30,140 matches
-
a strigat imediat, întrebându-l de unde era. Soldatul i-a spus numele unui sătuc din apropiere. “Dar tu cine esti și de unde vii?” l-a întrebat soldatul la rândul său. Ofițerul i-a spus. “A, da”, a spus soldatul râzând. “Știu. Te vedeam trecând cu Mercedesul tău roșu sport, când mergeai la vânătoare de iepuri. Ei, uite, acum suntem amândoi aici. Dacă ți-e foame, te-aș putea ajuta.” Soldatul lucra ca sanitar la Spitalul închisorii și, cum foarte mulți
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
a strigat imediat, întrebându-l de unde era. Soldatul i-a spus numele unui sătuc din apropiere. “Dar tu cine esti și de unde vii?” l-a întrebat soldatul la rândul său. Ofițerul i-a spus. “A, da”, a spus soldatul râzând. “Știu. Te vedeam trecând cu Mercedesul tău roșu sport, când mergeai la vânătoare de iepuri. Ei, uite, acum suntem amândoi aici. Dacă ți-e foame, te-aș putea ajuta.” Soldatul lucra ca sanitar la Spitalul închisorii și, cum foarte mulți
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
ai timpului său, el era fascinat de extrem de variatele proprietăți ale gazelor. Oxigenul determină tăciunii să se aprindă, în timp ce bioxidul de carbon îi stinge. Clorul este verde și mortal; protoxidul de azot este incolor și îi face pe oameni să râdă. Însă toate aceste gaze au proprietăți de bază comune: încălziți-le și se dilată; răciți-le și se contractă. Charles a descoperit că acest comportament este extrem de normal și de previzibil. Luați cantități egale din oricare două gaze diferite și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
TIMPUL SFÂRȘITULUI] Și așa se sfârșește lumea Nu cu o explozie, ci cu un scâncet. T. S. ELIOT, „THE HOLLOW MEN“ În timp ce unii fizicieni încearcă să-l elimine pe zero din ecuațiile lor, alții demonstrează că tocmai cel care poate râde la urmă este zero. Chiar dacă nu vor reuși niciodată să afle secretele nașterii universului, oamenii de știință se află pe punctul de a-i înțelege moartea. Soarta finală a cosmosului depinde de zero. Ecuațiile gravitaționale ale lui Einstein nu admiteau
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ordin romantic și expusă îndoielii." La zece ani după moartea poetului, Caragiale își amintește nostalgic într-o scrisoare către Scipione Bădescu acele "scumpe timpuri trecute de la Timpul cînd strălucea pe scena tineretului bucureștean, celebrul trio Eminescu-Bădescu-Caragiale cînd gîndeam, speram și rîdeam împreună, așa de mult!" În ceea ce-l privește pe Eminescu, scumpele timpuri arată cu totul altfel; iată în acest sens extrase din două scrisori expediate către Veronica în martie 1880: " ...alături cu "Timpul" s-a mai dat vînt unui alt
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
o Rugă a spiritistului, pastișă după Luceafărul ("Pe veci rămîne pur încai / Oriunde el va trece."), un reportaj despre castelul de la Cîmpina în care persiflează durerea venerabilului părinte ("La Cîmpina își construi, tot prin inspirație spiritistă, un castel de care rîse subțire Caragiale" apreciază Călinescu) și un joc de cuvinte bazat pe efectele diferenței dintre omofonie și omografie: Sînt în Dealul Spirii tist! Fără deschidere asupra noilor experiențe ale poeziei simboliste, Caragiale îl atacă pe Macedonski pentru fumurile sale nobiliare (conte
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
numai că niciodată în viață n-am fost în starea asta... Țe fațe Fridolina? O doresc de-mi seacă sufletul. Mînței măsa nasul... Sunt în Craiova, mai nenorocit decât oricând [...]. Ce face Fridolina? Scrie-mi ce zic femeile de mine [...] râd de mine? [...] Cu portretul Fridolinei înainte, clădesc castele spaniole și apoi mă întreb [...] dacă nu cumva în adevăr am înnebunit... mâhnitul tău prieten Caragiale..."; mîhnirea trece însă și îndrăgostitul revine către același corespondent: "Nu mai avansa nimic nicăieri în privința prostiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
vitreg Matei, au fost mereu încordate. [...] Matei nu avea nimic din generozitatea sufletească a tatii. Era disprețuitor, amar, plin de morgă și mai ales snob. Aceasta ne făcuse pe noi, frații mai mici, să-l botezăm "domnul conte" și să râdem de aerele ce și le dădea... Era rece și distant cu tata. Nu-i înțelegea nici talentul, nici firea, precum nici tata nu făcea haz de părerile lui. Matei era refractar la orice sfat și apreciere a tatii. [...] Auzind mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
puțin veselă decît cea de pînă ieri; rîsul și gluma nu vor mai putea sluji de mîngîiere ca altădată față cu cele ce se vor petrece în lumea noastră românească. Copiii noștri vor avea poate de ce să plîngă noi am rîs destul." Un singur element de continuitate prin vremuri recunoștea Caragiale: "Reforma trece, năravurile rămîn", sau în alt registru "Proștii mor, prostia rămîne"; o altă componentă de aceeași valoare o voi releva în continuare. Subtilitățile limbii române le-a cunoscut Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
o notă atașată: „Dacă dorești loialitate, ia-ți un câine. Eu muncesc pe bani”. Primul său gând a fost că aceasta era o cerere pentru mai mulți bani. O plătea prea puțin pe Cindy? Când a discutat cu ea, au râs amândoi, deoarece era vorba de o zicală pe care o găsise și care se gândise că îl va face să râdă. Dar a scos în evidență ceva ce el nu va uita niciodată. Oamenii au nevoie de bani pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
era o cerere pentru mai mulți bani. O plătea prea puțin pe Cindy? Când a discutat cu ea, au râs amândoi, deoarece era vorba de o zicală pe care o găsise și care se gândise că îl va face să râdă. Dar a scos în evidență ceva ce el nu va uita niciodată. Oamenii au nevoie de bani pentru a-și cumpăra lucrurile necesare în viață și, când nu reușești să îi plătești cum trebuie, nu numai că le pierzi loialitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
devine un subiect poetic și pentru pictorul Olivier Bertin, care reușește să surprindă complexitatea acestui tip estetic și devine pictorul titular al Parizienelor 144. Dacă bărbatul are nenorocul să iubească cu adevărat o Pariziana, el suferă. Dacă protagonistul din Epingles râde de șiretlicurile celor două amante ale sale, cel din L'Epingle este cuprins de o pasiune disperată față de "une des filles leș plus cotées de Paris", care l-a torturat și ruinat. Dar dragostea pentru Pariziana este pentru el o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
1950, unei dramaturgii comice de calitate. Vechea și rigidă structura tragică nu mai corespunde publicului burghez, care cere un spectacol reușit și amuzant al propriei condiții. Pe masura trecerii timpului, comedia de moravuri cedează locul comediilor vesele, publicul vrea să râdă fără a reflecta prea mult (de aici proliferarea vodevilului, operetei, bufonadei ș.a.)173. Critică actuala îi reproșează teatrului acestui timp varietatea mică a subiectelor, lipsa de nuanțe și demonstrația moralizanta, dar apreciază că temele gravitează în jurul problemelor de actualitate 174
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
García Lorca, Thornton Wilder, Benjamin Fondane (B. Fundoianu), John Dos Passos, Boris Pasternak, Guillaume Apollinaire, Aldous Huxley, A.P. Cehov, Leonid Leonov, Ady Endre, E.A. Poe, John Steinbeck, Serghei Esenin, Albert Camus (fragmente din Ciuma), Valentin Kataev, François Villon. Rubrica „Lumea râde” conține umor și caricatură. E de observat că unii dintre colaboratorii de la L. vor domina ulterior, decenii de-a rândul, peisajul literar românesc. De la unii dintre ei vor emana idei și atitudini care vor contribui la degradarea treptată a atmosferei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287894_a_289223]
-
noua pasiune a Soarelui, un dragon l-a urmărit și într-una dintre aceste incursiuni pe pământ, l-a răpit și l-a aruncat intrun beci, în castelul sau. Păsările au încetat să cânte iar copiii nu mai puteau să râdă, dar nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe dragon. Într-una dintre zile, un tânăr curajos a decis să coboare în beci și să salveze Soarele. Majoritatea oamenilor l-au însoțit, dându-i tânărului din puterea lor, pentru a reuși
Abilităţi practice şi educatie tehnologică Proiectare INVATAMANTUL PRIMAR by LAURA SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/768_a_1491]
-
primesc buletine de vot, în vreme ce albii de seamă sunt izgoniți din fața urnei”. Urmează imaginile : un alegător negru pune un buletin în urnă cu stânga și, privind teatral hoțește în jur, mai pune unul cu dreapta, în vreme ce paznicul negru al urnei râde complice. Un alb onorabil, cu pălărie, mustață pe oală și redingotă, cere un buletin de vot și este respins cu brutalitate, gardistul negru lovindu-l cu patul puștii. Limpede și pentru un oligofren, nu ? În schimb, după ce Ku Klux Klan
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
spre Nürnberg nu vedem decât umbra ca o cruce mergând pe pământul Germaniei, pe drumuri, case și câmpii. Omul cu aparatul de filmat (Dziga Vertov, 1929) BERĂRIE. Bărbați, țigări, fum, o femeie aburită de băutură, i se umple halba, ea râde. Halba umple ecranul, din ea se ivește omul cu aparatul de filmat pe trepied purtat pe umăr. Unul dintre racii fierți dintr-un maldăr aflat pe tavă între „alcooliști” învie și o ia la sănătoasa. Halbe ciocnite, femeia, care nu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și fabuloșii actori Alexandru Giugaru și Grigore Vasiliu Birlic iau destule din tre cele mai pregnante automatisme ale „vieții de partid”, ale ștabului comunist înconjurat de trepăduși și le zeflemisesc cu un umor nebun. Din start, naratorul Radu Beligan își râde de însuși zeul Plan, Molochul comunist pe altarul căruia, cum scria Berdiaev, se jertfește totul, și care e o blasfemie să fie îndeplinit - Planul nu poate fi decât depășit : „Directorul mulțumește la toți și felicită pe cei care au mai
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
o meserie „ușoară”, e desenator de modă, ocupație condamnabilă cu câțiva ani în urmă. Bântuit de individualism, „originalitate” și încăpățânare, Măgureanu propune pentru producția de serie a fabricii de textile un model de rochie ca o varză înflorită, de care râd muncitoarele textiliste. Prietena lui, țesătoarea Ileana (element sănătos), îi cere să termine cu prostiile „creative”. Dinu face pe șeful, nu ține seama de nimic. Pe răspunderea lui, se fabrică rochii pe care nu le cumpără nimeni. „Artistul” are un adevărat
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
adăugat o lungă perioadă în care filmului romînesc i s-a cerut să se sprijine pe ideea că trebuie să se ferească de critică. Dura 3 zile ca să poți strecura un cuvințel la adresa unui film romînesc, despre care acum am rîde în hohote. [...] În al doilea rînd, filmul prost, un film care este complet idiot dar nu ridică nici o problemă, va trece cu o scurtă notiță de gazetă, în schimb un film prost care a făcut o interpretare a unui fenomen
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cuprinde următoarele texte : „Chinezii se țin bine... Știi unde e China ?... Departe... chiar tare departe... Dar nu prea departe pentru un țăran încăpățînat... Ai noștri au ajuns și în Japonia, în timpul războiului. Acum e liniște... Vă temeți că nu durează ? Rîdeți de noi ; dar să luați aminte domnilor... Ați avea totul dacă ați fi în stare să vreți”. Și secvența din actul 7, care cuprinde următoarele texte : „Ai luat destui bani moscoviți. N- aveți decît să-i luați ! Lustruiți ciubotele celor
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
vor lupta cu mentalitățile învechite. Anticitadinismul cinematografic, inaugurat în 1961 cu Poveste sentimentală, ia proporții doctrinare, cu consecințe în viața reală. Spre sfârșitul deceniului, orașele mari sunt interzise absolvenților prin decret, toată lumea primește repartiție „la țară”, unde, eventual, poate să râdă la filmul Toamna bobocilor. Dar cea mai mare greșeală pe care o poate face un tânăr absolvent este ca, în loc să se ducă „la țară”, să plece din țară. Dacă orașul românesc e rău, Occidentul e iadul. De acolo nu poți
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Olariu, înalt, în uniformă, și moș Nechifor, un vechi tovarăș din topor, încep să cânte : „Vom pătrunde desculți în palate/ Muncitori și țărani să pornim/ Plini de foc și avânt/ Și-ntr- un singur cuvânt/ Refuzăm la ciocoi să robim”. Stoian râde mânzește : „Ăsta-i cântec de nuntă ! ? Ce- i aici, recepție la palat ! ? Pune o placă la patefonu’ ăla !”. În clipa în care se duce să- și recupereze paharul de coniac, încremenește privind în gol. „Când apari, seńorita, în parc pe-
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Ai în ochi patimi dulci și luciri de păcat/ Și ai trupul de șarpe felin...” Zaraza, celebra melodie interbelică, îl tulbură profund. O invită cavalerește, solemn, modă veche, pe tânăra mireasă la dans, oferindu-i brațul. Duma aprobă din cap, râzând. Stoian începe clasic, ținând lateral mâna Anei. Tăietură. Tovarășa lui de apartament, Marta, întoarce capul, rănită. După „De a ta sărutare, Zaraza, vreau să mor și eu...” Stoian își apropie încet, milimetric, capul de al Anei. Intră într-un fel
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Zbor planat, Probleme personale, Ana și „hoțul”, Destine romantice, La capătul liniei, Escapada, Singur de cart, Dragostea și revoluția, Un petic de cer, Imposibila iubire, Scopul și mijloacele, Salutări de la Agigea, O lumină la etajul zece, Acordați circumstanțe atenuante ?, Raliul, Râdeți ca‑n viață, Declarație de dra‑ goste, Pas în doi, Clipa de răgaz, Anotimpul iubirii, Cale liberă, Vulcanul stins, Vacanța cea mare, Există joi ?. Față de deceniile precedente, scenariile acestor filme, altfel foarte asemănătoare, devin ceva mai complicate și mai colorate
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]