30,710 matches
-
deplasat spre sud-est, spre Vlissingen, în vreme ce forța principală a ataca spre nord-est pentru curățare de forțe inamice a jumătății nordice a insulei Walcheren și pentru realizarea joncțiunii cu militarii canadieni care cuceriseră un cap de pod pe partea estică a insulei. Luptele au continuat până pe 7 noiembrie. În cele din urmă, luptele s-au încheiat pe 8 noiembrie, când vehiculele amfibii blindate au intrat în Middelburg, capitala insulei Walcheren. În acest timp, Divizia a 4-a blindată canadiană a continuat înaintarea
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
cu militarii canadieni care cuceriseră un cap de pod pe partea estică a insulei. Luptele au continuat până pe 7 noiembrie. În cele din urmă, luptele s-au încheiat pe 8 noiembrie, când vehiculele amfibii blindate au intrat în Middelburg, capitala insulei Walcheren. În acest timp, Divizia a 4-a blindată canadiană a continuat înaintarea prin Bergen-op-Zoom spre Sint Philipsland, unde a reușit să scufunde mai multe vase germane în portul Zijpe. După ce căile de acces spre Antwerp au fost eliberate, faza
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
și escadra din Rochefort, cu 7 nave de linie și nave auxiliare, mărind flota combinată a lui Tourville la 44 nave de linie, plus nave auxiliare în total 70-80 ambarcațiuni. Între timp flota aliată se aduna la St. Helens lângă Insula Wight; viceamiralul Escadrei Roșii Sir Ralph Delaval sosise la St. Helens la 8 mai; a doua zi i s-a alăturat Richard Carter, care fusese în vestul Canalului escortând un convoi și ducând trupe în Guernsey. Olandezii trimiseseră o flotă
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
și "Saint-Louis" 64) și care au fost eșuate la La Hogue cu o zi înainte. Navele au fost puse pe uscat în 2 grupuri pe plaja întinsă pe ambele părți ale orașului. Pe plaja din Nord, între oras și mica insulă mareică Tatihou, se aflau "Ambitieux" 96 (nava lui Villette Mursay și Tourville), "Merveilleux" 90 (d’Amfreville), "Foudroyant" 84 (Relingue) și "Magnifique" 86 (Coetlogon). Împreună cu ele era și mai micul "St Philippe" 84 iar mai departe spre mal pe Tatihou era
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
Acest articol prezintă canalele din Murano, insulă a Lagunei Venețiene (Italia). Murano este format din șapte insule distincte, repartizate în două grupe: Murano este situat în Laguna Venețiană. Zonele maritime care îl mărginesc poartă următoarele nume: Cele două grupuri de insule care formează Murano sunt separate de
Lista canalelor din Murano () [Corola-website/Science/333497_a_334826]
-
Acest articol prezintă canalele din Murano, insulă a Lagunei Venețiene (Italia). Murano este format din șapte insule distincte, repartizate în două grupe: Murano este situat în Laguna Venețiană. Zonele maritime care îl mărginesc poartă următoarele nume: Cele două grupuri de insule care formează Murano sunt separate de un canal principal, Canal Grande di Murano, care este orientat
Lista canalelor din Murano () [Corola-website/Science/333497_a_334826]
-
Acest articol prezintă canalele din Murano, insulă a Lagunei Venețiene (Italia). Murano este format din șapte insule distincte, repartizate în două grupe: Murano este situat în Laguna Venețiană. Zonele maritime care îl mărginesc poartă următoarele nume: Cele două grupuri de insule care formează Murano sunt separate de un canal principal, Canal Grande di Murano, care este orientat de la vest la est. El este format din trei secțiuni: Celelalte canale, mai mici, sunt următoarele:
Lista canalelor din Murano () [Corola-website/Science/333497_a_334826]
-
degli Ognissanti") este un edificiu religios romano-catolic situat în sestiere Dorsoduro din orașul italian Veneția. În 1400, pe terenul ocupat în prezent de către biserica se afla o mănăstire de călugărițe cisterciene care s-au mutat aici după abandonarea forțată a insulei Torcello, devenită insalubră. În anul 1472 a fost construit aici un ospiciu cu o biserică învecinată reprezentată, de asemenea, pe planul Veneției alcătuit de Jacopo de' Barbari în 1500 și care a fost înlocuită în 1505 de actuala clădire, sfințită
Biserica Tuturor Sfinților din Veneția () [Corola-website/Science/333512_a_334841]
-
Lido — sau — este un cordon litoral lung de 11 km din Veneția (nordul Italiei); aici locuiesc aproximativ 20.000 de rezidenți. Festivalul Internațional de Film de la Veneția are loc la Lido în luna septembrie a fiecărui an. Insula conține trei localități. Lido, în partea de nord, este locul unde are loc Festivalul Internațional de Film, unde se află Grand Hotel des Bains, Cazinoul din Veneția și Grand Hotel Excelsior. Malamocco, în centru, a fost prima și, pentru o
Lido di Venezia () [Corola-website/Science/333515_a_334844]
-
Malamocco, în centru, a fost prima și, pentru o lungă perioadă de timp, singura așezare. Aici a fost la un moment dat domiciliul dogilor din Veneția. Alberoni, la capătul sudic, conține un teren de golf. Autobuze publice frecvente străbat lungimea insulei de-a lungul străzii principale. Cel puțin jumătate din partea adriatică a insulei este o plajă de nisip, o mare parte a ei aparținând diferitelor hoteluri care găzduiesc turiști vara. Printre acestea se află renumitul Excelsior și Des Bains, locul unde
Lido di Venezia () [Corola-website/Science/333515_a_334844]
-
timp, singura așezare. Aici a fost la un moment dat domiciliul dogilor din Veneția. Alberoni, la capătul sudic, conține un teren de golf. Autobuze publice frecvente străbat lungimea insulei de-a lungul străzii principale. Cel puțin jumătate din partea adriatică a insulei este o plajă de nisip, o mare parte a ei aparținând diferitelor hoteluri care găzduiesc turiști vara. Printre acestea se află renumitul Excelsior și Des Bains, locul unde se petrece acțiunea romanului clasic "Moarte la Veneția" al lui Thomas Mann
Lido di Venezia () [Corola-website/Science/333515_a_334844]
-
se află renumitul Excelsior și Des Bains, locul unde se petrece acțiunea romanului clasic "Moarte la Veneția" al lui Thomas Mann, acum în curs de renovare majoră. Aceste plaje sunt private, deși spre capetele de nord și de sud ale insulei sunt două plaje publice enorme. Marea Adriatică este destul de curată și de caldă, ideală pentru copii, doar cu meduze care perturbă ocazional înotul. Centrul insulei este Gran Viale Santa Maria Elisabetta, o stradă largă de aproximativ 700 m lungime, care duce
Lido di Venezia () [Corola-website/Science/333515_a_334844]
-
de renovare majoră. Aceste plaje sunt private, deși spre capetele de nord și de sud ale insulei sunt două plaje publice enorme. Marea Adriatică este destul de curată și de caldă, ideală pentru copii, doar cu meduze care perturbă ocazional înotul. Centrul insulei este Gran Viale Santa Maria Elisabetta, o stradă largă de aproximativ 700 m lungime, care duce de la lagună și stația de vaporetto (autobuz nautic) pe de-o parte la mare pe de altă parte. Ea găzduiește hoteluri, magazine și restaurante
Lido di Venezia () [Corola-website/Science/333515_a_334844]
-
apropiere au făcut stațiunea Lido faimoasă în întreaga lume. Lido a fost, de asemenea, renumit pentru bordelurile sale în prima jumătate a secolului al XX-lea. Facilitățile majore de plajă, hotelurile și vilele private de vară au rămas inima unei insule care este încă cunoscută sub numele de "Insula de Aur". În anii 1960, dezvoltarea economiei italiene de după război a creat un boom imobiliar pe insulă și mulți venețieni s-au mutat la Lido pentru a beneficia de infrastructura sa modernă
Lido di Venezia () [Corola-website/Science/333515_a_334844]
-
lume. Lido a fost, de asemenea, renumit pentru bordelurile sale în prima jumătate a secolului al XX-lea. Facilitățile majore de plajă, hotelurile și vilele private de vară au rămas inima unei insule care este încă cunoscută sub numele de "Insula de Aur". În anii 1960, dezvoltarea economiei italiene de după război a creat un boom imobiliar pe insulă și mulți venețieni s-au mutat la Lido pentru a beneficia de infrastructura sa modernă. Termenul Lido, provenind inițial de la această insulă, este
Lido di Venezia () [Corola-website/Science/333515_a_334844]
-
-lea. Facilitățile majore de plajă, hotelurile și vilele private de vară au rămas inima unei insule care este încă cunoscută sub numele de "Insula de Aur". În anii 1960, dezvoltarea economiei italiene de după război a creat un boom imobiliar pe insulă și mulți venețieni s-au mutat la Lido pentru a beneficia de infrastructura sa modernă. Termenul Lido, provenind inițial de la această insulă, este folosit pentru a se referi la anumite tipuri de piscine în aer liber în special în Marea Britanie
Lido di Venezia () [Corola-website/Science/333515_a_334844]
-
de "Insula de Aur". În anii 1960, dezvoltarea economiei italiene de după război a creat un boom imobiliar pe insulă și mulți venețieni s-au mutat la Lido pentru a beneficia de infrastructura sa modernă. Termenul Lido, provenind inițial de la această insulă, este folosit pentru a se referi la anumite tipuri de piscine în aer liber în special în Marea Britanie, iar "puntea Lido" la puntea care duce la o piscină în aer liber de pe un vas de croazieră. De asemenea, el este
Lido di Venezia () [Corola-website/Science/333515_a_334844]
-
piscină în aer liber de pe un vas de croazieră. De asemenea, el este folosit pentru mai multe locații de coastă din întreaga Italie. Scriitorul de călătorii britanic Robin Robin Saikia a scris o istorie literară, "The Venice Lido", prezentând povestea insulei de la începuturile sale timpurii și până în prezent, publicată de Blue Guides.
Lido di Venezia () [Corola-website/Science/333515_a_334844]
-
situat în sestiere Castello din orașul italian Veneția, la granița cu sestiere San Marco. Are fațada principală între campo Santa Maria Formosa. Campo Santa Maria Formosa este una dintre cele mai mari piețe din Veneția și se află pe o insulă delimitată de canalele Santa Maria Formosa, del Pestrin, di San Giovanni Laterano și del Mondo Novo. Potrivit tradiției, biserica a fost construită în anul 639 de către Sfântul Magnus din Oderzo căruia i-a apărut Fecioara Maria într-o formă vagă
Biserica Santa Maria Formosa din Veneția () [Corola-website/Science/333511_a_334840]
-
(în venețiană "San Làzaro dei Armeni", "Sfântul Lazăr al Armenilor", în "Surb Ghazar") este o mică insulă în Laguna Venețiană din nordul Italiei, situată imediat la vest de Lido. Ea a fost ocupată de o mănăstire armeano-catolică, care este sediul central al Ordinului Mechitarist începând din 1717. Insula a fost unul dintre cei mai centre de cultură
San Lazzaro degli Armeni () [Corola-website/Science/333514_a_334843]
-
Lazăr al Armenilor", în "Surb Ghazar") este o mică insulă în Laguna Venețiană din nordul Italiei, situată imediat la vest de Lido. Ea a fost ocupată de o mănăstire armeano-catolică, care este sediul central al Ordinului Mechitarist începând din 1717. Insula a fost unul dintre cei mai centre de cultură armeană din lume. A fost un important centru de tipărire de cărți armenești în cursul secolului al XVIII-lea. Insula a fost menționată pentru prima dată în sursele venețiene din secolul
San Lazzaro degli Armeni () [Corola-website/Science/333514_a_334843]
-
armeano-catolică, care este sediul central al Ordinului Mechitarist începând din 1717. Insula a fost unul dintre cei mai centre de cultură armeană din lume. A fost un important centru de tipărire de cărți armenești în cursul secolului al XVIII-lea. Insula a fost menționată pentru prima dată în sursele venețiene din secolul al 12-lea. În 1182, Republica Venețiană a cumpărat insula și a stabilit aici o colonie de leproși (spital pentru persoanele cu lepră), deoarece era destul de departe de principalele
San Lazzaro degli Armeni () [Corola-website/Science/333514_a_334843]
-
armeană din lume. A fost un important centru de tipărire de cărți armenești în cursul secolului al XVIII-lea. Insula a fost menționată pentru prima dată în sursele venețiene din secolul al 12-lea. În 1182, Republica Venețiană a cumpărat insula și a stabilit aici o colonie de leproși (spital pentru persoanele cu lepră), deoarece era destul de departe de principalele insule care formează orașul Veneția. Ea a primit numele de la Sf. Lazăr, patronul spiritual al leproșilor. Ea a fost abandonată mai
San Lazzaro degli Armeni () [Corola-website/Science/333514_a_334843]
-
a fost menționată pentru prima dată în sursele venețiene din secolul al 12-lea. În 1182, Republica Venețiană a cumpărat insula și a stabilit aici o colonie de leproși (spital pentru persoanele cu lepră), deoarece era destul de departe de principalele insule care formează orașul Veneția. Ea a primit numele de la Sf. Lazăr, patronul spiritual al leproșilor. Ea a fost abandonată mai târziu și până la începutul secolului al XVIII-lea doar "ruine în dezagregare" au rămas în insulă. În 1700, un călugăr
San Lazzaro degli Armeni () [Corola-website/Science/333514_a_334843]
-
destul de departe de principalele insule care formează orașul Veneția. Ea a primit numele de la Sf. Lazăr, patronul spiritual al leproșilor. Ea a fost abandonată mai târziu și până la începutul secolului al XVIII-lea doar "ruine în dezagregare" au rămas în insulă. În 1700, un călugăr armeano-catolic Mekhitar de Sebastia s-a stabilit la Constantinopol. El s-a mutat în orașul Modon din Peloponez în 1703, după ce a fost forțat să se mute din capitala otomană. În Modon, el a înființat un
San Lazzaro degli Armeni () [Corola-website/Science/333514_a_334843]