescu. S-a tipărit și un catalog al expoziției care avea la introducere manifestul: Catalogul conținea o listă a lucrărilor care s-au expus, după cum urmează: Ștefan Luchian a participat cu 15 lucrări, Nicolae Petrescu cu 42 de „Desenuri și caricaturi” și Nicolae Vermont a expus 80 de tablouri. Ultima pagină a catalogului avea tipărită caricatura lui Stăncescu, care era reprezentat cu urechi de
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
un catalog al expoziției care avea la introducere manifestul: Catalogul conținea o listă a lucrărilor care s-au expus, după cum urmează: Ștefan Luchian a participat cu 15 lucrări, Nicolae Petrescu cu 42 de „Desenuri și caricaturi” și Nicolae Vermont a expus 80 de tablouri. Ultima pagină a catalogului avea tipărită caricatura lui Stăncescu, care era reprezentat cu urechi de faun și un cap mare și deformat, acoperit cu un joben imens ( ). Acesta era portretul celui care conducea după bunul plac catedra
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Furnica", "Zeflemeaua", "Adevărul", "Războiul", "Drapelul" și "Țivil-Cazon". Ștefan Luchian a fost un bun prieten al lui Nicolae Petrescu-Găină. Cei doi au organizat în anul 1904 o expoziție la Ateneul Român: Nicolae Petrescu cu ocazia expoziției din 1904 a reușit să expună doar 25 de caricaturi din cauza mașinațiunilor pe care Constantin I. Stăncescu le-a făcut pe lângă conducerea Ateneului pentru închiderea evenimentului. C.I. Stăncescu a argumentat acțiunea sa prin faptul că el și "marele public" considerau caricatura un gen minor al artelor
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
sau „"contele de Brăila"” așa cum Vermont se autointitula. Nicolae Petrescu-Găină și-a câștigat toată viața existența din vânzarea caricaturilor pe care le realiza. Lucrările le publica prin revistele satirice și ziarele cotidiene sau periodice ale timpului său. Multe lucrări le expunea și le vindea în Cafeneaua Imperial (fostă Kubler), Fialkowski, Terasa Otetelișeanu sau Capșa, care aveau, astfel, toți pereții plini de caricaturile oamenilor politici ai zilei. Cu banii încasați își plătea chiria și traiul zilnic. Se știe că adesea plătea consumația
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
caricaturistul Petrescu a rămas același boem incurabil, dar numărul de caricaturi pe care le-a făcut s-au împuținat, nu mai erau așa de numeroase ca înainte. Nicolae Petrescu-Găină a fost membru asociat al Societății "Tinerimea artistică", dar nu a expus niciodată în expozițiile pe care aceasta le-a organizat. În schimb Petrescu a expus, în perioada 1921 - 1926, în cele cinci sau șase saloane ale umoriștilor care au avut loc în București alături de Ion Bărbulescu (B'arg), Victor Ion Popa
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
a făcut s-au împuținat, nu mai erau așa de numeroase ca înainte. Nicolae Petrescu-Găină a fost membru asociat al Societății "Tinerimea artistică", dar nu a expus niciodată în expozițiile pe care aceasta le-a organizat. În schimb Petrescu a expus, în perioada 1921 - 1926, în cele cinci sau șase saloane ale umoriștilor care au avut loc în București alături de Ion Bărbulescu (B'arg), Victor Ion Popa, Camil Ressu, Nicolae Tonitza, Iosif Iser, Ion Theodorescu-Sion, Francisc Șirato și alții. În ianuarie
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Nud de femeie". Petrescu a susținut opinia că acel tablou era în realitate un studiu executat de Alexandru Mihăilescu în anii de școală. În cele din urmă ipoteza lui Petrescu a fost adevărată și falsul demascat. Din anul 1928 a expus trei ani consecutivi la "Salonul de desene și gravuri". În ultima perioadă a vieții, Nicolae Petrescu nu a mai putut să-și asigure existența din vânzarea de caricaturi și a trebuit să-și găsească un alt mijloc de întreținere. El
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
final doar le citea și apoi le vindea în pagubă. Nu a părăsit niciodată caricatura pe care a practicat-o permanent, dar publica din ce în ce mai rar. Lucrările pe care le realiza le făcea să circule din mână în mână sau le expunea în anticariatul său. El putea fi văzut aproape zilnic la cafeneaua Capșa sau la Corso, îmbrăcat impecabil cu haine curate deși nu erau noi. Era suplu, cu țigara în colțul gurii și mustața neagră ca tăciunele. Caricaturistul Petrescu-Găină s-a
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
un caz de piraterie gogol, adusă în atenția sa de mentorul său Tzaddik. Isidore este un student la arhitectură în vârstă de doar zece ani marțieni, dar și-a format deja reputația unui detectiv cu fler. Totuși, cazul acesta îl expune unei faime nedorite într-o societate a Închisorii în care fiecare om rămâne ascuns discret în spatele unui nor gevulot, pentru a evita violarea intimității de către alte persoane. Notorietatea îi aduce în atenția unui nou client, milenarul Christian Unruh. Acesta vrea
Hoțul cuantic () [Corola-website/Science/335565_a_336894]
-
îi oferă președintelui un sistem competitiv. Președintele are cea mai mare putere, controlul e mult mai mare e mai implicat, are acces la o gama mai variată de idei, dar solicită mai mult timpul președintelui și în același timp îl expune pe președinte la informații subiective. Competiția între consilieri se desfășoară și pe această dimensiune. Sistemul colegial are multe avantaje. Gândirea de grup apare mai greu președintele este apărat prin acest mod de a lua decizii, este un proces care place
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
cum erau hopliții, în luptele corp la corp, cnemidele acopereau ansamblul părții inferioare din față a gambelor, de la glezne până deasupra genunchilor și completau armamentul defensiv constituit din aspis (scut), cuirasă / platoșă și cască, nelăsând astfel nicio parte a corpului expusă adversarului. Pentru hopliți, cetățeni proveniți din primele trei clase censitare la Atena, cnemidele trebuiau să fie procurate, ca și restul armamentului, pe cheltuiala fiecărui luptător. Aceste elemente de protecție ale gambelor sunt amintite în cântul I al Iliadei de Homer
Cnemidă () [Corola-website/Science/335678_a_337007]
-
Isus Cristos. În mijlocul altarului este o fereastră, cu zăbrele aurite, în care se face expunerea Soarelui în fața călugărițelor. În fiecare an, în Joia Mare, se face acolo un altar al Sfântului Sacrament... până în Vinerea Mare. De asemenea, în calamitățile publice se expune Sfântul Sacrament în această capelă și se face rugăciune de 40 de ore. Tot cucernica noastră stareță a instituit expunerea [Sfântului Sacrament] în ziua de reînnoire a voturilor, care se face la Juvigny în a opta zi a lui iunie
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
tutelară a abației” fuseseră multiplicate de către cea „care a luat numele de Scolastica când și-a depus votul de viață de mănăstire”... La îndemnul său, călugărițele se rugau în fața raclei care conținea osemintele acesteia, și, în momentele de „primejdie, ea expunea brațul victorios al acestei mari sfinte pe altarul corului călugărițelor... Ea a pus să se compună o liturghie specială pentru ziua sărbătorii [sfintei Scolastica] și o alta pentru ziua Strămutării sale... Ea a obținut un ordin de suspendare a lucrului
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
camerele, galeriile lor”, ca și pensionarele (domnișoarele de la pension), ca și surorile folosite în treburile gospodărești, novicele și călugărițele din cor, care trăiau, toate, în „locurile în care își aveau activitățile,” cu curți și claustre. La nivelul inferior al abațialei, expus la soarele amiezii, în jurul unei grădini cu latura de 20 de metri, împărțite în alte 4 grădini pătrate, marele claustru cu arcade, acolo unde se sprijinea de biserică, era pardosit cu un rând de morminte. În acest loc, dedicat stării
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
casa și despre care stareța își consulta călugărițele. Călugărițele vocale (care și-au depus jurământul, din strană, și maicile) își exprimau votul, punând într-o cutie un "bob de bob" pentru consimțământ sau un "bob de mazăre" pentru un refuz. Expus spre Sud, alături de sala consiliului și lângă bucătării, cu pardoseala din teracotă, se afla refectoriul, vast, cu un Crist și o mică statuie la capătul meselor călugărițelor, care au un tacâm și o ceașcă de faianță, cu clondir și farfurie
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
dijmă din vin.. Aceste hambare și remize erau umplute cu putinele, butii, butoaie mari și sticle. Viile de la Juvigny erau de departe cele mai importante din întreaga regiune, iar cele ale abației ocupau cea mai mare parte din coasta abruptă expusă spre Sud, chiar în fața locuinței portarului. O inscripție gravată pe o placă de plumb, găsită în fundațiile unuia din zidurile teraselor unde se etaja podgoria, ne informează: „I[sus] M[aria] I[osif] o cruce B[enedict] S[colastica]. Aceste
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
mănunchiuri de vreascuri” ! O parte din această mică clădire mai există și astăzi. Era, pentru vietățile din curtea de păsări, un spațiu vast situat în Nordul grădinii de zarzavat, la adăpostul zidului celui înalt de 6 metri, lângă care erau expuși căldurii Soarelui arbori în spalier. În centru se înălța un porumbar hexagonal, plin de găuri, rezervat creșterii porumbeilor, a căror carne fină era foarte apreciată. Cele două cotețe de găini, mai mici și la mică înălțime, adăposteau păsări de curte
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]