30,085 matches
-
energia potențială interioară a unui punct din sistem, factorul formula 199 din expresia energiei potențiale totale apare din cauza faptului că la sumarea după indicii formula 200 și formula 201, fiecare energie potențială apare de două ori, dată fiind relația de simetrie:formula 202. Energia mecanică totală pentru un sistem are sens numai dacă, atât forțele exterioare, cât și cele interioare, sunt potențiale (derivă din energia potențială), caz în care sistemul de puncte materiale se numește "sistem potențial". Pentru un sistem potențial este valabilă teorema conservării
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
pentru un sistem are sens numai dacă, atât forțele exterioare, cât și cele interioare, sunt potențiale (derivă din energia potențială), caz în care sistemul de puncte materiale se numește "sistem potențial". Pentru un sistem potențial este valabilă teorema conservării energiei mecanice totale: Analog momentului cinetic, pentru energia cinetică totală a unui sistem de puncte materiale se poate formula o teoremă care stabilește legătura dintre energia cinetică totală exprimată în sistemul inerțial, energia cinetică totală în raport cu sistemul neinerțial legat de centrul de
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
inclusiv întâlnirea unei tinere verișoare pe nume Ursula în anul 1932 (și probabil multe alte frumuseți inaccesibile), participarea la spectacolul bazat pe "Poveștile lui Hoffman" de Jacques Offenbach (în care un bărbat se îndrăgostește în mod tragic de o păpușă mecanică) și primirea unei cutii cu jucăriile lui vechi. După aceste evenimente, Hans a început să construiască primele sale manechine. Lucrările lui Bellmer constau în sexualizarea explicită a unei păpuși că o tânără față. Acesta incorporase principiul articulației în bilă, fiind
Hans Bellmer () [Corola-website/Science/319734_a_321063]
-
cu autovehicule, aeroportul fiind situat pe Calea Torontalului (DN6), la 3 km de Timișoara. Aeroportul este cunoscut pentru mitingurile aviatice organizate de Consiliul Județean Timiș, care au loc aici. În 2006, cu ocazia împlinirii a 100 ani de la primul zbor mecanic și a 70 ani de activitate neîntreruptă de zbor pe aerodromul aviației utilitare din Timișoara, a avut loc prima ediție a mitingului aviatic de la Aerodromul Timișoara-Vest (Cioca). Ediția a doua a mitingului a avut loc în 1 septembrie 2007, la
Aeroportul Utilitar Timișoara () [Corola-website/Science/319738_a_321067]
-
fost folosite în timpul Ofensivei din Ardeni, fiind înzestrate cu șapte tunuri de asalt Sturmtiger. După Ofensiva din Ardeni, tunurile de asalt Sturmtiger au fost folosite în operațiuni strict defensive pe Frontul de Vest. Majoritatea vehiculelor au fost abandonate din cauza avariilor mecanice și lipsei de combustibil, fiind distruse de către propriile echipaje. Sturmtiger, având o greutate de 68 de tone, consuma 450 de litri de benzină pentru a se deplasa 100 de kilometri. Sturmtiger era capabil să distrugă o clădire folosind o singură
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
armata a decis să le îmbunătățească cu tunuri lungi de 7,5 cm. Toate variantele până la Ausf. F inclusiv aveau 2 mitraliere MG-34 de calibrul 7,92 mm montate coaxial lângă tun, precum și o mitralieră de același tip montată în dreapta mecanicului conductor, în carcasa blindată, manevrată de radistul tancului. De la modelul Ausf. G până la modelul final, s-a folosit o singură mitralieră Maschinengewehr 34 montată coaxial și o mitralieră MG-34 montată în carcasa blindată. De la varianta Ausf. A până la varianta Ausf
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
Lehr, Tiger II era disponibil doar batalioanelor de tancuri grele ("schwere Panzer Abteilung") ale armatei Germaniei nazistă , ori "Waffen-SS". Un batalion standard ("Abteilung") e compus din 45 de tancuri: Unități care au folosit tancurile Tiger II: Au fost două probleme mecanice majore care afectau eficiența tancului Tiger II, scurgeri la sigilii și garnituri.Motorul,transmisia și cutia de viteze care inițial era concepute pentru un vehicul mai ușor.Caseta de direcție era predispusă la defectare Lipsa antrenamentului echipajului amplifica această problemă
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
înainte să fie folosite în luptă, și au fost distruse pentru a împiedica capturarea lor.. Aceste probleme de fiabilitate a fost rezolvate în mare parte cu introducerea continuă a sigiliilor, garniturilor modificate,a pieselor de schimb pentru transmisie,îmbunănătățirea antrenamentului mecanicului conducător și mentenanță suficientă. În statisticile din 15 Decembrie 1944 arată fiabilitatea crescută. 72% din tancurile Panzer IV ,80% din tancurile Tiger II și 61% din tancurilePanther erau operaționale în acea perioadă a anului. Orice probleme care țineau de fiabilitate
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
Pz.Abt. 503) a susținut că a distrus aproximativ 500 de vehicule între ianuarie și aprilie 1945 pe Frontul de Est, cu prețul a 45 de tancuri Tiger II pierdute (majoritatea fiind abandonate sau distruse de propriul echipaj în urma defecțiunilor mecanice sau a lipsei de combustibil). Împreună cu blindajul gros și tunul puternic, tancul Tiger II era în avantaj față de tancurile Aliaților Occidentali și Sovietice care încercau să atace atace frontal. Până la aducerea de peste ocean a tancurilor M26 Pershing în 1945 nici
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
de o simplă „extindere” a tehnologiei curente. Plăcuțele făcute din alte materiale decât siliciul sunt în general indisponibile la dimensiuni de peste 100 mm și au grosimi diferite de plăcuțele de siliciu cu același diametru. Grosimea plăcuței este determinată de rezistența mecanică a materialului folosit; plăcuța trebuie să fie suficient de groasă pentru a-și suporta propria greutate fără a se crăpa pe durata manevrării. În cazul plăcuțelor mai mari rămâne mai puțin spațiu marginal pe laturi (ca procentaj din spațiul total
Plăcuță semiconductoare () [Corola-website/Science/319796_a_321125]
-
regenereze) o senzație acustică complexă; față de un instrument electronic de generație veche, ce-și genera sunetul plecând de la forme elementare sau de la eșantioane înregistrate, îmbogățindu-le succesiv cu efecte, pianul digital cu modele fizice a fost dezvoltat analizând toate componentele mecanice ale pianelor tradiționale, implicate în producerea sunetului. Numărul maxim de note ce pot fi produse simultan ține de domeniul polifoniei. La pianele digitale rebuie făcută diferența dintre polifonia reală și cea teoretică. La primele modele, ce utilizau eșantioane mono, polifonia
Pian digital () [Corola-website/Science/319823_a_321152]
-
este constanta lui Planck redusă. Combinând toate acestea cu termenul potențial, obținem: care ne permite să aplicăm Hamiltonianul sistemelor descrise de funcția de undă formula 7. Aceasta este aproximația uzuală folosită în introducerea din mecanica cuantică, când se folosește formalismul undelor mecanice al lui Schrödinger. Totuși, în formalismul mai general al lui Dirac, Hamiltonianul este implementat ca un operator din spațiul Hilbert la modul următor: Din punct de vedere riguros matematic, presupunerile de mai sus trebuiesc verificate cu grijă. Operatorii din spațiul
Hamiltonian (mecanică cuantică) () [Corola-website/Science/319827_a_321156]
-
orice tip de fibră poate fi utilizat pentru o astfel de țesătură. Avantajele acestei țesături sunt stabilitatea și porozitatea rezonabilă. Ca și dezavantaje se număra draping-ul slab, nivelul înalt de încrețire al fibrelor care provoacă valori relativ joase ale proprietăților mecanice comparativ cu alte țesături. Prin draping se înțelege proprietatea unui material textil de a se mula pe o suprafața complexă. 2. Twill Unul sau mai multe fire de urzeala se țes alternativ peste și pe dedesubtul a doua sau mai
Material compozit () [Corola-website/Science/319059_a_320388]
-
de bătătură, într-o secvență regulată și repetată, astfel încat sa se obțină efectul vizual al unei linii diagonale drepte sau întreruptă, pe fata sau chiar pe dosul pânzei. Avantaje: datorită increțirii reduse, pânza are o suprafață plană și proprietăți mecanice mai bune. 3. Satin Țesătura satin este în principiu o țesătură diagonală modificată pentru a produce câteva intersectări între urzeala și bătătură, pentru a obține un aspect neted, deoarece punctele de legatură nu sunt aranjate continuu. Ca rezultat al asimetriei
Material compozit () [Corola-website/Science/319059_a_320388]
-
supradimensionate, în stilul epocii, ce urmau să filtreze apa captată în caseta de canalizare de sub Dâmbovița. Lucrurile au rămas în paragină zece ani, cu o mică pauză prin 1996 când regia de apă de atunci a încercat să pornească treapta mecanică a stației. Atunci a intervenit un accident ecologic, soldat cu deversarea unei mari cantități de păcură în canalizare - de la o centrală termică - și nimeni n-a mai dat drumul la stația de epurare. În 2000, la cerințele Comisiei Europene, autoritățile
Stația de epurare de la Glina () [Corola-website/Science/319199_a_320528]
-
său de-o viață, din Duxbury, Massachusetts, această afecțiune a reprezentat revelația pentru Proenneke, anume să-și dedice restul vieții sale pentru rezistență și sănătatea corpului său. Lăsat la vatră, Proenneke merge la specializarea de mecanic de motoare diesel diesel mecanic. Combinația dintre inteligență, adaptabilitatea unică și motivație l-au transformat rapid într-un mecanic extraordinar. Pleacă și din acest domeniu, nerezistând dragostei pentru natură și se mută în Oregon la o fermă de oi. Se mută apoi în Insula Shuyak
Richard Proenneke () [Corola-website/Science/319211_a_320540]
-
Oglinda" (1975) și "Călăuza" (1979). În 1970, proiectul de diplomă al lui Nikita Mihalkov, "O zi liniștită la sfârșitul războiului", devine prima colaborare a acestuia cu Artemiev. Urmează "Străin printre ai săi" (1974), "Sclava iubirii" (1975), "Piesă neterminată pentru pianină mecanică" (1977), "Câteva zile din viața lui Oblomov" (1980) ș.a.m.d., în care muzica, cultă sau ușoară, îndeplinește un rol tradițional, mai apropiat de modelul american. La începutul anilor 1970, Artemiev a fost marcat de opera rock a lui Andrew
Eduard Artemiev () [Corola-website/Science/319209_a_320538]
-
reunește trei discipline ale fizicii teoretice, înrudite prin obiectul de studiu dar diferite prin metodele utilizate: "termodinamică", "mecanică statistică" și "teorie cinetică". Obiectul de studiu comun sunt fenomenele în care, într-un sistem macroscopic, are loc un transfer de lucru mecanic, căldură sau substanță. Termodinamica nu utilizează metode statistice, dar principiile ei se justifică prin rezultatele celorlalte două discipline. În teoria cinetică proprietățile macroscopice ale unui sistem sunt definite ca "valorile cele mai probabile" ale mărimilor microscopice corespunzătoare, pe când în mecanica
Fizică statistică () [Corola-website/Science/319325_a_320654]
-
probabile" ale mărimilor microscopice corespunzătoare, pe când în mecanica statistică ele sunt "valori medii" calculate într-un "colectiv statistic" (sau "ansamblu statistic") asociat sistemului. Termodinamica se ocupă cu studiul fenomenologic, la scară macroscopică, al fenomenelor care decurg cu schimb de lucru mecanic, căldură si substanță. Baza teoretică a termodinamicii o constituie un număr redus de "principii", derivate prin generalizare și abstractizare din fapte experimentale. Din aceste principii rezultă existența unor "funcții de stare" care caracterizează complet starea unui sistem termodinamic. Dar termodinamica
Fizică statistică () [Corola-website/Science/319325_a_320654]
-
într-o serie de trei articole (1860-1879) și de Boltzmann într-o serie de patru articole (1870-1884), care au pus bazele teoriei cinetice a gazelor. Mecanica statistică clasică a fost fundamentată de Gibbs (1902); ulterior, descrierea stărilor microscopice pe baza mecanicii clasice a fost corectată și completată conform mecanicii cuantice. "Termodinamica", "teoria cinetică" și "mecanica statistică" sunt discipline înrudite prin obiectul de studiu, dar care diferă prin metodele utilizate; adeseori, ele sunt prezentate împreună, sub denumirea de fizică statistică. Principiile termodinamicii
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
prezentate împreună, sub denumirea de fizică statistică. Principiile termodinamicii, rezultate din generalizarea și abstractizarea unor date empirice, exprimă proprietățile aproximative și comportarea probabilă a unor sisteme macroscopice, alcătuite dintr-un număr foarte mare de componente microscopice: molecule și atomi. Legile mecanicii permit în principiu determinarea completă a stării unui sistem alcătuit din mai multe componente, la orice moment, dacă sunt cunoscute interacțiunile (forțele), precum și starea sistemului (coordonatele și impulsurile componentelor) la un moment anterior. În practică însă, condițiile inițiale nu sunt
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
foarte mare de componente, se lovește de dificultăți de calcul. Tipic, numărul de molecule dintr-o masă macroscopică de gaz, în condiții standard, este de ordinul de mărime al numărului lui Avogadro, adică 10, ceea ce face ca determinarea stării sale mecanice (microscopice) să fie imposibilă. Pe de altă parte, experiența arată că proprietățile termodinamice (macroscopice) ale aceleiași mase de gaz sunt complet determinate de doar doi parametri (de exemplu, este suficientă cunoașterea energiei libere ca funcție de volum și temperatură), iar unul
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
că proprietățile termodinamice (macroscopice) ale aceleiași mase de gaz sunt complet determinate de doar doi parametri (de exemplu, este suficientă cunoașterea energiei libere ca funcție de volum și temperatură), iar unul dintre aceștia (în acest caz temperatura) nu este de natură mecanică. Legătura dintre aceste două puncte de vedere aparent contradictorii o realizează metodele statistice. În mecanica statistică, obiectul de studiu este un sistem (macroscopic) compus dintr-un număr (mare) de subsisteme (microscopice) care interacționează (între ele și cu lumea exterioară) după
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
statistică, obiectul de studiu este un sistem (macroscopic) compus dintr-un număr (mare) de subsisteme (microscopice) care interacționează (între ele și cu lumea exterioară) după legi cunoscute. Forțele, atât cele "interioare" cât și cele "exterioare", sunt presupuse "conservative", adică energia mecanică totală a sistemului (suma dintre energia cinetică și energia potențială) rămâne constantă în timpul mișcării. Această ipoteză ilustrează punctul de vedere conform căruia forțele neconservative, care produc disiparea energiei sub formă de căldură (cum sunt forțele de frecare), se manifestă doar
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
libertate ea este o funcție foarte rapid crescătoare. O consecință importantă a ecuațiilor canonice, numită "teorema lui Liouville", poate fi enunțată în modul următor: Fie un domeniu arbitrar formula 19 în spațiul fazelor; se consideră totalitatea punctelor formula 20 ca reprezentând stări mecanice ale sistemului la un moment inițial formula 21; se urmărește evoluția acestor stări, conform ecuațiilor canonice; fie formula 22 pozițiile punctelor considerate la un moment ulterior formula 23; atunci volumul domeniului formula 24 este egal cu volumul domeniului formula 19. Starea unui sistem macroscopic în
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]